ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2019

HOTĂRÂRE

07.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, sub Dosar nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB. și CCC., DDD. EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, au solicitat instanței obligarea pârâtului la plata drepturilor de natură salarială, respectiv acordarea începând cu data de 1 decembrie 2015 a majorării salariului cu 25% la nivelul acordat pentru luna septembrie 2015 și în continuare pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în temeiul Deciziei nr. 13 din 13 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia MAI, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială.

La data de 12 mai 2017, reclamanții au depus o cerere de modificare a acțiunii, în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâți a centrelor medicale județene unde reclamanții își desfășoară activitatea, ținându-se seama de decizia dată în interesul legii, în temeiul căreia, pârâtul inițial chemat în judecată nu are calitate procesuală pasivă în litigiile de muncă având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

Prin încheierea din 12 mai 2017, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a centrelor medicale județene unde reclamanții își desfășoară activitatea, iar prin încheierea de ședință din 4 iulie 2017 a dispus disjungerea cauzei cu privire la reclamanții care nu au domiciliul sau reședința în raza teritorială a județului Prahova.

Ca urmare a disjungerii cauzei, s-a format Dosarul nr. x/2017 din 4 iulie 2017, vizându-i pe reclamanții Y., Z., AA., BB., CC., DD. și pe pârâtul Spitalul de Urgență Profesor Doctor D. Gerota, iar în ședința publică din 4 iulie 2017, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Prin Sentința civilă nr. 2989/04.07.2017 Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, potrivit cărora, cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori sediul, după caz, iar din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții au domiciliul în județul Ilfov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov la 8 septembrie 2017 sub același Dosar nr. x/2017.

La primul termen de judecată, din 22 iunie 2018, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov, iar prin Sentința civilă nr. 1946/2018 a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și a fost declinată cauza privind pe reclamanții Y., Z., AA., BB., CC. și DD. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul de Urgență "Prof. dr. D. Gerota" București, spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut dispozițiile art. 269 alin. (2) C. Muncii și art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, în conformitate cu care competența în materia soluționării conflictelor de muncă revine tribunalului în a cărui rază reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă și care instituie o competență teritorială derogatorie de la dreptul comun în materia litigiilor de muncă, dispozițiile derogatorii fiind însă instituite în favoarea reclamantului, care este singurul îndreptățit să aleagă, potrivit art. 116 C. proc. civ., între instanțele deopotrivă competente, iar în speța de față, reclamanții s-au adresat Tribunalului Prahova cu o acțiune privind drepturi salariale.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Ilfov, secția civilă și Tribunalul Prahova, secția I civilă, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 22 ianuarie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că potrivit acesteia, reclamanții Y., Z., AA., BB., CC. și DD. își desfășoară activitatea în cadrul Spitalului de Urgență " Prof. dr. D. Gerota" București, având domiciliul în județul Ilfov.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori sediul, după caz.

Din analiza probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că reclamanții Y., Z., AA., BB., CC. și DD. au domiciliul în județul Ilfov și având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că în prezent reclamanții ar avea un alt domiciliu sau o altă reședință pe raza județului Prahova, se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, potrivit dispozițiilor legale aplicabile.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă.