ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 752/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 22

noiembrie 2012, astfel cum a fost precizată ulterior, C.E. a chemat în judecată

Autoritatea Națională a Vămilor, precum și pe D.F., în calitate de conducător

al pârâtei, solicitând în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 aplicarea unei

amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, precum și obligarea ambilor pârâți, în solidar, la plata sumei de

50.000 RON cu titlu de despăgubiri.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că, deși a întreprins toate demersurile necesare,

pârâții au refuzat punerea în executare a Sentinței civile nr. 3789 din 7

octombrie 2010 a Curții de Apel, irevocabilă prin Decizia nr. 4972 din 26

octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus

anularea ordinului de destituire, reintegrarea în funcția publică deținută

anterior și plata drepturilor salariale cuvenite.

Prin Sentința civilă

nr. 7232 din 20 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile cuprinse în Sentința nr.

3789/2010 au fost puse în executare de către pârâtă încă de la data de 16

noiembrie 2009 prin emiterea Ordinului nr. 2834/2009 prin care s-a decis

reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, de inspector vamal,

urmare a măsurii suspendării executării ordinului de destituire din funcția

publică dispuse anterior de aceeași instanță.

Instanța de fond a

constatat și faptul că procedura de executare a dispozițiilor Sentinței civile

nr. 3789/2010 a fost epuizată și în raport de conținutul Ordinului nr. 1843 din

10 august 2012 prin care pârâta a constatat anularea ordinului de destituire

din funcția publică.

Reținând faptul că

reclamantul a fost reintegrat în funcția publică deținută anterior, instanța de

fond a făcut distincție cu privire la situația intervenită după ce a avut loc

reorganizarea instituției pârâte, intervenită în anul 2011, când prin Ordinul

nr. 7372 din 2 august 2011 s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului,

în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și (5) din

Legea nr. 188/1999, urmare a faptului că persoana în cauză a fost declarată

respinsă, întrucât nu s-a prezentat la examenul de testare profesională pentru

postul de inspector vamal pentru care își exprimase opțiunea.

Referitor la

despăgubirile solicitate, instanța a constatat că reclamantul nu a precizat și

nici nu a dovedit prejudiciul care i-a fost cauzat care să-l îndreptățească de

a primi daune materiale sau morale.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul C.E., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că instanța de fond a greșit asimilând executarea hotărârii de

suspendare a efectelor ordinului de destituire din funcția publică cu

executarea efectivă a hotărârii de reintegrare, pârâta încălcând obligația de a

emite un nou ordin de reintegrare, după rămânerea irevocabilă a Sentinței

civile nr. 3789/2010.

Reclamantul a mai

arătat că autoritatea pârâtă a procedat în mod nelegal la eliberarea sa din

funcție prin Ordinul nr. 7273 din 2 august 2011, în condițiile în care litigiul

inițial nu era finalizat, iar Sentința nr. 3789/2010 fusese executată doar

parțial, numai cu privire la anularea ordinului de destituire din funcția

publică și la plata drepturilor salariale, nu și cu privire la măsura

reintegrării.

Prin întâmpinare,

pârâții au invocat nulitatea recursului în raport de împrejurarea că prin cerere

reclamantul a formulat critici doar referitor la încheierea din 13 decembrie

2012 prin care s-a dispus amânarea pronunțării, nu și cu privire la sentința

din 20 decembrie 2012, fiind aplicabile prevederile art. 302

1

alin.

(1) lit. b) C. proc. civ.

Curtea va respinge

excepția invocată de pârâți privind nulitatea recursului, prin neindicarea

hotărârii atacate, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă

din hotărârea datată 20 decembrie 2012, iar cererea de recurs cuprinzând

suficiente elemente din care rezultă voința reclamantului de a critica

respingerea pe fond a acțiunii.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Potrivit art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care nu este respectat termenul

pentru executarea hotărârii irevocabile, prevăzut în cuprinsul acesteia, sau în

cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, se aplică conducătorului

autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din

salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are

dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

În cauză, instanța a

constatat în mod întemeiat că nu poate fi reținută conduita culpabilă a pârâtei

în sensul art. 24 alin. (2) din legea contenciosului administrativ, din actele

dosarului rezultând că autoritatea publică s-a conformat dispozițiilor

Sentinței civile nr. 3789/2010.

Astfel, ordinul prin

care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu destituirea din funcția

publică deținută a format obiectul unei cereri de suspendare a executării,

admisă prin Sentința civilă nr. 3844 din 11 noiembrie 2009 a aceleiași

instanțe, irevocabile.

Punând în executare

această hotărâre, pârâta a emis Ordinul nr. 2834 din 16 noiembrie 2009 prin

care a constatat suspendarea efectelor ordinului de sancționare disciplinară,

reclamantul reluându-și funcția publică de inspector vamal, pe care a continuat

să o exercite până la data emiterii Ordinului nr. 7372 din 2 august 2011 de

eliberare din funcție, măsură dispusă în baza altui temei juridic, respectiv

art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și (5) din Legea nr.

188/1999.

De menționat că și

acest ordin a fost contestat de reclamant, prin Sentința civilă nr. 5122 din 14

septembrie 2011 Curtea de Apel București dispunând suspendarea executării,

măsură la care pârâta s-a conformat, prin Ordinul nr. 8637 din 28 septembrie

2011 dispunându-se repunerea în funcție.

A rezultat de

asemenea că reclamantului i-au fost acordate drepturile salariale cuvenite de

la data luării măsurii destituirii și până la data reluării funcției de

inspector vamal, iar după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a

dispus anularea ordinului de sancționare disciplinară, pârâta a procedat la

executarea și acestei prevederi, prin emiterea Ordinului nr. 1843 din 10 august

2012.

În consecință,

criticile formulate de reclamant nu sunt întemeiate, Hotărârea nr. 3789/2010

fiind executată de pârâtă în integralitate.

Față de cele expuse

mai sus sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului, invocată de pârâții Autoritatea Națională a Vămilor și

F.D.

Respinge recursul

formulat de C.E. împotriva Sentinței nr. 7232 din 20 decembrie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL