ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 752/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 22 noiembrie 2012, astfel cum a fost precizată ulterior, C.E. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, precum și pe D.F., în calitate de conducător al pârâtei, solicitând în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum și obligarea ambilor pârâți, în solidar, la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, deși a întreprins toate demersurile necesare, pârâții au refuzat punerea în executare a Sentinței civile nr. 3789 din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel, irevocabilă prin Decizia nr. 4972 din 26 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus anularea ordinului de destituire, reintegrarea în funcția publică deținută anterior și plata drepturilor salariale cuvenite. Prin Sentința civilă nr. 7232 din 20 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile cuprinse în Sentința nr. 3789/2010 au fost puse în executare de către pârâtă încă de la data de 16 noiembrie 2009 prin emiterea Ordinului nr. 2834/2009 prin care s-a decis reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, de inspector vamal, urmare a măsurii suspendării executării ordinului de destituire din funcția publică dispuse anterior de aceeași instanță. Instanța de fond a constatat și faptul că procedura de executare a dispozițiilor Sentinței civile nr. 3789/2010 a fost epuizată și în raport de conținutul Ordinului nr. 1843 din 10 august 2012 prin care pârâta a constatat anularea ordinului de destituire din funcția publică.

Reținând faptul că reclamantul a fost reintegrat în funcția publică deținută anterior, instanța de fond a făcut distincție cu privire la situația intervenită după ce a avut loc reorganizarea instituției pârâte, intervenită în anul 2011, când prin Ordinul nr. 7372 din 2 august 2011 s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999, urmare a faptului că persoana în cauză a fost declarată respinsă, întrucât nu s-a prezentat la examenul de testare profesională pentru postul de inspector vamal pentru care își exprimase opțiunea. Referitor la despăgubirile solicitate, instanța a constatat că reclamantul nu a precizat și nici nu a dovedit prejudiciul care i-a fost cauzat care să-l îndreptățească de a primi daune materiale sau morale.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul C.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că instanța de fond a greșit asimilând executarea hotărârii de suspendare a efectelor ordinului de destituire din funcția publică cu executarea efectivă a hotărârii de reintegrare, pârâta încălcând obligația de a emite un nou ordin de reintegrare, după rămânerea irevocabilă a Sentinței civile nr. 3789/2010. Reclamantul a mai arătat că autoritatea pârâtă a procedat în mod nelegal la eliberarea sa din funcție prin Ordinul nr. 7273 din 2 august 2011, în condițiile în care litigiul inițial nu era finalizat, iar Sentința nr. 3789/2010 fusese executată doar parțial, numai cu privire la anularea ordinului de destituire din funcția publică și la plata drepturilor salariale, nu și cu privire la măsura reintegrării.

Prin întâmpinare, pârâții au invocat nulitatea recursului în raport de împrejurarea că prin cerere reclamantul a formulat critici doar referitor la încheierea din 13 decembrie 2012 prin care s-a dispus amânarea pronunțării, nu și cu privire la sentința din 20 decembrie 2012, fiind aplicabile prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Curtea va respinge excepția invocată de pârâți privind nulitatea recursului, prin neindicarea hotărârii atacate, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din hotărârea datată 20 decembrie 2012, iar cererea de recurs cuprinzând suficiente elemente din care rezultă voința reclamantului de a critica respingerea pe fond a acțiunii. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care nu este respectat termenul pentru executarea hotărârii irevocabile, prevăzut în cuprinsul acesteia, sau în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. În cauză, instanța a constatat în mod întemeiat că nu poate fi reținută conduita culpabilă a pârâtei în sensul art. 24 alin. (2) din legea contenciosului administrativ, din actele dosarului rezultând că autoritatea publică s-a conformat dispozițiilor Sentinței civile nr. 3789/2010.

Astfel, ordinul prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu destituirea din funcția publică deținută a format obiectul unei cereri de suspendare a executării, admisă prin Sentința civilă nr. 3844 din 11 noiembrie 2009 a aceleiași instanțe, irevocabile. Punând în executare această hotărâre, pârâta a emis Ordinul nr. 2834 din 16 noiembrie 2009 prin care a constatat suspendarea efectelor ordinului de sancționare disciplinară, reclamantul reluându-și funcția publică de inspector vamal, pe care a continuat să o exercite până la data emiterii Ordinului nr. 7372 din 2 august 2011 de eliberare din funcție, măsură dispusă în baza altui temei juridic, respectiv art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999.

De menționat că și acest ordin a fost contestat de reclamant, prin Sentința civilă nr. 5122 din 14 septembrie 2011 Curtea de Apel București dispunând suspendarea executării, măsură la care pârâta s-a conformat, prin Ordinul nr. 8637 din 28 septembrie 2011 dispunându-se repunerea în funcție. A rezultat de asemenea că reclamantului i-au fost acordate drepturile salariale cuvenite de la data luării măsurii destituirii și până la data reluării funcției de inspector vamal, iar după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a dispus anularea ordinului de sancționare disciplinară, pârâta a procedat la executarea și acestei prevederi, prin emiterea Ordinului nr. 1843 din 10 august 2012. În consecință, criticile formulate de reclamant nu sunt întemeiate, Hotărârea nr. 3789/2010 fiind executată de pârâtă în integralitate.

Față de cele expuse mai sus sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului, invocată de pârâții Autoritatea Națională a Vămilor și F.D. Respinge recursul formulat de C.E. împotriva Sentinței nr. 7232 din 20 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013. Procesat de GGC - CL