ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2013

Asupra cererii de revizuire, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2012 pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, C.M. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 172/R din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, și încheierii din 29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, pronunțate în Dosarul nr. 56/44/2012. Prin Decizia civilă nr. 341/R din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, că la termenul din 6 iunie 2012, petenta a precizat faptul că, prin cererea dedusă judecății a înțeles, în realitate, să atace cu apel Decizia civilă nr. 172 din 28 martie 2012 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. 56/44/2012, solicitând înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Față de precizările petentei, Curtea de Apel Galați a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a acestei instanțe de a soluționa calea de atac pe care petenta a înțeles să o promoveze împotriva deciziei anterior menționate.

Cu motivare că, deși nu există niciun text legal care să reglementeze competența Înaltei Curți de Casație și Justiție ca instanță de apel, având în vedere că hotărârea ce se atacă a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați și că, de principiu, controlul judiciar în cadrul căii de atac a apelului și a recursului se realizează de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, Curtea de Apel Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, verificându-și competența, în temeiul dispozițiilor art. 159 1 raportat la art. 323 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 105 alin. (1) din același act normativ, constată că nu este competentă să soluționeze prezenta cerere de revizuire.

Este de reținut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică. Este adevărat că în virtutea rolului activ al instanței, consacrat de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., calificarea juridică corectă a unei cereri formulată de parte (în speță recalificarea căii de atac), reprezintă o obligație și o garanție pentru buna desfășurare a justiției, dar este de necontestat că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, și din acest motiv, recalificarea în speță a cererii de revizuire în apel și, mai mult, trimiterea cauzei Înaltei Curți, fără existența vreunui temei legal, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Înalta Curte, constată că, în speță, C.M. a învestit instanța cu o cerere de revizuire a Deciziei nr. 172/R din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, și a încheierii din 29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în Dosarul nr. 56/44/2012 (Dosar nr. 476/44/2012 al Curții de Apel Galați, secția I civilă. Conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. În consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, având în vedere că în speța de față se solicită revizuire a Deciziei nr. 172/R din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, și a încheierii din 29 februarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în Dosarul nr. 56/44/2012, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Galați, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor, art. 158 alin. (3) cu referire la art. 159 1 raportat la art. 323 C. proc. civ., va stabili competența de soluționarea a prezentei cereri de revizuire în favoarea Curții de Apel Galați și va trimite de îndată dosarul acestei instanțe în vederea soluționării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În temeiul art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ. stabilește competența de soluționarea a cererii de revizuire formulată de C.M. împotriva Deciziei nr. 172/R din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, și împotriva încheierii din 29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în Dosarul nr. 56/44/2012, în favoarea Curții de Apel Galați. Trimite de îndată dosarul Curții de Apel Galați. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013. Procesat de GGC - AA