ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2013

Asupra cererii de

revizuire, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18

aprilie 2012 pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, C.M. a solicitat

revizuirea Deciziei nr. 172/R din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția I civilă, și încheierii din 29 februarie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, pronunțate în Dosarul nr. 56/44/2012.

Prin Decizia civilă

nr. 341/R din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut, că la termenul din 6 iunie 2012, petenta a precizat faptul

că, prin cererea dedusă judecății a înțeles, în realitate, să atace cu apel

Decizia civilă nr. 172 din 28 martie 2012 a Curții de Apel Galați, pronunțată

în Dosarul nr. 56/44/2012, solicitând înaintarea dosarului la Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Față de precizările

petentei, Curtea de Apel Galați a invocat, din oficiu, excepția necompetenței

materiale a acestei instanțe de a soluționa calea de atac pe care petenta a

înțeles să o promoveze împotriva deciziei anterior menționate.

Cu motivare că, deși

nu există niciun text legal care să reglementeze competența Înaltei Curți de

Casație și Justiție ca instanță de apel, având în vedere că hotărârea ce se

atacă a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați și că, de principiu, controlul

judiciar în cadrul căii de atac a apelului și a recursului se realizează de

instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, Curtea

de Apel Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

verificându-și competența, în temeiul dispozițiilor art. 159

1

raportat la art. 323 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 105 alin. (1)

din același act normativ, constată că nu este competentă să soluționeze

prezenta cerere de revizuire.

Este de reținut că în

sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor

judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate

de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu

constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și

exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o

anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de

lege.

Legalitatea căilor de

atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre

garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea

condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă

prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din

Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în

limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Este adevărat că în

virtutea rolului activ al instanței, consacrat de dispozițiile art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., calificarea juridică corectă a unei cereri formulată de

parte (în speță recalificarea căii de atac), reprezintă o obligație și o

garanție pentru buna desfășurare a justiției, dar este de necontestat că

recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege,

constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii, și din acest motiv,

recalificarea în speță a cererii de revizuire în apel și, mai mult, trimiterea

cauzei Înaltei Curți, fără existența vreunui temei legal, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Înalta Curte,

constată că, în speță, C.M. a învestit instanța cu o cerere de revizuire a

Deciziei nr. 172/R din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția I civilă, și a încheierii din 29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, secția I civilă, în Dosarul nr. 56/44/2012 (Dosar nr. 476/44/2012

al Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Conform art. 323

alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a

dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.

În consecință, pentru

toate considerentele anterior expuse, având în vedere că în speța de față se

solicită revizuire a Deciziei nr. 172/R din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția I civilă, și a încheierii din 29 februarie 2012

pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în Dosarul nr. 56/44/2012,

în raport de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., competența de

soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Galați, motiv pentru care, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor, art. 158 alin. (3) cu referire la art. 159

1

raportat la art. 323 C. proc. civ., va stabili competența de soluționarea a

prezentei cereri de revizuire în favoarea Curții de Apel Galați și va trimite

de îndată dosarul acestei instanțe în vederea soluționării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 158

alin. (1) și (3) C. proc. civ. stabilește competența de soluționarea a cererii

de revizuire formulată de C.M. împotriva Deciziei nr. 172/R din 28 martie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, și împotriva încheierii

din 29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în

Dosarul nr. 56/44/2012, în favoarea Curții de Apel Galați.

Trimite de îndată

dosarul Curții de Apel Galați.

Fără nicio cale de

atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - AA