ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 623 din 24 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. x/107/2012, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- folosire sau prezentare de documente false, incomplete sau inexacte care au avut ca rezultat obținerea pe nedrept de sume de bani din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 18

1

alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000;

- înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (din 1969);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (din 1969).

În baza art. 397 C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată în cauză de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. au fost revocate măsurile asigurătorii dispuse prin rechizitoriu asupra bunurilor imobile și mobile proprietatea inculpatului A.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

La data de 30.05.2006, SC B. SRL , prin administratorul său A., a depus la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - unitatea regională Centrul de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, o cerere de finanțare pentru realizarea și implementarea proiectului "Abator bovine, porcine, ovine - secția tranșare și fabrică preparate carne Galda de Jos - sat ", finanțat prin programul SAPARD, reprezentantul legal al proiectului fiind desemnat inculpatul A.

Valoarea totală eligibilă menționată în bugetul indicativ anexat cererii a fost de 14.101.999 lei (4.000.000 euro), iar valoarea neeligibilă de 3.599.743 lei (1.021.059 euro).

La data de 01.02.2007 a fost încheiat contractul cadru nr. C11.1020167010008 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului SAPARD România, între A.P.D.R.P. în calitate de autoritate contractantă și SC B. SRL în calitate de beneficiar.

Prin acest contract, A.P.D.R.P. s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 10.576.499 lei, echivalentul a 75% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Pentru atribuirea contractelor de servicii, bunuri și lucrări necesare implementării proiectului, beneficiarul era obligat să respecte regulile menționate în Anexa IV la contractul de finanțare, conform art. 1 alin. (2) și art. 6 din contractul de finanțare.

Pentru realizarea și implementarea proiectului susmenționat, beneficiarul SC B. SRL a depus la C.R.P.D.R.P. dosarul de achiziție pe proiect, cuprinzând: dosar de achiziție servicii de consultanță, dosar de achiziție lucrări, dosar de achiziție bunuri - utilaje și echipamente frigorifice, dosar de achiziție bunuri-linii de abatorizare și prelucrare carne, dosar de achiziție servicii-dirigenție de șantier.

Pentru execuția de lucrări de construcții și instalații precum și rețele exterioare, SC B. SRL a solicitat ofertă de preț de la SC C. SRL, SC D. SRL și SC E. SRL și în raport de sumele prezentate de aceste firme a fost desemnată câștigătoare oferta SC C. SRL, încheindu-se contractul de antrepriză nr. 33 din 28 februarie 2007 în valoare de 2.052.129 euro (fără T.V.A.).

Pentru achiziția de utilaje și echipamente tehnologice cu montaj și fără montaj, precum și mijloace de transport noi, au prezentat oferte SC F. SRL, SC G. SRL , SC C. SRL și SC H. SA și în raport de sumele solicitate prin aceste oferte a fost desemnată câștigătoare oferta SC C. SRL, încheindu-se contractul de antrepriză nr. 32 din 28 februarie 2007 în valoare de 5.884.452,84 lei (fără TVA).

La data de 14.09.2007 au fost reziliate contractele între SC C. SRL și SC B. SRL și la aceeași dată, prin memoriul justificativ nr. 56 din 14 septembrie 2007, beneficiarul SC B. SRL a solicitat autorității contractante A.P.D.R.P. să-i aprobe reluarea procedurii de achiziție pentru lucrări și utilaje precum și a procedurii de achiziție pentru execuție de lucrări și furnizare de echipamente și utilaje.

În acest sens s-au primit oferte de la: SC I. SRL , SC J. SRL și SC D. SRL și în raport de sumele prezentate, a fost desemnată câștigătoare oferta depusă de SC I. SRL , în valoare de 5.844.473,17 lei, iar în data de 25 octombrie 2007, s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 83 între furnizorul SC I. SRL reprezentată de administratorul K. și beneficiarul SC B. SRL reprezentată de inculpatul A.

În rechizitoriu se menționează că:

" la reluarea procedurii de achiziție de către beneficiar, acesta era obligat potrivit procedurilor SAPARD să completeze o nouă declarație de confidențialitate, imparțialitate, înscris în care inculpatul A. a omis, cu intenție, să menționeze că între participantul la licitație SC I. SRL având ca asociat unic și administrator pe numitul K. și inculpatul A. ca reprezentant legal al proiectului finanțat comunitar, a existat anterior o relație contractuală de muncă, numitul K. fiind angajat la16.01.2007 la SC L. SRL, firmă la care era asociat și administrator inculpatul A.".

Tot potrivit rechizitoriului, inculpatul a omis cu aceeași ocazie să menționeze că numita M. a fost angajată la SC B. SRL în perioada 1.07.2007-20.01.2008 în funcția de secretar asistent director, iar din 01.02.2008 până la 12.11.2009 a fost angajată în aceeași funcție la SC I. SRL .

Cu privire la această persoană, în rechizitoriu se menționează că ea a fost împuternicită de reprezentantul SC I. SRL în 06.09.2007, prin procură autentificată, să facă plăți, încasări, ridicări sau depuneri la băncile din România, deschideri de conturi bancare, să încheie orice acte și formalități în scopul bunei desfășurări a activității SC I. SRL .

De asemenea, în rechizitoriu se mai menționează că la cererea de plată pentru tranșa a V-a, inculpatul a anexat mai multe înscrisuri și anume:

- declarații de conformitate din 7.05.2009 eliberate de N. România pentru SC I. SRL aferente autovehiculelor cu serie de șasiu 1111, 2222, 3333;

- proces-verbal de predare-primire nr. 108 din 14.04.2009 înregistrat la SC B. SRL cu nr. 68 din 14 aprilie 2009 din care rezultă în mod necorespunzător adevărului că I. SRL a predat către SC B. SRL articol M0105 autocamionetă cu seria 4444;

- proces-verbal de predare-primire nr. 95 din 6 aprilie 2009 înregistrat la SC B. SRL cu nr. 59 din 6 aprilie 2009 din care rezultă în mod nereal că SC I. SRL a achiziționat și predat către SC B. SRL , izoterma M.01.00 și izoterma M 01.02 cu instalație de refrigerare;

- proces-verbal de recepție nr. 69 din 14 aprilie 2009 din care rezultă în mod nereal că SC B. SRL a recepționat autovehiculele;

- proces-verbal nr. 60 din 16 aprilie 2009 din care rezultă în mod nereal că autovehiculele-izotermă achiziționate pe proiect au fost recepționate de către SC B. SRL;

- raport de execuție încheiat de inculpat la data de 4.05.2009;

aceste înscrisuri au fost atașate cererii de plată pentru acordarea tranșei V, împreună cu factura fiscală nr. 29 din 14 aprilie 2009, factura de avans nr. 24 din 24 noiembrie 2008 și o factură din 19.06.2009.

Potrivit rechizitoriului, aspectele menționate în înscrisurile sus-menționate erau nereale deoarece potrivit contractelor încheiate de I. SRL în calitate de cumpărător și SC O. SRL Brașov, respectiv SC P. SRL în calitate de vânzător, transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculelor opera doar după plata integrală a prețului, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată deoarece I. SRL nu a plătit integral prețul niciunui autovehicul.

Tribunalul a reținut că art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 prevede ca infracțiune, folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Din textul legal rezultă clar două condiții și anume: documentele folosite sau prezentate să fie false, inexacte sau incomplete iar urmarea să fie obținerea pe nedrept de fonduri europene.

În ceea ce privește declarația de confidențialitate, imparțialitate în legătură cu care se susține de către Parchet că inculpatul ar fi omis să menționeze existența anterioară a unei relații contractuale de muncă cu numitul K., reprezentant al SC I. SRL , tribunalul a reținut următoarele: în anexa nr. 1 la contractul de finanțare s-a prevăzut la art. 4, denumit Conflict de interese, că:

" beneficiarul va adopta o asemenea conduită care va evita conflictul de interese și va informa imediat Autoritatea Contractantă despre orice situație care dă naștere sau este posibil să dea naștere unui astfel de conflict".

Existența unui conflict de interese atrage anumite incompatibilități, iar potrivit obligației sus-menționate inculpatul A., în calitate de reprezentant legal al proiectului a dat o declarație în care a menționat că nu este acționar/asociat/administrator la firmele participante la licitație, nu are legături/relații profesionale sau de rudenie cu firmele participante la licitație, din momentul depunerii ofertelor de către acestea.

În rechizitoriu se menționează la fila 8 că între inculpat și participantul la licitație S.C. I. a existat anterior o relație contractuală de muncă deoarece administratorul firmei, numitul K. a fost angajat începând cu 16.01.2007 la SC L. SRL, societate la care inculpatul A. era asociat unic și administrator; în rechizitoriu nu se menționează că la momentul depunerii ofertei de către SC I., numitul K. nu mai era angajat la SC L. SRL, dar se precizează "a existat anterior o relație contractuală de muncă".

Tribunalul a apreciat că, în condițiile în care obligația inculpatului în calitate de reprezentant legal al proiectului se referea la o incompatibilitate existentă la acel moment și nu la ceva anterior, declarația de confidențialitate, imparțialitate a fost corect completată de către inculpat, nefiind vorba despre o omisiune intenționată, ci despre nemenționarea unor aspecte care nu se încadrau în conținutul obligatoriu, standard al declarației respective.

De asemenea, Tribunalul a constatat că nici omisiunea referitoare la numita M. nu are relevanță prin prisma datelor care trebuiau furnizate de către inculpat prin declarația de confidențialitate și imparțialitate, deoarece chiar potrivit susținerilor din rechizitoriu, la momentul completării declarației respective de către inculpat, numita M. era angajată la SC B. SRL și nu la I. , prin urmare nu exista nicio incompatibilitate pe care inculpatul ar fi trebuit să o menționeze în declarație.

În ceea ce privește înscrisurile menționate în rechizitoriu, despre care se susține că ar conține mențiuni necorespunzătoare, tribunalul a constatat că pct. 1 sunt menționate declarații de conformitate eliberate în 7.05.2009 de către N. România pentru I. SRL cu privire la trei autovehicule (marca N. Eurocargo MLC120E18 cu izotermă de refrigerare și 2 marca N. Daily3591OV cu izotermă de refrigerare) care au fost achiziționate prin contractul nr. ITC 163 din 12 decembrie 2008.

Aceste înscrisuri nu conțineau nicio mențiune nereală.

În ceea ce privește documentele de la pct. 2, 3, 4, 5, 6, tribunalul a reținut că nici acestea nu conțin mențiuni necorespunzătoare adevărului deoarece autovehiculele achiziționate în cadrul proiectului au fost predate și recepționate ulterior încheierii contractelor de achiziție chiar dacă prețul n-a fost achitat integral.

În rechizitoriu se confundă momentul transferului dreptului de proprietate asupra autovehiculelor respective cu momentul predării efective a acelor autovehicule către cumpărătoarea I. , apreciindu-se că din moment ce cumpărătoarea SC I. nu a achitat prețul integral pentru niciunul dintre autovehiculele respective, dreptul de proprietate nu a fost transmis și prin urmare nu avea cum să le predea către SC B. . Acest raționament este greșit, deoarece conform contractelor de cumpărare, SC I. a intrat în posesia autovehiculelor la momentul încheierii contractelor și doar dreptul de proprietate era transmis în momentul achitării integrale a prețului.

Prin urmare, chiar dacă la momentul întocmirii înscrisurilor menționate în rechizitoriu la pct. nr. 2, 3, 4, 5, 6, prețurile autovehiculelor respective nu erau achitate integral, fiind vorba de contracte de tip "leasing", cu plata în tranșe succesive, predarea bunului la momentul încheierii contractului și transferul dreptului de proprietate la momentul achitării prețului integral, autovehiculele erau în posesia cumpărătoarei SC I. SRL și au putut fi predate către beneficiara SC B. SRL care le-a recepționat.

În acest sens, tribunalul a reținut că și în contractul de finanțare a proiectului se menționează că leasingul este eligibil dacă rezultă transferul de proprietate al bunului în posesia beneficiarului în perioada de implementare a proiectului până la ultima cerere de plată; or, cererea de plată nr. V nu a fost ultima în cadrul proiectului. Totodată, tribunalul reține că în aceste condiții referitoare la existența posesiei, nu și a proprietății s-a efectuat și verificarea în teren de către reprezentanții A.P.D.R.P., prealabilă aprobării plății tranșei V, conform proceselor-verbale întocmite, aflate la dosarul cauzei.

Pe lângă aceste aspecte, tribunalul a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de expert Q., potrivit cărora din documentele analizate, și anume: cererea de finanțare cu dosarul administrativ aferent, memoriul tehnic și studiul de fezabilitate, proiectul tehnic și detaliile de execuție, dosarele de achiziții, cererile de rambursare/plată și înregistrările contabile aferente proiectului, rezultă că au fost respectate procedurile privind derularea proiectului, atât în ceea ce privește forma, cât și în ceea ce privește conținutul, așa cum, de altfel, au constatat și A.P.D.R.P. - Direcția de Control Antifraudă București și departamentul responsabil cu verificarea cererilor de rambursare din cadrul A.P.D.R.P. cu ocazia verificărilor efectuate pe parcursul implementării proiectului.

Mai mult decât atât, autovehiculele cu privire la care se susține în rechizitoriu că inculpatul a întocmit acele documente conținând aspecte nereale, au fost identificate de către expert scriptic și faptic în patrimoniul SC B. SRL.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul a constatat că nu se poate reține în sarcina inculpatului A. niciuna dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, ele neexistând, astfel că în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor reținute în actul de sesizare.

Cu privire la latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut că, raportat la soluția de achitare se constată că inculpatul nu a cauzat niciun prejudiciu părții civile și în consecință, în baza art. 397 C. proc. pen. a respins acțiunea civilă formulată de M.A.P.R.D.R. - Agenția de Plați Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de art. 410 alin. (1) C. proc. pen., Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului pentru cele trei infracțiuni reținute în actul de sesizare și admiterea acțiunii civile formulate în cauză.

Prin motivele scrise de apel, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că inculpatul A. a depus declarații de confidențialitate conforme exigențelor legale.

În acest sens au fost invocate nota de control nr. 7/2/2010 emisă de Guvernul României - Departamentul pentru Luptă Antifraudă, precum și adresa nr. R 6222 din 14 octombrie 2010 transmisă de Banca R. SA către Departamentul pentru Luptă Antifraudă, arătându-se că înscrisul completat și atașat de inculpatul A., constituind declarație de confidențialitate și imparțialitate, în care a omis să insereze anumite aspecte, care dacă ar fi fost cunoscute de autoritatea contractantă la momentul verificării dosarului de achiziții și care a stat la baza cererilor de plată, reprezintă un înscris incomplet, iar prezentarea acestuia a avut ca rezultat obținerea pe nedrept de sume de bani din bugetul Comunităților Europene.

Conform notei de control O.L.A.F., urmare examinării in extenso a prețurilor pentru diferite componente, s-a constatat că S.C. I. S.R.L. a fost utilizată doar ca intermediar pentru a crea circumstanțele artificiale necesare în vederea creșterii prețurilor echipamentelor furnizate SC B SRL.

Cu privire la situația autoturismelor presupus a fi intrat în proprietatea SC B SRL și a autoutilitarei achiziționate pentru implementarea proiectului, prin motivele de apel au fost reluate starea de fapt și probele expuse în rechizitoriu, apreciindu-se că este dovedită vinovăția inculpatului.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru finanțarea Investițiilor Rurale), în motivarea apelului, a arătat în esență că aspectele reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului au fost confirmate de către Oficiul European de Luptă contra Fraudei, instituție care a recomandat rezilierea contractului de finanțare și recuperarea integrală a fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art. 417 C. proc. pen., curtea de apel constată următoarele:

Inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/P/2010 din 8 august 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial pentru săvârșirea infracțiunilor de:

1

alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000,

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că inculpatul, în calitate de reprezentant legal al SC B. SRL și al proiectului "Abator bovine, porcine, ovine, secția de tranșare și fabrica preparate din carne" Galda de Jos, sat , jud. Alba, finanțat prin programul SAPARD Măsura 1.1., a prezentat la autoritatea contractantă înscrisuri cu conținut nereal falsificat și înscrisuri cu conținut incomplet sau inexact în scopul de a obține sume de bani din bugetul Comunităților Europene corespunzător tranșei IV și V de plată pentru proiectul C1.10201670100081 din 2.02.2007, finanțat comunitar în procent de 75% din bugetul Comunităților Europene și 25% din fonduri provenite de la bugetul național. Totodată, s-a reținut că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a atestat în mod nereal în procesele-verbale nr. 108 din 14 aprilie 2009, nr. 95 din 6 aprilie 2009, nr. 69 din 14 aprilie 2009, nr. 60 din 16 aprilie 2009, precum și in înscrisul intitulat raport de execuție că autovehiculele achiziționate pe proiect i-au fost predate de I. SRL și că au fost recepționate de către SC B. SRL și la fel și pe declarațiile de conformitate datate 07.05.2009.

În cursul judecății în primă instanță au fost audiați inculpatul și martorii S., Ș., T., Ț., U., M., V., W., X., Y. și Z. și a fost efectuat un raport de expertiză judiciară contabilă.

Instanța de apel a procedat la audierea inculpatului și a martorilor W. - consilier juridic la O., V. - angajată la P., AA., BB. și CC. - angajați ai A.P.D.R.P., M., Ț., K. și Z.

Principala problemă pusă în discuție de o cauză penală este vinovăția persoanei trimisă în judecată în raport cu faptele pentru care aceasta este acuzată. În cauza de față problema vinovăției este determinată de existența sau nu a acțiunii inculpatului de a fi prezentat, cu știință, la autoritatea contractantă înscrisuri cu conținut nereal sau incomplet sau inexact în scopul de a obține sume de bani din bugetul Comunităților Europene.

În primul rând, sub aspectul stării de fapt, instanța reține că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și al judecății rezultă următoarele:

La data de 3 aprilie 2006 a fost înregistrată la Oficiul pentru Registrul Comerțului SC B. SRL, societate cu principal obiect de activitate producția și conservarea cărnii, inculpatul având calitatea de asociat și de administrator al societății.

Conform propriilor declarații, susținute de documentele de la dosar, acesta s-a hotărât să acceseze prin Programul special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD - România, fonduri europene în vederea înființării unui "Abator bovine, porcine, ovine, secție tranșare și fabrică preparate carne" în spațiul deținut în Galda de Jos, sat .

În acest sens, la data de 01.02.2007 a fost încheiat contractul cadru nr. CI1020167010008, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD - România (contract de finanțare) între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în calitate de autoritate contractantă și SC B. SRL, în calitate de beneficiar, contract, prin care A.P.D.R.P., s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 10.576.499 lei echivalentă cu 75% din valoarea totală eligibilă a proiectului (75% din fonduri europene și 25% fonduri acordate de la bugetul de stat). Valoarea totală eligibilă a proiectului a fost de 14.101.999 lei, iar în anexa III - Bugetul indicativ la contractul de finanțare, au fost prevăzute cheltuieli neeligibile în sumă de 3.599.742 lei.

Pentru realizarea și implementarea acestui proiect, beneficiarul SC B. SRL a depus la C.R.P.D.R.P. dosarul de achiziție pe proiect cuprinzând dosar de achiziție, servicii de consultanță/dosar de achiziție lucrări, dosar de achiziție bunuri (utilaje și echipamente frigorifice), dosar de achiziție bunuri (liniile de abatorizare și prelucrare carne/dosar de achiziție servicii două contracte pentru servicii de dirigenție șantier.

Prin procesul-verbal de adjudecare nr. 34 din 27 septembrie 2006, SC B. SRL a desemnat câștigătoare pentru execuția de lucrări de construcții și instalații și rețele exterioare oferta SC C. SRL, încheindu-se contractul de antrepriză nr. 33 din 28 februarie 2007 între cele două societăți, pentru o valoare de 2.052.129 euro fără TVA și având ca obiect furnizarea de utilaje echipamente tehnologice, dotări și mijloace de transport, la acest contract părțile încheind ulterior și actul adițional nr. 1 din 14.09.2007.

În ceea ce privește achiziția de către beneficiarul SC B. SRL de utilaje și echipamente tehnologice cu montaj, utilaje și echipamente fără montaj, mijloace de transport și achiziția de lucrări noi, prin procesul-verbal de adjudecare nr. 32 din 27 septembrie 2006 a fost desemnat câștigătoare oferta SC C. SRL, fiind încheiat contractul de antrepriză nr. 32 din 28 februarie 2007, în valoare de 5.884.452,84 lei fară TVA cu obiectul execuție lucrări, construcții și montaj.

Prin actul adițional nr. 1 din 14.09.2007 la contractul de antrepriză nr. 40, încheiat între SC C. SRL în calitate de furnizor și SC B. SRL în calitate de client, a fost reziliat contractul începând cu data de 14.09.2007, iar la aceeași dată, prin memoriul justificativ nr. 56 din 14 septembrie 2007, beneficiarul SC B. SRL , jud. Alba, a solicitat A.P.D.R.P. aprobarea reluării procedurii de achiziție pentru lucrări și utilaje, iar consecutiv reluării procedurii de achiziție pentru execuție de lucrări și furnizare echipamente și utilaje.

Astfel cum a declarat inculpatul în fața instanței de apel, și cum a afirmat și martorul K., întrucât primul contract a fost reziliat deoarece antreprenorul nu se putea încadra în bugetul stabilit, inculpatul a apelat la o persoană pe care o cunoștea și l-a rugat să intre în această procedură.

Martorul K. a mai arătat că inculpatul i-a cerut să preia o firmă, nu mai știe în ce context, dar este cert că a preluat societatea I. cu scopul de a fi antreprenor la proiectul pe care îl desfășura inculpatul.

La data de 04.10.2007 beneficiarul SC B. SRL , jud. Alba, a desemnat oferta câștigătoare depusă de către SC I. SRL (având asociat unic și administrator pe numitul K.) în valoare de 5.844.473,17 lei, fiind încheiat contractul de antrepriză nr. 83 din 25 octombrie 2007 între SC I. SRL în calitate de furnizor prin reprezentant legal administrator K. și beneficiarul SC B. SRL , jud. Alba, prin reprezentant legal inculpatul A.

Referitor la numitul K., din actele dosarului rezultă că acesta a fost angajat începând cu data de 16.01.2007 la SC L. SRL, societate la care era asociat și administrator inculpatul.

Audiat fiind, martorul K. a învederat că, în fapt, numita M. și apoi numitul U. au fost cei care s-a ocupat de activitatea societății comerciale.

Martora M. a fost angajată a SC B. SRL în perioada 1.07.2007-20.01.2008 în funcția de secretar asistent director, ulterior fiind angajată la SC I. SRL , în perioada 1.02.2008-12.11.2009 în funcția de secretar asistent director.

De la data de 6.09.2007, în timp ce era angajată la SC B., martora a fost împuternicită din partea SC I. SRL prin reprezentantul său legal numitul K., prin procura autentificată, să efectueze orice plăți, încasări, ridicări sau depuneri de la orice bancă din România, orice sume de bani, să deschidă conturi bancare, să ridice extrase de cont,să facă plăți integral sau în rate a datoriilor și creditelor acordate societății, să îndeplinească toate formalitățile necesare contractării de credite de la orice unitate bancară, garantând împrumuturile acordate cu orice imobile proprietatea societății (...) să încheie orice acte cu persoane fizice sau juridice de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile sau nemobile (...), să încheie orice acte și formalități necesare bunei desfășurări a activității societății de mai sus, respectiv a SC I. SRL . De asemenea, martora M. a fost împuternicită de numitul K., administrator al SC I. SRL să efectueze operațiuni pe conturile I. SRL .

Aceasta a declarat că a plecat de la SC B. SRL pentru că activitatea societății era redusă și că, dacă își amintește bine, inculpatul a fost cel care i-a propus să lucreze la SC I. SRL, pentru că la societatea lui nu mai are ce face. A mai arătat martora că numitul U. era cel care negocia contractele cu furnizorii și care lua deciziile cu privire la aceste contracte, iar ea doar emitea facturi fiscale și nu consideră că avea atribuții de administrare a societății. În plus, martora a precizat că l-a văzut în câteva rânduri pe inculpat că a venit în biroul lui U. când acesta din urmă negocia contracte, dar nu știe ce discutau acolo.

În fine, martorul U. a declarat că a lucrat ca director la SC I. timp de vreo 9 luni și că în toată acea perioadă deciziile privind activitatea acestei societăți erau luate de inculpatul A. A mai arătat martorul că a fost angajat la societate de numita M., aceasta spunându-i că au nevoie de o persoană care să se ocupe de partea de achiziții. În plus, martorul a precizat că toată lumea din firmă se consulta cu inculpatul și că acesta avea puterea de decizie.

Toate aceste aspecte ce rezultă din declarațiile menționate mai sus, precum și faptul că I. nu presta servicii pentru alte societăți (aspect confirmat și de martora M.), atestă împrejurarea că inculpatul A. a urmărit, pentru realizarea proiectului său, să identifice o societate care să aibă calitatea de antreprenor, societate pe care în fapt a administrat-o tot el, în vederea realizării și finalizării proiectului.

Totodată, în ceea ce privește "conflictul de interese" invocat în cauză cu privire la faptul că în declarația de confidențialitate, imparțialitate, inculpatul a omis să menționeze existența anterioară a unei relații contractuale de muncă cu numitul K., reprezentant al SC I. SRL , precum și informații cu privire la numita M. nu are relevanță prin prisma datelor care trebuiau furnizate, Curtea de apel consideră că, raportat la starea de fapt anterior reținută, în special la împrejurarea că inculpatul a urmărit să realizeze proiectul prin administrarea ambelor societăți - antreprenorul și beneficiarul - aspectele cu privire la situația numitului K. erau relevante pentru autoritatea contractantă în aprecierea existenței unui conflict de interese. În ceea ce o privește pe M., tribunalul a reținut corect faptul că la momentul completării declarației respective de către inculpat, numita M. era angajată la SC B. SRL și nu la I. .

În cauză a fost audiat martorul Z., a cărui societate a prestat servicii de consultanță către SC B. cu privire la întocmirea documentației pentru proiect. Astfel, martorul a relatat că din punctul său de vedere inculpatul nu ar fi trebuit să menționeze în declarație faptul că K. a fost angajat la o altă societate dar că din punctul său de vedere există conflict de interese dacă angajatul respectiv era un personaj cheie, având putere de decizie în ambele societăți.

De asemenea, se mai impune a se menționa faptul că prin sentința civilă nr. 7679 din 16 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2011, rămasă irevocabilă prin anularea recursului ca netimbrat, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC B. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, acțiune ce a avut ca obiect anularea procesului-verbal de constatare încheiat la data de 20.12.2010 privind proiectul "Abator bovine, porcine, ovine secție tranșare și fabrică preparate carne", sat , și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei de 10.530.761,37 lei.

În considerentele acestei hotărâri, instanța de contencios administrativ a reținut ca rezonabilă concluzia la care a ajuns pârâta în sensul existenței unui conflict de interese între SC I. și SC B., relațiile între cele două societăți presupunând o "apropiere" de natură a crea premisele favorizării interesele financiare ale I. în detrimentul obligației de cheltuire eficientă a fondurilor, asumată de beneficiarul SAPARD.

În ceea ce privește desfășurarea propriu-zisă a proiectului, instanța reține că în baza contractului încheiat cu SC I. SRL , pe parcursul executării acestuia, inculpatul a solicitat, în cadrul tranșelor IV și V, sume de bani de la A.P.D.R.P. constând în contravaloarea unui autoturism, a unui autovehicul marca N. Eurocargo MLC120E18 cu izoterme de refrigerare și a 2 autovehicule marca N. Daily 35S10V cu izoterme de refrigerare, susținând că le-a achiziționat pentru SC B. SRL de la SC I. SRL , sens în care au fost depuse la autoritatea contractantă următoarele documente: contractul de vânzare-cumpărare nr. 84 din 29 octombrie 2007, împreună cu actele adiționale la acesta, convenții încheiate între SC B. SRL și SC I. SRL având ca obiect aceste bunuri, precum și următoarele înscrisuri:

- declarații de conformitate datate la 7.05.2009 eliberate de SC N. România pentru SC I. SRL aferente autovehiculelor cu serie șasiu 1111; 2222; 3333

- proces-verbal de predare-primire nr. 108 din 14.04.2009, înregistrat la SC B. SRL cu nr. 68/14.04.2009 în care se menționează că I. SRL a predat efectiv către SC B. SRL articol M.01.05 autocamionetă, cu seria 5555;

- proces-verbal de predare-primire nr. 95 din 6 aprilie 2009 înregistrat la SC B. SRL cu nr. 59 din 6 aprilie 2009 în care se menționează că SC I. SRL a achiziționat și predat către SC B. SRL articolele M.01.00 Izoterma și M.01.02 Izoterma cu instalație de refrigerare 2 buc;

- proces-verbal de recepție nr. 69/14.04.2009 în care se menționează că SC B. SRL , prin reprezentantul legal A., a recepționat autovehiculele;

- proces-verbal nr. 60/16.04.2009 în care se menționează că autovehiculele tip izotermă achiziționate pe proiect au fost recepționate efectiv de către SC B. SRL;

- raport de execuție încheiat Ia data de 4.05.2009 de către inculpatul A.

Din actele depuse la dosar și din declarațiile martorei V. rezultă că între SC I. SRL și SC P. SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 68/26.03.2009, în valoare de 10.940 euro având ca obiect autoturism.

Potrivit art. 4 din contractul de vânzare-cumpărare, transferul dreptului de proprietate către cumpărător, respectiv către SC I. SRL opera doar după plata integrală a prețului acestui autovehicul.

Din adresa nr. 625 din 5 octombrie 2002 emisă de SC P., rezultă că SC I. SRL nu a efectuat niciodată plata integrală a autovehiculul contractat, pe cale de consecință nu a devenit proprietar al acestuia.

În fapt, astfel cum a declarat martora V., la solicitarea SC I., autovehiculul a fost dus la sediul societății pentru a fi "văzut" de o comisie care urma să aprecieze asupra acordării fondurilor, activitate desfășurată în scopul creării unei aparențe de posesie și proprietate a autovehiculului.

Astfel, la data de 8.05.2009, SC P. a predat pentru o zi autovehiculul spre expunere, în baza unui proces-verbal, iar la data de 9.05.2009 a ridicat autoturismul de la SC B. SRL , jud. Alba.

De asemenea, în ceea ce privește realizarea achiziției de autoutilitare pentru implementarea proiectului, la data de 12.12.2008 a fost încheiat contractul cu nr. 163 prin care se prevede că SC O. SRL Brașov vinde către SC I. SRL contra sumei totale de 116.240 euro fără TVA, un autovehicul marca N. Eurocargo MLC120E18 cu izotermă de refrigerare și 2 autovehicule marca N. Daily 35S10V cu izotermă de refrigerare.

Potrivit art. 4 din contract, părțile au convenit că "transferul dreptului de proprietate către cumpărător are loc. în momentul eliberării de către vânzător a facturii fiscale finale conținând seria de șasiu a autovehiculul".

La data de 18.06.2009, SC I. SRL - reprezentată de numitul K., a efectuat o primă plată în sumă 175.120.21 lei, iar consecutiv acestei plăți SC O. SRL a emis factura fiscală YTC28155 din 29.06.2009 conținând seria șasiu aferentă autovehiculului marca N. Daily 35S10V, și anume 2222 și a devenit proprietar al acestui autovehicul.

Ulterior, I. SRL nu și-a mai îndeplinit obligațiile contractuale asumate, situație în care vânzătorul SC O. SRL a optat pentru obligarea silită a cumpărătorului la executarea contractului, emițând 2 facturi fiscale conținând numerele de șasiuri aferente celorlalte 2 autovehicule care făceau obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. ITC/163 din 12 decembrie 2008, respectiv marca N. Daily 35S10V a seriei șasiu 2CFC357005763565, marca N. Eurocargo MLC120E18 cu serie șasiu 2CFA1ED1400546063.

Față de neachitarea autovehiculelor la data de 18.12.2009, prin contractul de cesiune de creanță nr. 48 din 18 decembrie 2009 SC B. SRL , jud. Alba, prin reprezentantul legal A., a preluat debitul avut de SC I. SRL față de vânzătorul SC O. SRL în sumă de 423.382,52 lei.

Din adresa nr. 1422 din 12 octombrie 2012 emisă de SC O. SRL, rezultă că autovehiculele care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare au fost verificate de comisia venită din partea autorității contractante SAPARD și reprezentantul cumpărătorului, inspecția acestor autovehicule realizându-se în incinta punctului de lucru al SC O. SRL de pe raza comunei Vințu de Jos, jud. Alba. Totodată, se menționează expres faptul că autovehiculele nu au fost livrate SC I. sau SC B. sau puse la dispoziția acestora în vederea prezentării, în afara incintei SC O. SRL.

În acest context, în scopul obținerii finanțării comunitare, chiar și în condițiile în care autovehiculele achiziționate de SC I. SRL pentru SC B. SRL , jud. Alba, de la SC O. SRL nu erau achitate, deci se aflau în patrimoniul vânzătorului, inculpatul a anexat la cererea de plată tranșa V, înscrisuri conținând aspecte nereale.

Faptul că, prin raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit de expert Q., la judecata în primă instanță se reține că autovehiculele au fost identificate scriptic și faptic în patrimoniul SC B. SRL - aspect reținut de prima instanță - nu are relevanță cu privire la data la care acestea au fost prezentate reprezentanților autorității contractante, la deplasarea acestora în teren, acestea fiind identificate la momentul inventarierii - 31.03.2014 - la sediul B. SRL. Totodată, este de menționat că expertul a precizat că autoturismul figurează doar scriptic în actele contabile în fișa mijloacelor fixe, fiind reținută de SC P., deoarece nu a fost achitat integral prețul de către I.

Prin urmare, este real că, exceptând autoturismul, celelalte autoutilitare au fost în final achiziționate de către SC B. SRL, însă ulterior încheierii documentelor depuse la autoritatea contractantă pentru obținerea tranșelor și în condițiile în care I. nu a devenit proprietarul acestora, deci nu putea să le vândă.În acest context, prin contractul de cesiune de creanță nr. 48 din 18 decembrie 2009 SC B. SRL , jud. Alba, prin reprezentantul legal A., a preluat debitul avut de SC I. SRL față de vânzătorul SC O. SRL în sumă de 423.382,52 lei.

Din această perspectivă, nu este suficient faptul că în actele contabile ale B., expertul a identificat un ordin de plată cu nr. 60/26.11.2008 prin care această societate ar fi achitat către I. autocamioneta M01.05, atâta timp cât SC I. SRL - reprezentată de numitul K., a efectuat abia la data de 18.06.2009 o primă plată a contractului cu O., iar consecutiv acestei plăți SC O. SRL a emis factura fiscală YTC28155 din 29.06.2009 conținând seria șasiu aferentă autovehiculului marca N. Daily 35S10V, și anume 2222.

Aceasta întrucât B. nu ar fi putut cumpăra de la I. la data de 26.11.2008 un bun achiziționat de aceasta din urmă abia la data de 18.06.2009.

Tribunalul a reținut că în rechizitoriu se confundă momentul transferului dreptului de proprietate asupra autovehiculelor respective cu momentul predării efective a acelor autovehicule către cumpărătoarea I. și că potrivit contractelor de cumpărare, SC I. a intrat în posesia autovehiculelor la momentul încheierii contractelor și doar dreptul de proprietate era transmis în momentul achitării integrale a prețului.

Or, în ceea ce privește autoturismul, astfel cum s-a reținut anterior, acesta nu a intrat în posesia I. niciun moment, fiind predat doar pentru o zi, spre expunere. Referitor la cele trei autoutilitare, este de subliniat faptul că cine avea posesia acestora nu are nicio relevanță, atâta timp cât pentru obținerea banilor necesari derulării proiectului beneficiarul trebuia să achiziționeze, deci să devină proprietar al bunurilor, în condițiile contractului, fiind evident faptul că nu putea cumpăra de la I. bunuri care nu îi aparțineau acesteia din urmă.

Modul, condițiile și modalitatea de derulare a contractului rezultă atât din actele depuse la dosar, cât și din declarațiile date de martorii BB., și CC., AA., angajați ai A.P.D.R.P.

De asemenea, în considerentele sentinței civilă nr. 7679 din 16 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2011 (anterior menționate) instanța a reținut, referitor la autovehiculele achiziționate de la J. și I., aceleași împrejurări reliefate mai sus, reținând că SC B., în calitate de beneficiar al finanțării nerambursabile, a încălcat prevederile contractului cadru de finanțare, printre care art. 4 Anexa I referitor la conflictul de interese și art. 1(1) din Anexa I prin aceea că a anexat la cererea de plată pentru tranșa cinci documente ce atestă în mod nereal faptul că autovehiculele au fost predate acesteia de către furnizorul SC I.

În concluzie, modalitatea prin care inculpatul a înțeles să acceseze fonduri nerambursabile, apelând la serviciile altor persoane cunoscute - numitul K. - și folosind documente cu conținut nereal pentru obținerea unor sume de bani în cadrul proiectului, deși știa că nu îndeplinește condițiile legale în sensul că bunurile nu puteau fi achiziționate de la I., întrucât nu deținea vreun titlu de proprietate asupra acestora, dovedește intenția directă cu care a acționat în vederea inducerii în eroare a autorităților publice pentru obținerea în mod nejustificat a unor sume de bani.

Inculpatul, in calitate de reprezentant legal al SC B. SRL și al proiectului "Abator bovine, porcine, ovine, secția de tranșare și fabrica preparate din carne" Galda de Jos, sat , jud. Alba, finanțat prin programul SAPARD Măsura 1.1., a prezentat la autoritatea contractantă înscrisuri cu conținut nereal falsificat și înscrisuri cu conținut incomplet sau inexact în scopul de a obține sume de bani din bugetul Comunităților Europene corespunzător tranșei IV (în valoare de 4.082.666,55 lei) și V (în valoare de 3.342.075,22 lei) de plată pentru proiectul C1.10201670100081 din 2.02.2007, finanțat comunitar în procent de 75% din bugetul Comunităților Europene și 25% din fonduri provenite de la bugetul național.

Totodată, în realizarea unei rezoluții infracționale unice, inculpatul a atestat în mod nereal în procesele-verbale nr. 108 din 14 aprilie 2009, nr. 95 din 6 aprilie 2009, nr. 69 din 14 aprilie 2009, nr. 60 din 16 aprilie 2009, precum și în înscrisul intitulat raport de execuție că autovehiculele achiziționate pe proiect i-au fost predate de I. SRL și că au fost recepționate de către SC B. SRL .

Cu privire la aceste înscrisuri, curtea de apel reține că deși în rechizitoriu se reține că inculpatul ar fi săvârșit 8 acte materiale ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în realitate, declarațiile de conformitate la care se referă sunt documente emise de SC N. România SRL și care atestă proprietățile autovehiculelor, nefiind întocmite de inculpat.

Raportat la starea de fapt reținută și la probele administrate în cauză, curtea de apel constată așadar că apelurile declarate de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 18

1

alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 și de art. 290 din C. pen. din 1969, sunt fondate, având în vedere discordanța între cele reținute de prima instanță și conținutul real al probelor, având drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probatoriu o susține.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune, instanța va avea în vedere decizia nr. 4 din 04.04.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit căreia:

"

Fapta de a folosi, în cadrul autorității contractante, printr-o acțiune a autorului, documente ori declarații inexacte, ce a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și de fonduri din bugetul național întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă.

În ceea ce privește încadrarea în drept a faptelor săvârșite, instanța reține că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen. și Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a acesteia, dispoziții legale care au adus modificări legislației penale existente până la această dată și care impun analiza acestora din perspectiva necesității identificării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) din C. pen. în vigoare.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă."

Conform art. 15 alin. (2) din Constituția României "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

Prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.  x/118/2012 și s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

De asemenea, s-a reținut că pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.

Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de încriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei.

Comparând dispozițiile legii penale vechi cu cele noi, instanța constată că fapta prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și (3) se regăsește în ambele reglementări, limitele pedepsei închisorii fiind reduse prin legea nouă de la 10 la 4 ani și de la 20 la 14 ani.

Curtea de apel constată că legea nouă prevede limite de pedeapsă mult mai reduse în cazul acestei infracțiuni.

Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din C. pen. din 1969 (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă) se regăsește în încriminarea din art. 322 C. pen. (pedeapsa fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă).

Analizând însă, în mod global, dispozițiile legale amintite, curtea reține că modificările legislative intervenite cu privire la limitele de pedeapsă nu au influență în cauza de față referitor la stabilirea legii penale mai favorabile.

Astfel, împrejurarea că minimul și maximul special al pedepsei închisorii prevăzut de legea nouă sunt mai mici decât cele prevăzute anterior, deși ar putea induce ideea că legea penală nouă este mai favorabilă, este lipsită de relevanță câtă vreme dispozițiile privind regimul circumstanțelor atenuante și tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sunt mai favorabile conform legii în vigoare la data săvârșirii faptelor.

În ceea ce privește contopirea pedepselor, se identifică drept dispoziții penale mai favorabile cele ale art. 34 din C. pen. din 1969, în comparație cu cele ale art. 39 din actualul C. pen. care prevăd obligativitatea aplicării unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Totodată, raportat la actele dosarului, instanța urmează a reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. pen. din 1969.

Conform art. 72 din C. pen. din 1969, care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Particularizând aceste criterii la prezenta cauză, curtea de apel reține următoarele:

Inculpatul este în vârstă de peste 50 de ani, are studii superioare, a avut o prezență activă pe parcursul derulării procesului penal, inclusiv în fața instanței de control judiciar. Acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, la dosar neexistând probe sau indicii care să sugereze că, până la data faptelor, ar mai fi fost cercetat pentru fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, la data faptelor, acesta avea o ocupație stabilă, din care obțineu veniturile bănești necesare, era integrat social și familial. Se mai reține că, în esență, inculpatul nu a negat materialitatea faptei pentru care au fost trimis în judecată, atribuind numai o altă semnificație acesteia - atitudine procesuală care se încadrează în limitele rezonabile ale apărării acuzatului. Prin urmare, se va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 constând în conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, ce este relevant în prezenta cauză este faptul că proiectul a fost finalizat, abatorul este în funcțiune, inculpatul depunând toate eforturile în acest sens, acestea constituind împrejurări care diminuează gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului și care vor fi reținute de instanță drept circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Aceasta deoarece curtea consideră că împrejurările luate în considerare anterior reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu și caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Pe cale de consecință, raportat la împrejurările anterior reținute și având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., instanța apreciază că stabilirea unor pedepse constând în minimul special prevăzut de lege este de natură a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prevăzut de art. 52 din C. pen. din 1969.

Referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante, deși faptele săvârșite de inculpat au un pericol social concret ridicat, instanța va avea în vedere persoana acestuia, conduita avută anterior săvârșirii faptelor, lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, aspecte care au format convingerea curții că avertismentul dat inculpatului prin condamnarea la