ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 12/A/2018

Deliberând asupra apelurile declarate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 607/P/2013 au fost trimiși în judecată inculpații: A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: înșelăciune în formă continuată (șapte acte materiale) prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (șapte acte materiale) și uz de fals în formă continuată (șapte acte materiale) prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (șapte acte materiale), ambele aflate în concurs ideal prev. de art. 38 alin. (2) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (șapte acte materiale) prev. de art. 320 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (șapte acte materiale) și înșelăciune în formă continuată (două acte materiale) prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) și uz de fals în formă continuată (trei acte materiale) prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale), ambele aflate în concurs ideal prev. de art. 38 alin. (2) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (trei acte materiale) prev. de art. 320 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale), toate aflate în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 5 C. pen. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals în formă continuată (două acte materiale) prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (două acte materiale) prev. de art. 320 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), toate aflate în concurs real prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 5 C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în cazul mai multor procese aflate pe rolul instanțelor de judecată, în care persoana vătămată E. și SC C. SRL dețineau calitatea de parte, având ca apărător ales pe inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Caraș-Severin, inculpatul A. a falsificat și depus chitanțe false privind plata taxelor de timbru, în realitate acesta plătind către Primăria Caransebeș, Serviciul Impozite și Taxe sume mult mai mici și falsificând chitanțele reale în sensul menționării sumelor stabilite de instanță, însușindu-și diferența. Totodată, inculpatul a solicitat persoanei vătămate mai multe sume de bani pentru plata unor taxe de timbru care nu fuseseră însă stabilite de către instanțele de judecată sau fuseseră stabilite în cuantum mult mai mic, falsificând chitanțele emise de către Primăria Caransebeș, Serviciul Impozite și Taxe, în care, de asemenea au fost menționate sume mult mai mari față de cele achitate în realitate, însușindu-și diferența.

În sarcina inculpatei B., avocat în cadrul Baroului Caraș-Severin, s-a reținut în fapt că, în calitate de apărător al reclamantei SC D. SRL Caransebeș în două dosare privind suspendare provizorie executare silită, a achitat către CEC BANK sume mult mai mici decât cele primite de la partea din dosarele menționate, după care a falsificat și depus în instanță recipisele de consemnare cauțiune în sensul menționării sumelor reale pe care le stabilise instanța de judecată cu acest titlu, însușindu-și diferența.

Din probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale: plângeri și declarații persoană vătămată E., acte depuse de persoana vătămată E., chitanța din 11 ianuarie 2012 în valoare de 77,15 RON în Dosar x/271/2011,împuternicire avocațială în Dosar x/271/2011, chitanța din 22 iulie 2011 în valoare de 488,30, Dosar y/194/2011,chitanța din 22 iulie 2011 în valoare de 4.396 RON, Dosar nr. y/194/2011, împuternicire avocațială în Dosar y/194/2011, rezoluție din 12 iulie 2011 în Dosar y/194/2011, ncheiere din 11 august 2011 în Dosar y/194/2011, chitanță din data de 7 octombrie 2011 în valoare de 25.137 RON în Dosar z/99/2011, fișă repartizare aleatorie din 31 august 2011 în Dosar z/99/2011, împuternicire avocațială în Dosar z/99/2011, concluzii scrise în Dosar z/99/2011, chitanță din 18 martie 2011 în valoare de 21.000 RON, în Dosar x1/99/2011, chitanțe taxe de timbru în Dosar x1/99/2011, chitanța nr. 4974/1, împuternicire avocațială în Dosar x1/99/2011, încheiere din 18 aprilie 2011 în Dosar x1/99/2011, repartizare Dosar x1/99/2011 din 11 februarie 2011, chitanța din 18 mai 2012 în valoare de 3.321 RON, în Dosar y1/208/2012, mputerniciri avocațiale în Dosar y1/208/2012, rezoluție din 26 ianuarie 2012 în Dosar y1/208/2012, acțiune în pretenții în Dosar y1/208/2012, chitanța din data de 31 martie 2009 în valoare de 7.595,80 RON, în Dosar nr. z1/108/2009, chitanța din data de 6 octombrie 2009 în valoare de 7.279 RON, în Dosar nr. z1/108/2009, împuternicire avocațială în Dosar nr. z1/108/2009, acte Primăria Caransebeș privind retragere sumă 21.400 RON, chitanța din 18 mai 2012 în valoare de 2 RON, chitanța din 22 iulie 2011 în valoare de 488,30 RON, chitanța din 11 ianuarie 2012 în valoare de 77,15 RON, chitanța din data de 7 octombrie 2011 în valoare de 251 RON, chitanța din data de 31 martie 2009 în valoare de 5,80 RON, chitanța din data de 6 octombrie 2009 în valoare de 7 RON, declarație martori F., G., H., I., J., K., L., M., N., plângere și declarații persoană vătămată O., chitanța din data de 17 martie 2010 în valoare de 3.249 RON, în Dosar x2/190/2010, împuternicire avocațială în Dosar x2/190/2010, Rezoluție din 2 martie 2010 în Dosar x2/190/2010, chitanța din data de 17 martie 2010 în valoare de 32,40, declarații martori P., Q., declarații inculpat A. și B. și în faza cercetării judecătorești: procură specială de împuternicire a numitului E. de către R., constituire parte civilă formulată de Primăria municipiului Caransebeș, chitanța din 11 ianuarie 2012 eliberată de Primăria Caransebeș, Adresa nr. 26104 din 18 octombrie 2013 emisă de Primăria municipiului Caransebeș, cereri nr. 4643 din 3 martie 2011 și nr. 9283 din 3 mai 2011 înaintate Primăriei Caransebeș, declarație autentificată a numitei Q., declarație autentificată a numitei P., declarație autentificată de revocare a mandatului de reprezentare, Raport de expertiză nr. 136 din 29 noiembrie 2016 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, răspuns la obiecțiunile formulate de inculpați cu privire la raportul de expertiză, supliment la Raportul de expertiză nr. 20 din 3 martie 2017 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, fișa cazier inc. A., fișa cazier inc. B., împuterniciri avocațiale, probe scrise depuse de părți, declarațiile martorilor H., G., F., L., M., J., I., K., R., S., N., T., U., W., X., Y., Z., Q., AA., declarație parte civilă E., declarație inculpat A., declarație inculpat B., supliment declarație inculpați, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

I. Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului A. în dauna părții vătămate Consiliul Local Caransebeș.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a reținut săvârșirea în formă continuată de către inculpatul A. a 7 (șapte) acte materiale de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. 7 (șapte) acte materiale de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C. pen. și 7 (șapte) acte materiale de uz de fals prev. de art. 323 C. pen., reținându-se, în esență în sarcina acestuia că a falsificat chitanțele privind plata achitării taxei de timbru în Dosarele nr. y1/208/2012 al Judecătoriei Caransebeș, nr. y/194/2011 al Judecătoriei Bozovici, nr. x/271/2011 al Judecătoriei Oradea, nr. z/99/2011 aflat pe rolul Tribunalului Iași, nr. z1/108/2009 aflat pe rolul Tribunalului Arad, nr. x2/190/2010 al Judecătoriei Bistrița, chitanțe pe care ulterior le-a depus în fața instanței de judecată.

În cursul urmăririi penale, la data de 10 decembrie 2013 a fost audiat inculpatul în legătură cu activitatea reținută în dauna părții vătămate Primăria Caransebeș, arătând că nu se plăteau sume mari de bani de către societatea lui de avocatură pentru plata taxelor de timbru, fiind vorba de sume mici de câteva sute de RON, ce se plăteau de către angajatele sale, că în Dosarul nr. y1/208/2012 al Judecătoriei Caransebeș, întrucât cunoștea ambele părți i-a indicat-o părții vătămate E. pe martora F., astfel că nu cunoaște aspecte legate de plata taxei de timbru, că angajatele biroului sunt BB. și CC.

În cursul urmăririi penale, inculpatul A. a mai fost audiat la data de 20 noiembrie 2014, arătând că își menține declarația dată în data de 10 decembrie 2013 și cu referire la activitatea infracțională reținută în dauna Primăriei Caransebeș, arată că în Dosarul nr. y1/208/2012 nu a fost apărătorul părții vătămate E. căruia i-a indicat o altă colegă, respectiv pe martora F., deoarece el era prieten cu ambele părți din proces, că în Dosarul nr. y/194/2011 este posibil să fi redactat acțiunea dar nu cunoaște aspecte legate de plata taxei de timbru, deoarece nu s-a prezentat în fața primei instanțe, iar în fața instanței de apel este posibil să se fi prezentat. Inculpatul arată că în Dosarul nr. z1/108/2009 nu a achitat chitanțele privind plata taxei de timbru și nu poate preciza cum au fost plătite și depuse în dosar, având suspiciuni că partea vătămată E. a avut relații intime cu trei dintre angajatele sale - N., numita ..... și o altă persoană al cărei nume nu și-l amintește.

În fața instanței de judecată, cu referire acuzațiile aduse în dauna părții vătămate Primăria Caransebeș, la termenul de judecată din data de 7 aprilie 2017, inculpatul A. a arătat că modalitatea concretă de achitare a taxelor de timbru de către angajatele societății de avocatură era următoarea: se redacta acțiunea, iar cu copia cărții de identitate a reclamantului trimitea angajatele să achite taxa de timbru pe numele persoanei reclamante, pe numele său se plăteau doar taxele privind eliberarea de copii și de definitivare a hotărârilor, că nu a solicitat niciodată Primăriei Caransebeș restituirea unor taxe de timbru nefolosite, că nu își explică cererea de restituire a taxei de timbru depusă la Primăria Caransebeș de către martora ... într-o perioadă în care aceasta nu era angajata biroului de avocatură, deși cererea era însoțită de o copie a cărții de identitate a inculpatului, acest duplicat aflându-se în biroul său pentru a fi folosit în activitatea de zi cu zi, la fel și ștampila.

În ceea ce privește Dosarul nr. y1/208/2012 al Judecătoriei Caransebeș a arătat că partea vătămată E. s-a prezentat la biroul său comunicându-i că vrea să îl dea în judecată pe numitul .... care îi era dator cu o sumă de bani și întrucât făceau toți parte din același cerc de prieteni, i-a predat dosarul martorei F. fără a-l deschide, deoarece cunoștea situația dintre cei doi, că dosarul i l-a dat în curtea Judecătoriei Caransebeș explicându-i motivul pentru care nu îl poate apăra pe partea vătămată E., întrebând-o pe martoră despre cuantumul onorariului pentru a-l transmite părții vătămate E., ceea ce s-a și întâmplat după câteva zile. Inculpatul a arătat că nu a plătit taxă de timbru în acest dosar, nu are nicio legătură cu dosarul știind că este vorba despre un împrumut între părți, fiind posibil ca dosarul să fi conținut plata taxei de timbru. Inculpatul a mai arătat că nu a primit niciun contract de asistență juridică de la martora F. pe care să îl predea părții vătămate E., iar declarația martorei în acest sens a fost făcută de teama părții vătămate E. Cu privire la Dosarul nr. y/194/2011 al Judecătoriei Bozovici, în care a reprezentat SC arată că nu cunoaște cuantumul taxei de timbru, nu a plătit-o el, dar a depus-o la dosar, neputând face niciun fel de precizări legat de modul de plată al acestei taxe, despre locația în care a fost plătită, sigur chitanța i-a fost înmânată de partea vătămată, iar el a depus-o. Inculpatul a mai arătat că în privința acestui dosar nu știe exact cum s-a plătit taxa de timbru, dar ca regulă generală în funcție de specificul proceselor se poate plăti și în tranșe, fiind posibil să fi solicitat ajutorul și a altor colegi, întrucât cauza se afla pe rolul Judecătoriei Bozovici, iar ulterior la Reșița, că nu are obligația de a verifica legalitatea actelor primite de la clienți și nu are suspiciuni legate de veridicitatea acestora, având obligația de a depune toate înscrisurile primite, astfel că nu a verificat niciodată seriile sau numerele de pe chitanțele privind taxele de timbru aflate la dosar.

Cu privire la Dosarul nr. z1/108/2009 al Tribunalului Arad a arătat că nu știe exact cine a plătit chitanțele, dar a precizat că două dintre chitanțe au fost plătite una la Arad pe numele inculpatei și una la Oradea pe numele său, banii privind achiziționarea acestei taxe fiind dați de partea vătămată în fața sediului instanței, după care a fost achitată taxa de timbru și depusă la dosar chitanța, chitanță a cărei caracter real s-a dovedit a fi. Inculpatul a precizat că, deși era însoțit de partea vătămată cele două chitanțe la care a făcut referire mai sus au fost achitate pe numele lor, iar celelalte chitanțe din dosar plătite la Caransebeș sunt false, că nu poate preciza care anume din angajatele biroului a achitat taxele de timbru, are propriile bănuieli care rezultă din probele administrate în cauză și că în prezența sa nu s-a primit nicio sumă de bani, reprezentând taxă de timbru, dar nu poate ști ce s-a întâmplat în lipsa sa în birou.

Cu privire la Dosarul nr. y2/295/2009 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara a arătat că a avut delegație în dosar, taxa de timbru falsă a fost depusă de el fiind primită de la partea vătămată, fără a ști cine a achitat-o. Referitor la cererile de restituire de taxe adresate Primăriei Caransebeș arată că personal nu a solicitat acest lucru și nici nu a dispus angajatelor să formuleze cereri de restituire, iar cererile emanând de la societatea lor de avocatură sunt tehnoredactate și poartă antetul societății, ei nefolosind cereri scrise de mână. În continuarea declarației inculpatul precizează că în cazurile în care angajatele erau trimise să achite o taxă de timbru, cuantumul acesteia era indicat de inculpat fiind vorba de sume fixe.

Pentru dovedirea modului de lucru în cadrul biroului de avocatură cu privire la modalitatea de achitare a taxelor de timbru în dosarele în care inculpatul figura ca apărător, s-au audiat martorele H., M., G., N., L., Q.

Pentru lămurirea aspectelor legate de modul de introducere a acțiunii civile ce format obiectul Dosarului nr. y1/208/2012 al Judecătoriei Caransebeș au fost audiați martorii F. și R., iar pentru cele referitoare la Dosar nr. x2/190/2010 al Judecătoriei Bistrița-Năsăud s-a audiat martora Q.

De asemenea, s-a procedat la atașarea celor șase dosare la care s-a făcut referire de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în care se găsesc chitanțele privind plata taxelor de timbru cu privire la care există suspiciunea că sunt false.

Din declarația martorei H., care își menține declarația dată în cursul urmăririi penale, a rezultat că aceasta este angajată ca secretară în cadrul societății de avocatură a inculpaților și a achitat sume de bani, reprezentând taxe de timbru necesare pentru fotocopierea unor încheieri de ședință sau eliberarea hotărârilor definitive, sumele, reprezentând taxe de timbru, aveau valori mici, până la maxim 30 de RON, banii pentru achitarea acestor taxe îi primea de la inculpați după ce aceștia angajau o cauză și fiind după-amiaza și clienții neputând plăti acele taxe, era însărcinată să se ocupe de această problemă. Martora a arătat că onorariile avocaților erau achitate de clienți personal acestora și se întâmplau situații când ea era rugată de către clienți, care, fie erau vârstnici, fie erau ocupați, ca a doua zi să achite spre exemplu o taxă de divorț, sens în care clientul îi lăsa banii, acest lucru se întâmpla dacă clientul nu putea veni a doua zi. În continuarea declarației a arătat că de când s-a angajat la biroul de avocatură și până în prezent a mai lucrat în cadrul biroului CC., N., DD. și încă o fată al cărei nume nu îl reține, că documentele și taxele le depunea cu adresă la judecătorie, în sensul că se deplasa la instanță, atât ea cât și celelalte colege care erau la birou, că pe partea vătămată E. o cunoaște din vedere și când s-a angajat la biroul de avocatură al inculpaților, respectiv în 18 mai 2011, partea vătămată E. avea un număr mai mare de cauze și venea des la birou pentru a discuta cu inculpații. De asemenea, a precizat că din câte a perceput, relația părții civile cu inculpații era una de prietenie, întrucât venea des la inculpați și conversațiile i se păreau prietenoase, în lipsa inculpaților partea civilă era condusă de angajatele societății în unul din birourile acestora și îl serveau cu o cafea în așteptarea inculpaților, care erau anunțați de venirea părții vătămate, a perceput că partea vătămată E. era o persoană extrem de interesată de dosarele pe care le avea, era meticuloasă și îi pregătea opis cu fiecare dosar în parte, iar tot ce se discuta în sala de judecată știa. Martora a declarat că la perioada de început a angajării sale a rămas peste program împreună cu o colegă pentru a pregăti niște concluzii într-un dosar pe care partea vătămată îl avea la Iași, concluzii care i-au fost dictate de inculpat, după ce aceasta s-a consultat cu partea vătămată. Întrebată fiind de apărătorul inculpaților, martora arată că din câte știe, inculpații nu au mers să plătească taxele de timbru la administrația financiară, nu l-a văzut niciodată pe partea vătămată E. aducând plasă cu bani pentru achitarea taxelor de timbru. La întrebările formulate de același apărător, martora a arătat că ștampilele se află în birourile inculpaților, iar copiile actelor de identitate se găsesc la secretariat într-un biblioraft și întreg biroul de avocatură are acces la ștampile și actele de identitate, copiile după actele de identitate ale inculpaților servesc la achitarea taxelor de timbru care se face pe numele acestora, la efectuarea de plăți la administrația finanțelor și bancă, inclusiv la CEC pentru plata cauțiunii sau pentru plata expertizelor în cazul în care nu au buletinul clientului, că toate aceste plăți se fac pe baza copiei de pe buletin fără să fie necesară prezența titularului actului de identitate și își amintește că a existat un dosar în care inculpatul A. era prieten cu ambele părți, respectiv cu partea vătămată E. și cu EE. și a rugat-o pe d-na avocat FF. să preia cauza. În ceea ce privește acest dosar martora arată că știe că partea vătămată E. a discutat cu avocatul Lucian despre cauză, i-a predat actele, iar inculpatul le-a predat avocatei FF., însă nu cunoaște detalii despre onorariul avocațial din această cauză, respectiv, cine l-a încasat și nici despre plata vreunei taxe de timbru în această cauză, că birourile secretarelor se aflau la parter, iar cel ale inculpaților se află la etaj, că nu participa niciodată la discuțiile dintre avocați și clienți și nici celelalte colege nu participau, iar cu numita L. nu a lucrat, martora fiind angajată în locul acesteia. Martora mai arată că nu are cunoștință dacă inculpatul l-a informat pe partea vătămată despre faptul că nu îl poate reprezenta în cauza cu EE., însă bănuiește că partea vătămată știa acest lucru, întrucât ei formau un cerc de prieteni și crede că se cunoștea această relație, nu știe dacă în biroul inculpaților partea vătămată s-a întâlnit vreodată cu d-na FF. și nici dacă avocata a fost anunțată că va semna un contract cu partea vătămată E. sau modul în care dosarul de casă a ajuns de la inculpați la avocata și respectiv la alți avocați. Martora mai arată că la birou aveau o agendă în care erau trecute toate dosarele angajate și dacă figura și dosarul în care se judecau partea vătămată E. și EE., acesta ar fi fost trecut în agendă și ar fi fost trecut și în opisul predat părții vătămate E. și în care figurau procesele pe care acesta le avea, însă ea personal nu l-a informat pe partea vătămată E. despre predarea dosarului în care se judeca cu EE. unui alt avocat. Arată însă, că se punea accent pe dosarele părții vătămate E. și în dosarul de la Iași își amintește că fiind la început, colega ei N. a ajutat-o la tehnoredactare, la acel dosar inculpatul i-a dictat concluziile, partea vătămată plecase între timp. În ceea ce privește plata taxelor martora a arătat că nu era singura care achita taxele, ci și celelalte fete de la birou, banii le erau dați de către inculpați, angajatele spuneau inculpaților despre ce sumă aveau nevoie în funcție de ce aveau de achitat, adică solicitare de copii xerox după documente sau definitivare sentințe, că se plăteau taxele de timbru pentru clienți doar în situații urgente, dacă era vorba de persoane vârstnice și nu se puteau prezenta a doua zi dar trebuia depus dosarul, fiind vorba de sume mici, maxim 300 RON. Martora nu își amintește să fi plătit vreodată o sumă de bani cu titlu de taxă de timbru pentru partea vătămată E., că dacă era vorba despre dosare care urmau a fi înregistrate a doua zi, taxa de timbru se plătea cu copia de pe buletinul clienților, sumele de bani pe care le plătea cu titlu de taxă de timbru erau pentru divorț pentru care se plătea 100 de RON, pentru plângere contravențională pentru care taxa era de 20 de RON, sau în cazul în care clientul venea la birou cu citația și pe care era consemnată suma de bani care trebuia plătită. Martora a mai arătat că nu își amintește dacă partea vătămată E. i-ar fi predat ei vreodată plata contravalorii unei taxe de timbru din dosarele sale, dar știe că adresa înaintată instanțelor de judecată prin care anexa diverse acte și plata contravalorii unor taxe era semnată de inculpați și niciodată nu a asistat la discuții și nemulțumiri ale clienților, nici pe partea vătămată E. nu l-a auzit să vină la birou și să reclame nemulțumiri și este adevărat că s-a întâmplat ca alte persoane să aducă acte necesare în dosarele angajate de inculpați, persoanele de la secretariat fiind cele care preluau actele, adăugau un bilet cu numărul de dosar și le puneau în birourile avocaților, iar în ceea ce privește modul de lucru de la cabinetul de avocatură, acesta nu s-a modificat, totul fiind ca la început.

În declarația dată în cursul judecății, martora M., a arătat că își menține declarația dată la urmărire penală și că a fost angajată ca secretară la cabinetul de avocatură a inculpaților în perioada începutul anului 2008 până în mai 2010 și a desfășurat activități de tehnoredactare și uneori de plată a taxei de timbru, iar procedura în care achita taxa de timbru era următoarea: primea un bilet de la avocatul A. în care era menționat cuantumul taxei de timbru și se deplasa la primărie, nu își amintește în numele cui efectua plata acestei taxe de timbru, iar la întoarcere chitanța o înmâna inculpatului A. și nu își aduce aminte să fi achitat taxe de timbru pe numele părții vătămate E., iar numele de R. nu îl cunoaște. În ceea ce privește dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița, martora a arătat că nu își amintește despre achitarea unei taxe de timbru pentru acest dosar, nu avea vreun document de identitate al inculpatului cu care să se prezinte la primărie pentru achitarea taxei de timbru și din câte își aduce aminte la primărie i se elibera chitanța privind plata taxei de timbru semnată de către o angajată, nu era necesară și semnătura ei, că nu plătea taxe mari, a plătit până în 1.000 RON, iar în perioada în care ea lucra la societatea de avocatură a inculpaților mai era angajată N. și știe că și aceasta se ocupa de plata taxelor de timbru. Martora a mai arătat că atunci când se întorcea de la primărie toate taxele le preda inculpatului, cele care erau necesare pentru definitivarea sentințelor sau pentru eliberarea de acte urmau ulterior a fi atașate cererilor adresate instanțelor. În ceea ce privește modul de achitare a taxelor de timbru, martora a arătat că atunci când ajungea la primărie înmâna funcționarei de la ghișeu bilețelul primit de la inculpat, pe care nu își amintește dacă pe lângă suma de bani era trecut și un nume, ea neindicând funcționarului nici un nume; că nu își amintește dacă pe bilețel era menționat un număr de dosar, funcționarii de la primărie nu o cunoșteau și nu își amintește să fi precizat unde lucrează. Martora precizează că nu doar ea plătea taxe de timbru și în perioada în care lucra la biroul inculpaților își mai desfășura activitatea și N., că nu își amintește dacă pe chitanțele privind achitarea taxei de timbru apărea un număr de dosar sau un nume, nu a interesat-o acest lucru și nu i-a dat importanță, nici să fi primit chitanțele de la primărie în alb în sensul de a nu fi fost completate rubricile privind numele persoanei și numărul de dosar. A arătat, de asemenea, că inculpatul A. era cel care stabilea destinația chitanțelor, angajatele nu făceau nimic de capul lor, că întâlnirile cu clienții inculpatul le avea în birou și nu poate preciza dacă partea vătămată E. a adus sau nu vreodată o taxă de timbru, că partea vătămată nu i-a lăsat niciodată bani martorei să achite vreo taxă de timbru, clienții discutau direct cu avocatul și nu purtau discuții cu angajatele despre mersul procesului și cât timp a lucrat la biroul inculpatului nu a auzit discuții legat de neconcordanța privind plata taxelor de timbru, iar pe partea vătămată E. îl cunoaște din vedere. Martora a mai precizat că ea efectua muncă de secretariat, xerocopiere, tehnoredactare și uneori plătea taxe de timbru, că ei personal nu i-au fost predate acte sau taxe de timbru, de către clienții inculpatului care veneau la birou după amiaza, programați, întrucât inculpatul dimineața era la sala de judecată, că nu s-a întâmplat ca inculpatul să îi înmâneze biletul privind plata taxei de timbru de față cu clientul și nu cunoaște aspectul legat de faptul de ce nu mergeau clienții personal să achite taxele de timbru. În continuare a mai arătat că nu știe care era practica la cabinet în privința taxei de timbru, în sensul dacă regula era ca aceasta să fie achitată de către clienți, ea doar achita taxele când i se solicita de către inculpat acest lucru, că nu a primit personal acte de la clienți, precizând că în acea perioadă lucrau 2 fete la cabinetul inculpaților și își amintește că i-a solicitat o dată partea vătămată să îi cumpere un top de hârtie de care avea nevoie la biroul său, pe partea vătămată o cunoaște de la inculpat pentru că venea la birou și nu s-a întâlnit cu el în altă conjunctură, nu l-a văzut pe partea vătămată cu o plasă de bani la biroul inculpatului, nu era informată cu privire la scopul vizitelor clienților la cabinet și nu l-a văzut pe inculpat primind bani de la partea vătămată E.

Martora G. a arătat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale și că a fost secretară în cadrul societății de avocatură a inculpaților în perioada 30 mai 2013 - 21 martie 2014, că în această perioadă mai era angajată și BB., că nu i s-a cerut de niciunul dintre inculpați să achite contravaloarea unor taxe de timbru în dosarele angajate de societate, că în general taxele de timbru erau achitate de către clienți și uneori, taxele într-un cuantum mic se achitau de BB. și nu îl cunoaște pe partea vătămată E. A mai arătat că ei personal inculpații nu i-au spus să se deplaseze la organele fiscale pentru depunerea taxelor judiciare, că nu cunoaște amănunte legate de gestionarea dosarelor angajate de inculpați, respectiv cine aranja documentele și cum se depuneau acestea la autorități, că ei clienții nu i-au lăsat bani, aceștia fiind lăsați la inculpați, nu cunoaște dacă martora BB. a depus la registratura instanței dovada achitării taxelor de timbru și nu a tăiat chitanțe pentru onorariile încasate de inculpați. Martora mai arată că inculpații primeau banii de la clienți și ulterior îi dădeau angajatelor, știe că s-au plătit sume de bani, reprezentând taxe de timbru în cuantum de 20 lei și că sume de bani mai mari de 100 RON nu au fost achitate de colega sa cu titlu de taxă de timbru.

Potrivit declarației martorei N., audiată la data de 25 martie 2016, aceasta a arătat că își menține declarația dată în cursul UP, că a lucrat ca secretară la biroul de avocatură al inculpaților în perioada 2014 - 2015, activitatea de achitare a taxelor de timbru fiind realizată de angajate, în sensul, că dimineața li se pregătea o hârtie cu numele persoanei pentru care urma să achite taxa de timbru și banii, fiind vorba de taxe de învestire hotărâri și definitivare. A mai arată că nu a însoțit niciodată clienții la CEC în vederea achitării taxelor, doar i-a ajutat în completarea formularelor pe care i le aduceau la birou, că nu a auzit nicio discuție între avocat și client despre plata taxelor, că într-un sertar al biroului, într-o mapă se aflau copiile cărților de identitate ale inculpaților și ale angajaților biroului, că nu a fost niciodată cu clienții la Primăria Caransebeș pentru depunerea sau restituirea taxelor de timbru și că a plătit la primărie, așa cum a arătat, sumele de bani consemnate pe biletele date de inculpați, reprezentând taxe de timbru. La întrebarea apărătorului inculpaților, care i-a prezentat un înscris, își recunoaște semnătura de pe fila adresată Primăriei Caransebeș executată sub data de 18 mai 2011, cererea fiind făcută în numele inculpatului cu referire la suma de 2.141 RON, precizând că niciodată nu a fost la primărie pentru a ridica sumele de bani, reprezentând taxele de timbru nefolosite, astfel că nu își explică de ce apare semnătura sa pe acest act. La întrebarea apărătorului părții vătămate E. arată că nu cunoaște cui aparține semnătura de pe cererea de restituire a sumei de 2.141 RON, nu își aduce aminte dacă vreo altă colegă a fost trimisă la primărie pentru restituiri de taxe, iar serviciul privind achitarea taxelor de timbru le făcea pentru ambii inculpați. Mai arată că nu a fost trimisă niciodată la instanță pentru a i se aplica ștampila pe o chitanță privind taxa de timbru nefolosită, nu a semnat niciodată vreo cerere de restituire în numele inculpaților, nu i s-a solicitat niciodată la achitarea taxelor de timbru copia cărții de identitate, iar taxele de timbru erau achitate în numele inculpaților, așa cum le era solicitat pe biletul primit.

Martora L. a fost audiată la termenul de judecată din 7 decembrie 2015, arătând că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale și că lucrat o scurtă perioadă de timp la biroul inculpaților, respectiv 2 luni, iar colega sa N. era cea care se ocupa de clienți și discuțiile telefonice,că avea un program de lucru de 8 ore, se deplasa la cartea funciară sau în instanță pentru a le da inculpaților acte, mergând la Primăria Caransebeș pentru achitarea taxelor de timbru de 2 sau 3 ori, atunci când i se comunica de către martora N. biletul cu privire la taxele ce trebuiau achitate, bilet pe care era trecută suma ce urma a fi plătită și persoana pe numele căreia se făcea plata, chitanțe pe care ulterior le preda colegei sale. Mai arată că a depus la registratura instanței chitanțe privind plata taxelor de timbru, a completat și cereri în numele inculpatului adresate Direcției Fiscale Caransebeș, formulând o singură cerere de restituire a taxei de timbru în numele inculpatului urmare a apelării telefonice, iar la Serviciul de taxe mergea cu actele pregătite de martora N., iar singura dată când a ridicat banii i-a predat acesteia, care a făcut afirmația că „merge să îi ducă sus”, respectiv la birourile inculpaților, că în perioada în care a fost angajată la biroul avocaților erau doar 2 secretare, ea și martora N., astfel că e posibil ca cei doi inculpați să fi formulat și ei cereri de restituire și că nu venea zilnic la serviciu, ci doar când aveau nevoie de ea.

S-a procedat, de asemenea, la audierea martorei F., care a activat ca funcționar public în cadrul Primăriei Caransebeș, având funcția de coordonator taxe și impozite. Aceasta a arătat, în ceea ce privește modalitatea în care se proceda restituirea taxelor de timbru în special către inculpați, că cererea de restituire se depunea la registratură de către persoana care solicita restituirea sau de către împuternicitul acesteia, în cazul în care se prezenta împuternicitul acesta trebuia să prezinte procura de reprezentare și când acesta nu avea procura de reprezentare la momentul depunerii cererii de restituire, se prezenta la serviciul contabilitate cu această procură când se restituiau banii. A mai arătat că toate actele în original le depunea la contabilitate, împreună cu referatul care era întocmit de ea conform legii și care avea la bază, cererea, chitanța în original cu ștampila judecătoriei că „nu s-a folosit", ulterior, directorul direcției economice verifica referatul, îl semna și îl transmitea serviciului de contabilitate. În situația în care suma ce urma a fi încasată era până în 500 RON, persoana care solicita restituirea ridica banii de la contabilitate, iar dacă suma era peste 500 RON trebuia făcut ordin de plată, însă nu a putut preciza exact dacă s-au întocmit, întrucât nu era sarcina sa. În continuarea declarației martora a arătat că o dată cu cererea de restituire se depuneau și acte de identitate, dacă se prezenta apărătorul persoanei ce a solicitat restituirea se solicita delegație de reprezentare, iar în situația în care banii erau ridicați de o altă persoană se solicita declarația notarială, toate aceste acte trebuiau solicitate de serviciul de contabilitate. La întrebarea formulată de avocatul părții civile referitoare la situația în care se prezenta personal inculpatul A. ce acte i s-au solicitat,martora a arătat că avocatul A. nu s-a prezentat personal în vederea depunerii cererii de restituire, cererea a fost depusă la registratură, în calitate de reprezentant sau avocat al părții vătămate E. și nu știe dacă ridicarea efectivă a sumelor de bani a fost efectuată de inculpat, întrucât ridicarea sumelor de bani se făcea de la contabilitate iar ea nu își desfășura activitatea la acel serviciu. De asemenea, a arătat că nu are cunoștință despre persoana care a depus cererea de restituire la registratura primăriei, nici dacă inculpatul A. s-a prezentat vreodată să ridice sumele de bani, iar despre existența unor probleme în cadrul primăriei cu privire la taxe de timbru către inculpat a luat cunoștință după ce partea vătămată E. a făcut o sesizare. Martora a mai arătat că în referatul întocmit era consemnat că inculpatul are calitatea de reprezentant sau avocat al SC, că sumele de bani erau restituite prin CEC, în sensul că serviciul contabilității lua banii din trezorerie prin CEC și îi restituia în numerar în baza dispoziției de plată. La întrebarea formulată de partea civilă prin apărător, martora a arătat că cererea fiind depusă prin registratură, chitanța privind ridicarea taxelor de timbru se afla la dosar, iar împuternicirea sau delegația trebuiau prezentate serviciului de contabilitate, ea fiind cea care întocmit doar referatul conform legii, la depunerea cererii se verifica existența chitanței cu mențiunea de la instanță și ca cererea să fie făcută de către persoana care cererea restituirea sau reprezentantul acesteia, nu ea a fost cea care a dat un avizul și că în referat nu era necesar să se menționeze că persoana nu a depus toate documentele necesare. La interpelarea procurorului, martora arată că nu au existat situații când în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu a menționat în referat că se impune respingerea cererilor de restituire pentru că nu s-a făcut dovada calității persoanei care o cerea, singurele referate în care altcineva solicita restituirea banilor decât persoana pe numele căreia se făcuse cererea au fost cele ale inculpatului Lucian.

A fost încuviințată solicitarea inculpaților de efectuare a unui raport de expertiză criminalistică având ca obiective să se stabilească dacă recipisele de consemnare nr. 284683/1 (în valoare de 500 RON), nr. 285310/2 (în valoare de 31.632 RON), ce figurează depuse de SC D. SRL prin SCPA ... în Dosarul nr. .../208/2010, și recipisa de consemnare nr. 289901/1 (în valoare de 27.850 RON), ce figurează ca fiind depusă de avocat B. pentru SC D. SRL în Dosarul nr. z2/208/2010, au fost semnate de către numiții A. sau B. și dacă semnătura de pe aceste documente este una originală, sau este una imprimată, aplicată prin tehnici de copiere-lipire de pe un alt document; dacă semnătura aplicată pe recipisa de cauțiune nr. 285310/2, achitată pe numele B. în Dosarul nr. x3/208/2010 al Judecătoriei Caransebeș, este similară cu cea aplicată pe recipisa de consemnare nr. 289901/1 din Dosarul nr. z2/208/2010 al Judecătoriei Caransebeș; dacă cererile nr. 4643 din 3 martie 2011 și nr. 9283/03 mai 2011, înaintate Primăriei Municipiului Caransebeș pentru restituirea sumelor de 1.340,56 RON, respectiv 2.141 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru nefolosite în proces, au fost scrise și semnate de către numitul A., astfel cum este consemnat în cuprinsul acestora, or dacă aceste cereri au fost scrise și semnate în numele lui de numitele L. sau N., sens în care drept scripte de comparație pot fi folosite declarațiile olografe și semnăturile date de acestea în prezenta cauză în cursul urmăririi penale și cu prilejul audierii în instanța; dacă setul de caractere folosit la imprimarea chitanțelor de plata a taxei judiciare de timbru, depuse în Dosarele înregistrate sub nr. y1/208/2012 al Judecătoriei Caransebeș, y/194/2011 al Judecătoriei Bozovici, x/271/2011 al Judecătoriei Oradea, z/99/2011 al Tribunalului Iași, z1/108/2009 al Tribunalului Arad, z1/108/2009 al Tribunalului Arad, x1/99/2011 al Tribunalului Iași, x2/190/2010 al Judecătoriei Bistrița-Năsăud și y3/208/2009 al Judecătoriei Caransebeș, este sau nu similar setului de caractere folosit de către SCPA GG. în redactarea actelor (cereri, întâmpinări, memorii, etc.) depuse în aceleași dosare mai sus menționate.

Prin concluziile formulate în Raportul de expertiză criminalistică nr. 136 din 29 noiembrie 2016 întocmit de INEC Laboratorul Interjudețean Timișoara s-au învederat instanței de judecată următoarele:

Ulterior s-a solicitat de către inculpați efectuarea unui supliment la raportul de expertiză criminalistică, care să stabilească dacă setul de caractere folosit la imprimarea chitanțelor indicate la obiectivul nr. 2 al expertizei inițiale este sau nu similar cu cel folosit de SCPA GG. la redactarea actelor în dosarele civile și dacă scrisul și semnăturile de pe cererile nr. 4643 din 3 martie 2011 și nr. 9238 din 3 mai 2011 au fost executate de N. sau L.

Prin suplimentul la raportul de expertiză cu nr. 20 din data de 3 martie 2017 întocmit de INEC Laboratorul interjudețean Timișoara s-a concluzionat că scrisul în litigiu de pe documentele, reprezentând cereri către Primăria municipiului Caransebeș nr. 4643 din 3 martie 2011 și nr. 9283 datat 3 mai 2011 a fost executat de numita L., și nu s-a putut stabili dacă semnăturile în litigiu au fost executate de L. sau N.

Instanța de fond a apreciat că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată comise în dauna părții vătămate Primăria Caransebeș, respectiv înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, toate acestea în formă continuată (câte șapte acte materiale) concluzie care se impunea urmare a analizării și coroborării probelor administrate în cursul procesului penale.

În apărarea sa, inculpatul a încercat acreditarea ideii potrivit căreia una dintre angajatele biroului său ar fi procedat la falsificarea chitanțelor privind plata taxelor de timbru, chitanțe care ulterior ar fi ajuns în posesia inculpatului și necunoscând caracterul nereal al mențiunilor, acesta le-a depus în instanță.

Instanța de fond a apreciat că acceptând teza potrivit căreia una din angajatele biroului de avocatură ar fi plătit taxa de timbru, așa cum rezultă din depozițiile martorelor audiate mai sus și din analiza modului de lucru în cadrul biroului de avocatură, asemenea activități se îndeplineau de către secretare, urmare a solicitării inculpatului, care preda secretarelor un bilet în care era menționat cuantumul sumei ce urma a fi achitată. Având în vedere că, atât inculpatul, cât și martorele au arătat că o copie a cărții de identitate a inculpatului se afla în biroul secretarelor la îndemâna acestora, instanța a reținut că achitarea taxelor de timbru pe numele inculpatului se realiza în mod uzual de către biroul de avocatură, iar plata unor taxe pe numele inculpatului nu se făcea exclusiv în situația în care era vorba despre taxe fixe necesare pentru definitivarea unor hotărâri judecătorești sau eliberarea unor acte din dosare. Așa cum a reieșit din depozițiile martorelor audiate, persoana pe numele căreia urma a fi achitată taxa de timbru, respectiv pe numele inculpatului sau a altei persoane, era menționată pe biletul dat de inculpat secretarelor, martora M. arătând chiar că, înmâna acest bilet funcționarelor de la Serviciul Taxe, fără a specifica altceva. De altfel, chitanțele a căror caracter fals a fost susținut de procuror prin actul de acuzare nu purtau elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină asemenea documente conform prevederilor Legii nr. 146/1977 privind taxele de timbru, în vigoare la data săvârșirii faptei și prin care se face dovada conformă cu dispoziția instanței de judecată cu privire la achitarea taxelor de timbru, fiind o practică în dosarele purtate de inculpat în calitate de apărător al părții vătămate E. lipsa acestor mențiuni.

Instanța de fond a reținut că activitatea secretarelor biroului de avocatură era subordonată inculpatului care a stabilit reguli și atribuții precise în sarcina acestora care, aflându-se, în raport, de subordonare față de inculpat, i se supuneau întocmai în ceea ce privește munca desfășurată. Susținerea că una din secretare ar fi procedat la falsificarea chitanțelor ce atestau plata unor taxe de timbru, fără știrea și consimțământul inculpatului a fost apreciată ca fiind nerealistă, câtă vreme inculpatul nu putea lăsa sume de ordinul miilor de RON la dispoziția angajatelor în vederea achitării taxelor de timbru pe numele părții vătămate E., secretarele menționând aceeași împrejurare, respectiv că li se dădea spre achitare la Trezoreria Caransebeș sume de maxim 300 RON.

De asemenea, instanța de fond a constatat că martorele audiate în cauză, secretare ale biroului de avocatură, în diferite perioade de timp, au arătat în mod constant că în situațiile în care li se solicita de către inculpați achitarea unor taxe de timbru, era vorba despre plata unor sume mici de bani până la valoarea maximă de 300 RON, or așa cum rezultă din analiza chitanțelor cu privire la care există suspiciunea că au fost falsificate, actele originale privind plata taxelor de timbru emise de Primăria Caransebeș poartă valori mici, fiind ulterior modificate la valori mult mai mari decât cele menționate în chitanțele originale.

S-a apreciat că, afirmațiile secretarelor nu vin decât să întărească activitatea materială reținută în sarcina inculpatului, în sensul că, acceptând apărarea inculpatului potrivit căreia nu se ocupa personal de plata efectivă a taxelor de timbru, ceea ce solicita angajatelor biroului de avocatură, era plata unor sume de bani mult mai mici decât cele la care a fost obligat prin dispoziția instanței, chitanțe care ulterior erau predate de martore inculpatului și care plăsmuia conținutul acestora prin inserarea unei sume de bani mai mari decât cea achitată. În aceeași idee, din analiza depozițiilor martorelor audiate a rezultat că achitarea taxelor de timbru se făcea exclusiv la solicitarea expresă a inculpatului, nefiind vorba despre o activitate realizată la inițiativa lor sau fără consimțământul inculpaților și au perceput-o ca o sarcina de serviciu. Mai mult, inculpatul, în declarația dată în fața instanței de judecată a afirmat că are propriile bănuieli în ce privește starea de fapt relativ la chitanțele false, lăsând să se înțeleagă că una din angajatele sale ar fi falsificat aceste înscrisuri, dar instanța de judecată a apreciat că cele susținute de inculpat sunt simple declarații de conjunctură, neprobate și nesusținute de înscrisuri.

S-a reținut, de asemenea, că inculpatul nu a formulat plângere penală împotriva vreuneia din angajatele bănuite sau chiar împotriva tuturor pentru lămurirea stării de fapt și a nevinovăției sale, primordial fiind interesul său în a se afla adevărul, în condițiile în care acuzarea vizează în total 9 acte materiale de înșelăciune și tot atâtea de fals în înscrisuri oficiale și uz de fals. În timp ce inculpatul a negat că ar fi plătit vreodată taxe de timbru pentru clienți, secretarele confirmă efectuarea unor asemenea activități în cadrul biroului de avocatură, depoziții care se coroborează cu cele susținute de partea vătămată E.

Instanța de fond a analizat situația fiecărui dosar în care se susține falsificarea și ulterior depunerea în fața instanței învestite cu soluționarea cauzei a chitanțelor falsificate ce atestă plata unor sume mai mari de bani decât cele plătite în realitate cu acest titlu, după cum urmează:

Astfel, în Dosarul z1/108/2009 al Tribunalului Arad în care reclamantul E. a chemat în judecată Asociația Fotbal Club Municipal UTA Arad, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 euro, reprezentând suma împrumutată și a sumei de 35.000 euro, reprezentând penalizări de întârziere, la termenul de judecată din 2 aprilie 2009 inculpatul A.