ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2155/2016

Decizia nr. 2155/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. (fost Institutul B.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase și Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acestora la emiterea deciziei de restituire a imobilului situat în municipiul București.

Curtea de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2489 din 26 septembrie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pe pârâta Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase să soluționeze cererea reclamantei de retrocedare înregistrată cu nr. 980 din 28 ianuarie 2013 cu privire la imobilul situat în București.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia specială de retrocedare, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că analiza cererii de retrocedare nu este influențată de adoptarea hotărârii Guvernului, prevăzută de art. 45 din Legea nr. 165/2013, deoarece o asemenea hotărâre vizează folosința imobilului de proprietarii cărora li s-au restituit deja imobilele.

Astfel, susține recurenta, măsura restituirii în natură a imobilelor care sunt afectate unor activități de interes public din învățământ, sănătate și cultură este strâns legată de obligativitatea menținerii afectațiunii de interes public pentru aceste imobile.

Însă, stabilirea în concret a imobilelor pentru care este obligatorie menținerea unei astfel de afectațiuni nu este posibilă decât în condițiile înscrierii acestor imobile într-o hotărâre de Guvern, hotărâre care, până în prezent, nu a fost adoptată.

Menținerea afectațiunii speciale pe o perioadă de zece ani, apreciază recurenta, trebuie instituită chiar în titlul de proprietate, iar nu ulterior acestuia, astfel cum în mod greșit a apreciat prima instanță.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 21 aprilie 2016.

II. Analiza motivelor de casare

Potrivit art. 45 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, varianta în vigoare la data refuzului autorității, „la propunerea motivată a deținătorilor actuali, Guvernul, prin hotărâre, stabilește imobilele prevăzute la alin. (1) și (2) pentru care foștii proprietari sau, după caz, moștenitorii acestora, au obligația de a menține afectațiunea de interes public”.

Instanța de fond a reținut că analiza cererii de retrocedare nu este influențată de adoptarea hotărârii Guvernului prevăzută de art. 45 din Legea nr. 465/2013, deoarece o asemenea hotărâre vizează folosința imobilului de către proprietarii cărora li s-au restituit deja imobilele.

Înalta Curte nu împărtășește punctul de vedere adoptat de judecătorul fondului, deoarece din economia dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 rezultă că imobilele se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acesteia, cu condiția menținerii afectațiunii de interes public pentru o perioadă de zece ani, iar Guvernul stabilește imobilele pentru care aceștia au această obligație.

Dispoziția art. 45 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 prevede derularea unei proceduri de înscriere a imobilelor pe lista ce este aprobată de Guvern,urmând ca prin însăși decizia de retrocedare să se dispună obligarea foștilor proprietari/moștenitorilor acestora să mențină afectațiunea specială pentru o perioadă de zece ani.

Rezultă astfel, că instanța de fond în mod greșit a susținut că decizia de retrocedare nu este influențată de adoptarea hotărârii de Guvern prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Totuși, motivele de casare nu sunt întemeiate, avându-se în vedere că în prezent, începând cu luna mai 2015 prin Legea nr. 65/2015 dispozițiile art. 45 alin. (4) au fost modificate în sensul că „menținerea afectațiunii de interes public se stabilește de către entitatea investită de lege, prin decizia de restituire în natură, la propunerea motivată a deținătorului actual al imobilului”.

Astfel, Guvernul nu mai are atribuția emiterii unei hotărâri prin care să stabilească obligația menținerii afectațiunii imobilului, aceasta revenind chiar recurentei-pârâte, prin însăși decizia pe care o va adopta, în ipoteza admiterii cererii de retrocedare.

Desigur, recurenta-pârâtă va avea obligația respectării dispozițiilor art. 45 alin. (4) de a solicita deținătorului actual al imobilului propunerea motivată pentru menținerea afectațiunii speciale pentru o perioadă de zece ani.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România împotriva Sentinței nr. 2489 din 26 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM