ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1104/2013

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalului Suceava sub nr. 10691/86/2011, reclamantul

Municipiul Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice obligarea acestuia la plata

sumei de 980.656,52 lei despăgubiri.

Prin Decizia nr. 2444 din 29 noiembrie 2011, Tribunalul

Suceava a admis acțiunea și a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice să plătească reclamantului Municipiul Suceava - prin primar,

suma de 980.656,52 lei cu titlu de despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că,

din actele și lucrările dosarului rezultă că, în speță, pretențiile

reclamantului reprezintă o aplicație practică a ideii de îmbogățire fără justă

cauză, fiind îndeplinite atât condițiile de ordin material cât și condițiile

juridice ale faptului juridic ilicit al îmbogățirii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul

Statul Român prin M.F.P. - D.G.F.P. Suceava.

Prin decizia nr. 10 din 8 mai 2012 Curtea de Apel

Suceava, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin

M.F.P., a anulat sentința civilă nr. 2444 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului

Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că

prima instanță nu a cercetat susținerile și temeiurile juridice invocate de

către părți și a reținut o situație juridică care nu este confirmată de

înscrisurile invocate de părți ca și premise astfel încât se află în

imposibilitatea de a dispune cu privire la legalitatea și temeinicia soluției

pronunțate, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 297 din C. proc. civ.

privind anularea hotărârii.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul

Municipiul Suceava - prin primar invocând ca și motiv de nelegalitate

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea acestui motiv de recurs reclamantul a

reiterat situația de fapt și a arătat că hotărârea primei instanțe este pe

deplin motivată, cuprinzând elementele prevăzute de art. 261 C. proc. civ.

A mai susținut recurentul că instanța de apel, având în

vedere caracterul devolutiv al apelului, putea să facă o nouă analiză a cauzei

întrucât motivarea sentinței primei instanțe oferea suficiente elemente spre a

fi cenzurate și avea posibilitatea să încuviințeze refacerea sau completarea

probelor administrate în fața primei instanțe.

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea

motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și

limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ.

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii

recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unui

din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În speță, din observarea criticilor formulate de

recurent se constată că motivele indicate în susținerea recursului său nu se

subscriu nici unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ. Astfel, deși recurentul a indicat drept motiv de recurs alin. (9) al

art. 304 C. proc. civ., acesta își exprimă de fapt nemulțumirea față de modul

de soluționare a apelului.

Or, simpla indicare a textului de lege prin care se

reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată

o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, nu este

suficientă, lipsa criticilor care pot fi subscrise motivului de recurs invocat

fiind sancționată de lege cu nulitatea cererii.

Dezvoltarea criticilor nu face deci posibilă încadrarea

lor în motivele de recurs invocate și nici în restul motivelor de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul nefiind o cale de atac devolutivă

care să permită reanalizarea probelor administrate și a situației de fapt.

Din aceste considerente Înalta Curte urmează a da

eficiență dispozițiilor legale mai sus evocate și pe cale de consecință a

constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul Municipiul Suceava prin

Primar împotriva deciziei nr. 10 din 8 mai 2012 a Curții de Apel Suceava, secția

I civilă, în baza art. 302

1

C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2013.