ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1104/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalului Suceava sub nr. 10691/86/2011, reclamantul Municipiul Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice obligarea acestuia la plata sumei de 980.656,52 lei despăgubiri. Prin Decizia nr. 2444 din 29 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava a admis acțiunea și a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului Municipiul Suceava - prin primar, suma de 980.656,52 lei cu titlu de despăgubiri. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din actele și lucrările dosarului rezultă că, în speță, pretențiile reclamantului reprezintă o aplicație practică a ideii de îmbogățire fără justă cauză, fiind îndeplinite atât condițiile de ordin material cât și condițiile juridice ale faptului juridic ilicit al îmbogățirii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român prin M.F.P. - D.G.F.P. Suceava. Prin decizia nr. 10 din 8 mai 2012 Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P., a anulat sentința civilă nr. 2444 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că prima instanță nu a cercetat susținerile și temeiurile juridice invocate de către părți și a reținut o situație juridică care nu este confirmată de înscrisurile invocate de părți ca și premise astfel încât se află în imposibilitatea de a dispune cu privire la legalitatea și temeinicia soluției pronunțate, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 297 din C. proc.

civ. privind anularea hotărârii. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul Municipiul Suceava - prin primar invocând ca și motiv de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv de recurs reclamantul a reiterat situația de fapt și a arătat că hotărârea primei instanțe este pe deplin motivată, cuprinzând elementele prevăzute de art. 261 C. proc. civ. A mai susținut recurentul că instanța de apel, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, putea să facă o nouă analiză a cauzei întrucât motivarea sentinței primei instanțe oferea suficiente elemente spre a fi cenzurate și avea posibilitatea să încuviințeze refacerea sau completarea probelor administrate în fața primei instanțe.

Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În speță, din observarea criticilor formulate de recurent se constată că motivele indicate în susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Astfel, deși recurentul a indicat drept motiv de recurs alin. (9) al art. 304 C. proc. civ., acesta își exprimă de fapt nemulțumirea față de modul de soluționare a apelului. Or, simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, nu este suficientă, lipsa criticilor care pot fi subscrise motivului de recurs invocat fiind sancționată de lege cu nulitatea cererii. Dezvoltarea criticilor nu face deci posibilă încadrarea lor în motivele de recurs invocate și nici în restul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul nefiind o cale de atac devolutivă care să permită reanalizarea probelor administrate și a situației de fapt.

Din aceste considerente Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale mai sus evocate și pe cale de consecință a constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul Municipiul Suceava prin Primar împotriva deciziei nr. 10 din 8 mai 2012 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, în baza art. 302 1 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2013.