ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 692/2018

Decizia nr. 692/2018 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani la data de 13 mai 2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase moștenire de pe urma defuncților F. și G., privind individualizarea și atribuirea în natură a următoarelor bunuri: casă de locuit și 1 grajd, ambele situate în satul Alba, com. Hudești, jud. Botoșani, conform adeverinței din 2016; suprafața de 3 ha și 9.063 m.p. teren situat pe raza com.

Hudești, jud. Botoșani, înscrisă în titlul de proprietate din 07 ianuarie 2016 și suprafața de 6.500 teren pădure înscrisă în titlul de proprietate din 30 noiembrie 2002. Prin sentința civilă nr. 521/2017 din 29 iunie 2017, Judecătoria Darabani a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației. În motivare, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, Din actele și lucrările dosarului rezultă că defunctul F., decedat, a avut ultimul domiciliu în com.

Dorna Candreni, jud. Suceava, așa cum rezultă din certificatul de deces emis de Consiliul Popular Sighetu Marmației, jud. Maramureș la data de 20 ianuarie 1992 (fila 57 dos.), iar defuncta G., decedată, a avut ultimul domiciliu în loc. Crăciunești, jud. Maramureș, conform certificatului de deces emis de Primăria com. Bocicoiu Mare, jud. Maramureș (fila 62 dos). Prin sentința nr. 2694 din 24 octombrie 2017, Judecătoria Sighetu Marmației a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Darabani. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

În motivare, s-a reținut că prin sentința de declinare în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației, instanța a revenit asupra unei încheieri cu caracter interlocutoriu pronunțată Ia termenul din 8 decembrie 2016, prin care Judecătoria Darabani a stabilit tară echivoc că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea cererii, Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Prin acțiune se solicită ieșirea din indiviziune asupra bunurilor imobile cuprinse în titlul de proprietate.

Având în vedere faptul ca imobilele sunt situate în com. Hudești și raportat la obiectul cererii, respectiv acela de partaj al bunurilor imobile cuprinse în titlu de proprietate, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 11.7 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., necompetența este de ordine publică sau privată, iar dispozițiile alin. (2) pct. 3 prevăd că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător Ia primul termen de judecată la care părțile legal citate pot pune concluzii. Instanța de judecată are obligația, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

să își verifice, din oficiu, competența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, printr-o încheiere care are caracter interlocutori u, În mod excepțional, așa cum prevăd dispozițiile alin. (2) din același articol, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop. În speță, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani, instanță care, la primul termen de judecată din data de 8 decembrie 2016, a constatat, în temeiul art. 131 C. proc.

civ. „că este competentă general, material și teritorial să judece cauza", astfel cum reiese din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila 40 din dosar. Dat fiind faptul că, în aplicarea prevederilor legale enunțate, la primul termen de judecată, instanța a reținut în mod expres faptul că este competentă să soluționeze pricina, aceasta nu mai putea ulterior, Ia termenul de judecată din data de 29 iunie 2017, să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale și să își decime competența în favoarea altei judecătorii. Pe de altă parte, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune, prin partajarea în natură a bunurilor imobile rămase de pe urma defuncților F., decedat, și G., decedată.

Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri reiese din adeverința din 2016 și din titlurile de proprietate din 7 ianuarie 2016 și nr. 126501 din 30 noiembrie 2002, emise de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Botoșani. Față de obiectul juridic al acțiunii principale, incidente în cauză sunt prevederile art. 117 alin. (l) C. proc. civ., ce reglementează o competență absolută, de ordine publică în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., pe care părțile nu o pot înlătura, în legătură cu cererile referitoare ia imobile. Cum imobilele a căror partajare se solicită se află în com. Hudești, județul Botoșani, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Darabani, aceasta fund și prima instanță învestită, care s-a declarat competentă general, material și teritorial să judece cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că acestei instanțe îi revine competența de soluționare a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E., având ca obiect „ieșire din indiviziune", în favoarea Judecătoriei Darabani. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2018.