ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 692/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 692/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr. 692/2018
Asupra conflictului negativ de
competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei
Darabani la data de 13 mai 2016, reclamantul A. în contradictoriu cu
pârâții B., C., D. și E. a solicitat instanței ca, prin
hotărârea ce o va pronunța, să dispună ieșirea din
indiviziune asupra bunurilor rămase moștenire de pe urma
defuncților F. și G., privind individualizarea și atribuirea în
natură a următoarelor bunuri: casă de locuit și 1 grajd,
ambele situate în satul Alba, com. Hudești, jud. Botoșani, conform
adeverinței din 2016; suprafața de 3 ha și 9.063 m.p. teren
situat pe raza com. Hudești, jud. Botoșani, înscrisă în titlul
de proprietate din 07 ianuarie 2016 și suprafața de 6.500 teren
pădure înscrisă în titlul de proprietate din 30 noiembrie 2002.
Prin sentința civilă
nr. 521/2017 din 29 iunie 2017, Judecătoria Darabani a admis excepția
necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Sighetu Marmației.
În motivare, s-a reținut
că potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în
materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de
competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu
al defunctului:
cererile privitoare la
moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la
pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia,
Din actele și
lucrările dosarului rezultă că defunctul F., decedat, a avut
ultimul domiciliu în com. Dorna Candreni, jud. Suceava, așa cum
rezultă din certificatul de deces emis de Consiliul Popular Sighetu
Marmației, jud. Maramureș la data de 20 ianuarie 1992 (fila 57 dos.),
iar defuncta G., decedată, a avut ultimul domiciliu în loc.
Crăciunești, jud. Maramureș, conform certificatului de deces
emis de Primăria com. Bocicoiu Mare, jud. Maramureș (fila 62 dos).
Prin sentința nr. 2694
din 24 octombrie 2017, Judecătoria Sighetu Marmației a admis
excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Darabani.
A constatat ivit conflictul
negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de
Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.
În motivare, s-a reținut
că prin sentința de declinare în favoarea Judecătoriei Sighetu
Marmației, instanța a revenit asupra unei încheieri cu caracter
interlocutoriu pronunțată Ia termenul din 8 decembrie 2016, prin care
Judecătoria Darabani a stabilit tară echivoc că este
competentă general, material și teritorial pentru soluționarea
cererii,
Potrivit dispozițiilor art.
130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și
teritorială de ordine publică trebuie invocată de
părți ori de către judecător la primul termen de
judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei
instanțe.
Prin acțiune se
solicită ieșirea din indiviziune asupra bunurilor imobile cuprinse în
titlul de proprietate.
Având în vedere faptul ca
imobilele sunt situate în com. Hudești și raportat la obiectul
cererii, respectiv acela de partaj al bunurilor imobile cuprinse în titlu de
proprietate, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile
art. 11.7 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că cererile privitoare
la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a
cărei circumscripție este situat imobilul,
Cu privire la conflictul
negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.
129 alin. (1) C. proc. civ., necompetența este de ordine publică sau
privată, iar dispozițiile alin. (2) pct. 3 prevăd că
necompetența este de ordine publică în cazul încălcării
competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența
unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot
înlătura.
Dispozițiile art. 130 alin.
(2) C. proc. civ. prevăd că necompetența materială și
teritorială de ordine publică trebuie invocată de
părți ori de judecător Ia primul termen de judecată la care
părțile legal citate pot pune concluzii.
Instanța de judecată
are obligația, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc.
civ. să își verifice, din oficiu, competența la primul termen de
judecată la care părțile sunt legal citate și să
stabilească dacă instanța sesizată este competentă
general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în
cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care
constată competența instanței sesizate, printr-o încheiere care
are caracter interlocutori u,
În mod excepțional,
așa cum prevăd dispozițiile alin. (2) din același articol,
în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri
ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în
discuția părților și va acorda un singur termen în acest
scop.
În speță, cererea de
chemare în judecată formulată de reclamantul A. a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani, instanță care,
la primul termen de judecată din data de 8 decembrie 2016, a constatat, în
temeiul art. 131 C. proc. civ. „că este competentă general, material
și teritorial să judece cauza", astfel cum reiese din încheierea
de ședință de la acea dată, aflată la fila 40 din
dosar.
Dat fiind faptul că, în
aplicarea prevederilor legale enunțate, la primul termen de judecată,
instanța a reținut în mod expres faptul că este competentă
să soluționeze pricina, aceasta nu mai putea ulterior, Ia termenul de
judecată din data de 29 iunie 2017, să invoce din oficiu
excepția necompetenței teritoriale și să își decime
competența în favoarea altei judecătorii.
Pe de altă parte, prin
acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat ieșirea din
indiviziune, prin partajarea în natură a bunurilor imobile rămase de
pe urma defuncților F., decedat, și G., decedată.
Dreptul de proprietate asupra
acestor bunuri reiese din adeverința din 2016 și din titlurile de
proprietate din 7 ianuarie 2016 și nr. 126501 din 30 noiembrie 2002, emise
de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor Botoșani.
Față de obiectul
juridic al acțiunii principale, incidente în cauză sunt prevederile art.
117 alin. (l) C. proc. civ., ce reglementează o competență
absolută, de ordine publică în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C.
proc. civ., pe care părțile nu o pot înlătura, în
legătură cu cererile referitoare ia imobile.
Cum imobilele a căror
partajare se solicită se află în com. Hudești, județul
Botoșani, localitate aflată în circumscripția teritorială a
Judecătoriei Darabani, aceasta fund și prima instanță învestită,
care s-a declarat competentă general, material și teritorial să
judece cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc.
civ., Înalta Curte constată că acestei instanțe îi revine
competența de soluționare a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cererii de chemare în judecată
formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D.
și E., având ca obiect „ieșire din indiviziune", în favoarea
Judecătoriei Darabani.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 28 februarie 2018.