ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3365/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3365/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești la data de 19 decembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1143 C. civ., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., ieșirea din indiviziune cu privire la mai multe suprafețe de teren, respectiv: suprafața de 4800 mp teren arabil extravilan, 45000 mp teren arabil extravilan și 5100 mp teren arabil extravilan.

Prin sentința nr. 343 din 3 aprilie 2018 Judecătoria Liești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, reținând că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la mai multe suprafețe de teren ce au aparținut defunctelor E. și F., părțile fiind moștenitorii acestora, conform certificatelor de moștenitor atașate.

Potrivit art. 118 C. proc. civ., în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia. Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.

Din certificatele de deces atașate la fila x, a rezultat că ultimul domiciliu al defunctei F. a fost în București, iar ultimul domiciliu al defunctei E. a fost în București.

Instanța a mai reținut că art. 117 alin. (3) C. proc. civ. prevede că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Prin sentința nr. 7580 din 15 iunie 2018 Judecătoria Sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Sector 3 București a reținut că cele trei suprafețe în raport de care s-a solicitat ieșirea din indiviziune au făcut obiectul titlurilor de proprietate nr. x/25.02.1998, nr. y/02.11.2001 și nr. z/01.11.2001 emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Galați.

Cele trei titluri au fost emise pe numele defunctelor E. și F. în calitate de moștenitoare ale defunctului G., care era decedat încă din data de 06.03.1974.

În acest context, starea de indiviziune nu a rezultat din succesiune, ci chiar din titlul de proprietate, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul".

Față de acest text legal, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la locul situării bunurilor imobile, respectiv Judecătoria Liești.

În acest context, în măsura în care s-ar considera că în cauza de față starea de indiviziune rezultă din succesiune, trebuie avute în vedere nu numai ultimele domicilii ale defunctelor E. și F. ci și ultimul domiciliu al defunctului G., întrucât E. și F. au dobândit bunurile direct în indiviziune, în calitate de moștenitoare ale acestuia. Conform certificatului de deces, G. a avut ultimul domiciliu în Liești, județul Galați.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, pentru argumentele ce urmează:

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:

"În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moștenirii, adică după desăvârșirea împărțelii între moștenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competență teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moștenire".

Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.:

"1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. 2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. 3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".

Rezultă, din interpretarea a contrario a dispozițiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., că atunci când indiviziunea rezultă din succesiune - până la sistarea acestei stări - sunt incidente prevederile art. 118 din același cod, în considerarea izvorului acestei modalități a dreptului de proprietate (moștenirea).

Ca atare, criteriul de determinare a competenței teritoriale este dat de ultimul domiciliu al defunctului (art. 118 alin. (1) C. proc. civ.).

În cauză, starea de indiviziune nu rezultă din titlurile de proprietate invocate de către reclamant în cererea de chemare în judecată, ci din calitatea de comoștenitori a părților litigante. Aceasta întrucât, ulterior emiterii titlurilor de proprietate, a intervenit decesul persoanelor pe numele cărora au fost eliberate, așa încât a luat naștere o stare de indiviziune succesorală (în certificatele de moștenitor emise fiind menționați succesorii și cotele ce le revin).

A rezultat așadar, că la momentul învestirii instanței părțile nu se aflau într-o indiviziune dată de reconstituirea dreptului conform Legii nr. 18/1991, ci într-o indiviziune determinată de decesul celor două autoare, urmată de dezbaterea succesiunii (prin stabilirea calității de moștenitor și a cotelor succesorale).

Nu poate fi reținut ca ultim domiciliu al defunctului și deci, criteriu de determinare a competenței, cel avut de G., întrucât pe de o parte, acesta era decedat la data emiterii titlurilor de proprietate eliberate direct pe numele succesoarelor E. și F., iar pe de altă parte, așa cum s-a menționat deja, cauza prezentă a indiviziunii părților este dată de moștenirea față de defunctele E. și F., iar nu de reconstituirea dreptului de proprietate pe numele acestora (modificându-se, prin succesiunea evenimentelor, izvorul indiviziunii).

Ca atare, devin incidente prevederile art. 118 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți".

Cum domiciliul uneia dintre defuncte se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sector 3 București, iar textul legal se referă la instanța "ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți", competența aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector București.