ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1196/2016

Decizia nr.

1196/2016

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 iunie 2015 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că este unica moștenitoare a defunctului C., cu ultim domiciliu în Buzău, județul Buzău.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că la data de 9 februarie 2012 C. a decedat în Spitalul Universitar de Urgență Bucuresti, fiind suferind de o boală incurabilă.

Începând cu anul 2011 acesta a locuit la domiciliul său, situat în Buzău. A menționat ca defunctul nu era căsătorit și nici nu a avut descendenți, prin urmare, la moștenirea acestuia vin colateralii ordinari.

Pentru ca soarta juridică a moștenirii să nu rămână multă vreme incertă, dreptul de opțiune trebuie sa fie exercitat într-un termen de un an, calculat de la data înregistrării morții în registrul de stare civilă.

La data de 18 decembrie 2012 reclamanta a declarat pe proprie răspundere că acceptă în mod expres succesiunea defunctului, fiind singura persoană care justifică un drept de moștenire asupra succesiunii și nu există o altă persoană care să emită pretenții asupra bunurilor ramase de pe urma acestuia.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1100 și art. 1103 C. civ.

Prin sentința nr. 11382 din 30 octombrie 2015 Judecătoria Buzău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

În motivare, instanța a constatat că, potrivit certificatului de deces eliberat de Consiliul Local al Sectorului 1 București, ultimul domiciliu al defunctului a fost în București, sector 3.

Instanța a avut în vedere caracterul absolut al normelor de competență teritorială și a admis excepția de necompetența teritorială a Judecătoriei Buzău, invocată din oficiu, și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoarei sectorului 3 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 București a pronunțat sentința civilă nr. 1136 din 2 februarie 2016, prin care a constatat că, din motivele cererii de chemare în judecată, reiese că ultimul domiciliu al defunctului a fost în Buzău, județul Buzău.

Drept urmare, a admis excepția de necompetența teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. „În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;”.

Art. 87 C. civ. prevede că „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare”.

Înalta Curte constată că ultimul domiciliu al defunctului a fost în București, sector 3, conform certificatului de deces emis de Consiliul Local al Sectorului 1 la data de 28 noiembrie 2012.

Susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, conform cărora defunctul ar fi locuit în ultima perioadă a vieții în Buzău, bnu sunt susținute de nici o dovadă în acest sens.

Așadar, având în vedere textele de lege invocate mai sus, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, ca instanța de la ultimul domiciliu cunoscut al defunctului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2016.