ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2026

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 447/2026

HOTĂRÂRE
04.03.2026
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 447/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24.09.2024 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu pârâtul B., să se stabilească calitatea părților de coproprietari ai imobilului situat în municipiul Buzău, județul Buzău, precum și să se stabilească cota-parte ce i se cuvine fiecărei părți din imobil.

Prin sentința civilă nr. 2771/25.04.2025, Judecătoria Buzău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A reținut instanța că, în raport de obiectul cauzei reprezentat de stabilirea calității de coproprietari a părților și cota-parte ce revine fiecăreia din imobilul indicat de reclamant ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C., în cauză sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ., potrivit cărora în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Întrucât din certificatul de deces seria x nr. x/05.09.2007 depus la dosarul cauzei rezultă că defuncta C. a decedat la data de 04.09.2007, având ultimul domiciliu în București, str. x, instanța competentă să soluționeze cauza este cea în a cărei rază teritorială se află ultimul domiciliu al defunctei, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București.

În condițiile în care ultimul domiciliu al defunctei a fost în București, str. x, instanța constată întemeiată excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 12703/03.12.2025, Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că obiectul cauzei este reprezentat de o acțiune în constatarea dreptului de proprietate, iar nu o cerere privitoare la moștenire, întrucât succesiunea defunctei mame a părților a fost dezbătută la notar, fiind emise certificate de moștenitori.

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererile privitoare la drepturile reale se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, în cauză, aceasta fiind Judecătoria Buzău.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâtul B., de a se stabili calitatea părților de coproprietari ai imobilului situat în municipiul Buzău, județul Buzău, ce a aparținut defunctei C. (mama părților), precum și cota-parte din acest imobil ce se cuvine fiecărei părți.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența apreciind în mod diferit asupra naturii juridice a pretențiilor deduse judecății, respectiv Judecătoria Buzău a reținut că a fost învestită cu o acțiune referitoare la moștenire căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ. privind ultimul domiciliu al defunctei (situație în care competența aparține Judecătoriei Sectorului 3 București), iar Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că a fost învestită cu o acțiune în constatarea dreptului de proprietate căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ. privind locul situării imobilului în litigiu (situație în care competența aparține Judecătoriei Buzău).

Înalta Curte reține că, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.: "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moștenirii, adică după desăvârșirea împărțelii între moștenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competență teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moștenire".

Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.: "1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. 2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. 3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".

Rezultă, din interpretarea a contrario a dispozițiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., că atunci când indiviziunea rezultă din succesiune – până la sistarea acestei stări – sunt incidente prevederile art. 118 din același cod, în considerarea izvorului acestei modalități a dreptului de proprietate (moștenirea).

În cauza pendinte, starea de indiviziune este determinată de calitatea de moștenitori a părților litigante față de persoana care a deținut în proprietate bunul inclus în masa succesorală și transmis, pe această cale, părților.

De altfel, chiar reclamantul în motivarea acțiunii, învederează că a inițiat demersul judiciar întrucât nu a reușit să obțină acordul fratelui său la notar cu privire la stabilirea cotelor ce se cuvine fiecăruia dintre aceștia, iar precizarea făcută de către reprezentantul convențional al reclamantului la solicitarea Judecătoriei Sectorului 3 București, cu prilejul dezbaterilor de la termenul din 03.12.2025, în sensul că obiectul cauzei este o cerere de partaj, nu este de natură să conducă la o concluzie contrară.

Cum în cauză obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie tocmai solicitarea de sistare a stării de indiviziune dintre moștenitorii defunctei C., rezultă că instanța competentă a soluționa pricina, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., este cea în circumscripția căreia se regăsește ultimul domiciliu al acesteia.

În acest sens, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

Întrucât din certificatul de deces nr. x/05.09.2007 emis pe numele defunctei C. rezultă că aceasta a avut ultim domiciliu în București, str. x, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 București este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 04 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-09-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1873/2020
succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente. În cauză, Înalta Curte reține că Judecătoria Întorsura Buzăului și Judecătoria Sect
ÎCCJ 2024-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 267/2024
reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție se află situat imobilul. 2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința nr. 14379 din 4 octombrie 2023, Judecătoria Sectorului 4 Bucu
ÎCCJ 2025-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 50/2025
Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I.Cicumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani-Secția civilă la data de 24.10.2022, sub nr. x/193/2022, reclamantul A a solicitat,
ÎCCJ 2024-11-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2619/2024
urile supuse împărțelii se află vreun imobil situat în circumscripția teritorială a altei instanțe. Întrucât potrivit certificatului de deces seria x nr. x/24.04.205 ultimul domiciliu al defunctului C. se regăsește în orașul Vaslui, județul
ÎCCJ 2013-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3035/2013
Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 04 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta Ș.E. a solicita
Sursă