ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 200/2018

Decizia nr. 200/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 2 martie 2015, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției de respingere a notificării nr. 4193 din 18 decembrie 2013, emisă pe pârât, ca fiind nelegală; obligarea pârâtului la emiterea în favoarea reclamantului a unei dispoziții motivate, prin care să i se acorde despăgubiri determinate în conformitate cu art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, pe baza grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pentru imobilele: teren în suprafață de 2404 mp, având nr. topo.

x, înscris în CF nr. x Cluj, situat administrativ în Cluj-Napoca și teren în suprafață de 5472 mp (1520 stj.p), având nr. topo. y, înscris în CF nr. y Cluj, situat administrativ în Cluj-Napoca în locul denumit "zona Pietroasa", Prin Sentința civilă nr. 304/2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, s-a admis în parte, plângerea formulata de petiționarul A., în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, și în consecință: s-a anulat parțial, dispoziția de respingere a notificării nr. 4193 din 18 decembrie 2013 emisă de intimatul Primarul municipiului Cluj-Napoca, în ceea ce privește soluția dată notificării petiționarului.

A fost obligat intimatul la emiterea în favoarea petiționarului a unei dispoziții motivate, prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii în condițiile legii, privind unele măsuri pentru finalizarea, procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România pentru cota de 1/3 parte din terenul în suprafață de 2404 mp având nr. top. x înscris în CF nr. x Cluj, situate administrative în Cluj-Napoca și cota de 1/3 parte din terenul în suprafață de 5472 mp având nr. top. y, înscris în CF nr. y Cluj, situate administrativ în Cluj-Napoca în zona numită Pietroasa. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând respingerea în totalitate a acțiunii formulată de reclamant.

În ședința publică din data de 1 aprilie 2016, s-a dispus suspendarea cauzei, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca. Prin Încheierea civilă nr. 8286/CC din 13 iulie 2016, definitivă prin neapelare la data de 16 august 2016 s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de A., având ca obiect anulare act. Dosarul a rămas în nelucrare, din motive imputabile părților, care nu au întreprins nici un demers în vederea reluării judecății, mai mult de 6 luni, motiv pentru care, curtea din oficiu a dispus repunerea cauzei pe rol, iar în ședința publică din 6 aprilie 2016 a fost invocată, din oficiu, excepția perimării apelului.

Prin urmare, în baza art. 420 C. proc. civ., prin Deciziei nr. 226/A din data de 6 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, curtea a admis excepția perimării apelului și a constatat perimat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 304 din 22 mai 2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2015, pe care a menținut-o. Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a formulat în termen prezentul recurs prin care a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În motivarea recursului, recurentul a arătat că suspendarea judecării cauzei s-a dispus pentru situația prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1, fiind o suspendare facultativă, dezlegarea cauzei depinzând în parte de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

A considerat că după soluționarea definitivă a cauzei în raport de care s-a dispus suspendarea judecății, judecata se relua din oficiu de către instanță, întrucât pentru acest caz de suspendare facultativă, părțile nu aveau obligația de a depune o cerere de repunere pe rol, ci trebuia pus pe rol din oficiu. A apreciat că în mod greșit s-a admis excepția perimării invocată din oficiu, întrucât nu a existat o culpă a acestuia în privința rămânerii cauzei în nelucrare, iar cauza trebuia repusă pe rol din oficiu. Analizând recursul formulat, prin raportare la criticile invocate, Înalta Curte reține următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost învestită cu apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 304/2015 pronunțată de Tribunalul Cluj.

Prin încheierea din 1 aprilie 2036, instanța a dispus suspendarea, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a apelului declarat de pârât, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca. Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al art. 416 C. proc. civ. prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Potrivit alin. (3) "nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuie efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată". În speță, se constată că, la termenul de la 1 aprilie 2016, reclamantul intimat A. a solicitat instanței suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, iar instanța considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a admis cererea părții și a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul dispoziții legale invocate. Nu este fondată susținerea recurentului-pârât potrivit căreia instanța trebuia să repună pe rol cauza din oficiu.

În cauză suspendarea judecății a fost dispusă la cererea părții, astfel că, pentru reluarea acesteia nu trebuia ca instanța să repună cauza pe rol din oficiu, ci era necesar o manifestare din partea părții în acest sens. Astfel, oricare din părțile în cauză și mai cu seamă apelantul ar fi trebuit să depună diligentele necesare repunerii cauzei pe rol, dacă stăruia în judecată. Prin urmare, în mod legal, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimarea de drept a apelului, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ., nefiind vorba de o declinare de competență sau de o strămutare a procesului pentru a atrage incidența acestui text.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod legal prin decizia recurată, s-a dispus perimarea apelului declarat de pârât, și, în consecință, recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 226/A din data de 6 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018. Procesat de GGC - CL