ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 82 din data de 10 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2015, s-au hotărât următoarele:

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen.

S-a recalificat infracțiunea prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000 și art. 248 alin. (1) C. pen. 1968, precum și infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. 1968 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., ns. în Brașov, jud. Brașov, domiciliat în Oradea, jud. Bihor, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 26 raportat la art. 13<SUP>2</SUP>

din Legea nr. 72/2000 și art. 248 alin. (1) C. pen. 1968.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 397 alin. (5) din același cod, s-a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei.

În baza art. 27 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 397 alin. (5) din același cod, s-a menținut măsura asiguratorie dispusă prin Ordonanța procurorului din data de 19.01.2015 asupra sumei de 30.000 RON, consemnată de inculpat și s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul prezentei cu partea civilă Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Bihor, cu mențiunea posibilității de a introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și inculpatul A., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 646/A din 9 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a decis următoarele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea împotriva Sentinței penale nr. 82 din 10 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost desființată și, în rejudecare:

În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 13<SUP>2</SUP>

din Legea nr. 78/2000 și art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A., ns. în Brașov, jud. Brașov, domiciliat în Oradea, jud. Bihor, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu public dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în cauză și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 404 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

În baza art. 19, art. 25 și art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și următoarele C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Bihor și a obligat pe inculpatul A. să plătească părții civile suma de 30.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei 3.000 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului, în faza de urmărire penală și în primă instanță.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel, iar restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A.

În cererea scrisă și în susținerea orală a căii de atac promovate, recurentul inculpat a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În motivarea căii de atac, recurentul inculpat a susținut, în esență, că a fost condamnat pentru două fapte care nu erau prevăzute de legea penală. Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, a susținut că fapta reținută în sarcina sa nu era incriminată la momentul pretinsei săvârșiri, respectiv în anul 2013, astfel că nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.

De asemenea, referitor la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, a susținut că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzute de lege.

Prin urmare, a solicitat recurentul inculpat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și pronunțarea unei soluții de achitare pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin Încheierea din 5 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 646/A din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2015, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.

Prin motivele de recurs formulate, se realizează o analiză a probelor, recurentul inculpat susținând că a fost condamnat pentru două fapte care nu erau prevăzute de legea penală la momentul când se reține că ar fi fost comise, și anume infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (constând în aceea că a falsificat prin certificare pentru conformitate cu originalul și prin semnare de întocmire două tabele realizate în fals de B. cu numele unor persoane ce ar fi fost premiate cu diferite sume de bani la proiectul intitulat "D.", deși persoanele respective nu fuseseră cooptate în desfășurarea acestui proiect și nici nu au fost plătite), faptă care nu era incriminată la momentul pretinsei săvârșiri, respectiv în anul 2013, neîntrunind astfel elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare și infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit (constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul C. în săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv l-a ajutat pe acesta să aprobe finanțarea și decontarea în mod ilegal prin îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu a realizării proiectului "D." după ce evenimentul respectiv avusese deja loc, punându-i acestuia la dispoziție mai multe documente, cum ar fi o cerere de finanțare antedatată și două tabele cu persoane, încălcându-se astfel prevederile art. 43 și 45 din Legea nr. 188/1999, ale art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2007, respectiv ale art. 22 alin. (3) și ale art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 273/2006, ale art. 5, art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 350/2005), cu privire la care a susținut, de asemenea, că nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzute de lege, recurentul tinzând practic către o soluție de achitare, fundamentată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Criticile formulate de recurentul inculpat nu pot fi primite de către Înalta Curte, prin recursul în casație promovat în cauză acesta urmărind, în realitate, remedierea unei greșite aprecieri a stării de fapt de către instanța de apel, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, în mod corect s-a constatat de către instanța de apel îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunilor pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susținerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 646/A din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2015

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 646/A din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2015

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 265 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED