ÎCCJ, decizie (scj.ro #142120)

A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă în formă continuată, prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale);

B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă în formă continuată, în stare de recidivă, prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 41 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale);

C. și D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de contrabandă în formă continuată și deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 40 l alcool etilic, fapte prevăzute în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale) și în art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă în formă continuată, prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale);

F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 23 octombrie 2017, în procedură de cameră preliminară. Prin încheierea din 6 februarie 2018, printre altele, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, cu argumentarea că, întrucât întreaga activitate presupus infracțională dedusă judecății a fost săvârșită, de către toți inculpații, în sat G., județul Argeș, competența teritorială de judecare a cauzei revine, potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Judecătoriei Pitești, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află locul săvârșirii faptelor deduse judecății. II. Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de 21 februarie 2018. Prin încheierea din 7 martie 2018, Judecătoria Pitești, în baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 50 C. proc. pen., a admis excepția necompetentei sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Totodată, constatând intervenit conflict negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, deși potrivit rechizitoriului activitatea infracțională dedusă judecății a fost săvârșită pe teritoriul mai multor județe, împrejurare în raport cu care, la nivel teoretic, oricare dintre instanțele în circumscripția cărora se prezumă a se fi săvârșit faptele ce fac obiectul acuzațiilor este competentă teritorial să judece cauza, competența de soluționare a acesteia revine Judecătoriei Sectorului 3 București, ca instanță competentă teritorial (în raport cu actele materiale de transport al mărfurilor de contrabandă pe raza Sectorului 3 București), inițial învestită de către parchet. În procedura prevăzută în art. 51 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, la data de 15 martie 2018. Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute în art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni ( forum delicti commissi ), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul ( forum deprehensionis ); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta ( forum domicilii ) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate ( forum domicilii victimae ). Dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind „locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia”, iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, „în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.” Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia. Aceasta înseamnă că, în cazul infracțiunilor al căror element material cunoaște variante alternative, săvârșite în raza unor instanțe diferite (cum este cazul infracțiunii prevăzute în art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006), dar și în ipoteza unor infracțiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanțe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, indiferent de natura sau amploarea activității infracționale concret desfășurate în raza uneia sau alteia dintre acestea. Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii. Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, prioritar, că, prin rechizitoriul din 23 octombrie 2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, inculpații A., B., C., D., E. și F. au fost trimiși în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunii de contrabandă în formă continuată, prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cu excepția celui din urmă acuzat, în sarcina căruia s-a reținut forma simplă a infracțiunii). Prin același act de sesizare a instanței, inculpații C. și D. au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 40 l alcool etilic, prevăzută în art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, faptă aflată în concurs real cu infracțiunea de contrabandă reținută în sarcina acelorași inculpați. Totodată, constată că, potrivit rechizitoriului, activitatea de contrabandă reținută în sarcina inculpaților A., B., C., D., E. și F. s-a concretizat în modalitățile normative deținere, depozitare și transport al țigărilor fără timbrul legal aplicat de către autoritățile române, provenite din contrabandă și s-a desfășurat pe raza teritorială a mai multor județe, inclusiv pe teritoriul municipiului București. Potrivit aceluiași act de sesizare, activitatea infracțională concurentă reținută în sarcina inculpaților C. și D. se concretizează în deținerea, la locația din sat G., județul Argeș, în afara antrepozitului fiscal, a cantității de 470 l substanță lichidă incoloră ce are caracteristicile alcoolului etilic, fără a fi supusă marcării corespunzătoare. În acest context, reținând că acuzația de contrabandă care face obiectul sesizării se presupune a fi fost comisă pe raza mai multor județe (Argeș, Suceava, Constanța, municipiul București etc.), iar cea concurentă, reținută în sarcina inculpaților C. și D., pe raza județului Argeș, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în virtutea dispozițiilor art. 41 alin. (2) și (3) C. proc. pen., oricare dintre judecătoriile pe raza cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, este competentă teritorial să judece cauza pendinte. Or, în condițiile în care procesul-verbal din 29 mai 2017, aflat la dosarul de urmărire penală, localizează transportul de țigarete de contrabandă efectuat, la data de referință, de inculpatul A., cu o autoutilitară, pe raza Sectorului 3 București, acest act material de contrabandă reținut în sarcina inculpatului menționat, în mod distinct, conferă Judecătoriei Sectorului 3 București competența teritorială de judecare a cauzei, ca instanță în circumscripția căreia s-a săvârșit una dintre activitățile infracționale subsumate obiectului sesizării. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Judecătoria Sectorului 3 București a fost prima instanță sesizată cu rechizitoriul din 23 octombrie 2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, devenind, astfel, incidente și dispozițiile art. 41 alin. (4) teza finală C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanțe deopotrivă competente, atribuie instanței mai întâi sesizate competența de judecare a cauzei. Prin urmare, ca efect al sesizării Judecătoriei Sectorului 3 București cu rechizitoriul întocmit în speță, competența teritorială a acestei instanțe, atrasă de actul material de contrabandă anterior menționat, a devenit efectivă, această împrejurare având ca urmare încetarea vocației la judecarea cauzei a celorlalte instanțe, deopotrivă competente teritorial în virtutea dispozițiilor legale anterior menționate (Judecătoria Pitești, Judecătoria Sectorului 5 București etc.). Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A., B., C., D., E. și F. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, instanță căreia i se va trimite dosarul. Având în vedere faptul că inculpații C., D. și F. se află sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, măsură a cărei ultimă verificare sub aspectul legalității și temeiniciei expiră la data de 6 aprilie 2017, instanța căreia îi revine competența soluționării prezentei cauzei - Judecătoria Sectorului 3 București urmează să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii preventive menționate. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A., B., C., D., E. și F. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, instanță căreia i s-a trimis dosarul.