ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 651/2017

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 651/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 651/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs;

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul Dosarului nr. x/2/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

A. și B.

au solicitat obligarea pârâtului C., (i) să aplice de îndată Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 1 octombrie 2013, (ii) să le asigure de îndată „finalizarea studiilor cu examen de licență” și (iii) să le plătească daune materiale și morale în cuantum de 1.000.000 lei.

Printr-o precizare ulterioară a cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că actul administrativ atacat este răspunsul C. nr. 16189 din 17 iunie 2016.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, fixată în sarcina reclamanților de către instanța de fond în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, reclamanții

A. și B. au formulat cerere de reexaminare, înregistrată sub nr. x/2/2016/a1.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 29 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016/a1, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de reexaminarea taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs;

Împotriva acestei încheieri, reclamanții

A. și B.

au formulat recurs, solicitând casarea încheierii atacate și în rejudecare, admiterea cererii de reexaminarea taxei judiciare de timbru, așa cum a fost formulată.

Recurenții-reclamanți susțin, în esență, că în mod greșit instanța a stabilit taxă judiciară de timbru în sarcina acestora, în cadrul Dosarului nr. x/2/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întrucât toate capetele de cerere ale acțiunii sunt întemeiate pe Decizia Curții Constituționale a României nr. 397 din 1 octombrie 2013 (definitivă și general obligatorie, care trebuie aplicată din oficiu) și pe dispoziții C. muncii.

Astfel, demersul judiciar inițiat de reclamanți în cadrul dosarului de fond

se circumscrie unui litigiu vizând

raportul de serviciu al acestora cu angajatorul, fiind incidente dispozițiile art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, care prevede că „sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la:acțiunile și cererile privind raportul de serviciu ale funcționarilor publici și ale funcționarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de muncă”.

Prin urmare, în raport de natura cauzei, cererea reclamanților dedusă judecății în cadrul dosarului de fond este o cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Apărările intimatului;

Legal citat,

intimatul-pârât C.

(în prezent, D., potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 1/2017)

nu a depus întâmpinare

la recurs.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanții A. și B. este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

„(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

(2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă”.

Înalta Curte reține și că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

De asemenea, prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”, iar potrivit art. 129 din Constituția României: „Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care legea procesual civilă nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Obiectul recursului pendinte îl constituie încheierea de ședință de cameră de consiliu de la 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de reclamanți împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Astfel, Înalta Curte observă că încheierea recurată, prin care a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, este definitivă, calea de atac promovată de recurenți nefiind prevăzută de lege.

În cazul contestațiilor privind modalitatea de stabilire și calcul a taxei judiciare de timbru, legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, și anume cererea de reexaminare, ce urmează a fi soluționată de un complet al aceleiași instanțe. Împotriva modalității de soluționare a cererii de reexaminare nu există deschisă calea formulării unui recurs sau a oricărei căi de atac, indiferent de denumirea dată de parte.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenții nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, încheiere care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele arătate,

în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 C. proc. civ. cu referire la art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.