ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 411/2017

Decizia nr. 411/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 9 mai 2016, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele B. Ploiești, C. Prahova - D. Bușteni, a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii nr. 12932 din 11 aprilie 2016 emisă de B. Ploiești - C. Prahova - D. Bușteni, pentru suma totală de 1.018.240 lei, reprezentând impozitul pe profit, dobânzi și penalități aferente taxei pe valoarea adăugată, până la soluționarea în primă instanță a litigiului ce are ca obiect analiza legalității actului administrativ fiscal.

Prin sentința nr. 162 din 16 iunie 2016 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele B. Ploiești și C. Prahova - D. Bușteni.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, prin administrator special E., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii nr. 12932 din 11 aprilie 2016.

În esență, recurenta a apreciat că în cauză erau îndeplinite cele două condiții de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ-fiscal, respectiv existența cazului bine justificat (suficiente indicii de nelegalitate a actului) și necesitatea prevenirii unei pagube iminente (iminența începerii executării silite împotriva societății la expirarea termenului de plată) .

Intimata C. Prahova a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

La data de 24 noiembrie 2016 recurenta-reclamantă SC A. SRL, prin administrator special E. și administrator judiciar SC F. SPRL, a depus cerere de renunțare la judecata recursului, aducând la cunoștința instanței împrejurarea că împotriva societății a fost deschisă procedura insolvenței și, față de dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, prezenta cerere de suspendare a executării actului administrativ-fiscal a rămas fără obiect.

Examinând excepția netimbrării invocată, din oficiu, în ședința publică din data de 9 februarie 2017, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin citația emisă pentru termenul din data 9 februarie 2017, comunicată recurentei, atât la sediul social cât și la cel al administratorului judiciar, la datele de 2, respectiv 6 decembrie 2016 (filele 37 și 39 dosar recurs), a fost adusă la cunoștința acesteia obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate, în cuantum de 100 lei,

stabilită conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, însă, până la termenul de judecată acordat, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din același act normativ taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, î

mpotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate

, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Având în vedere faptul că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte nu va putea analiza cererea acesteia de renunțare la judecata recursului și va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același cod va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

SC A. SRL, prin administrator special E. și administrator judiciar SC F. SPRL împotriva sentinței nr. 162 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2017.