ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1710/2017

Decizia nr. 1710/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/120/2014 la data de 11.03.2014, reclamanta Asociația A. Dâmbovița, a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul Consiliul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic - Organismul Intermediar delegat al AMPOSDRU, solicitând să se dispună anularea parțială a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 14732 din 28 octombrie 2013, emisă urmare a notificării privind validarea cheltuielilor din cererea de rambursare nr. 13 din 28 august 2013 și validarea sumei de 28000 lei, reprezentând lucrări de modernizare/reabilitare spații mansardă.

Prin sentința nr. 1037 din 20 iunie 2014 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, unde cauza a fost înregistrată sub același număr, iar în ședința publică din 27.10.2014 s-a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței, care a fost admisă prin Sentința nr. 2837 din 27 octombrie 2014, declinându-se competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești, unde a fost înregistrată sub nr. x/42/2014.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 58 din 10 martie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația A. Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar POSDRU, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamanta Asociația A. Dâmbovița, instanța apreciind că acesta se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analiza recursului exercitat în cauză

Motivele de fapt și de drept relevante

Litigiul se poartă asupra sumei de 28.000 lei apreciată ca neeligibilă, reprezentând lucrări de modernizare,reabilitare spațiu mansardă, întrucât lucrarea fiind finalizată în 11.06.2013 nu mai putea fi utilizată în scopul derulării contractului de finanțare POSDRU 80/23/S/59283-E4883 din 28 iunie 2010, contract ce avea a se derula până în data de 1.07.2013.

Argumentul recurentei în combaterea acestei susțineri este acela că în cadrul Ordinului Ministrului Munci, Familiei și Protecției Sociale nr. 1117/17.08.2010 este prevăzut la art. 14 natura acestor cheltuieli FEDR.

Acest articol face trimitere la anexa 7 ce prevede în mod explicit faptul că natura sumei - cheltuieli reabilitare/modernizare clădiri reprezintă o cheltuiala FEDR.

Prin natura și caracterului lor cheltuielile FEDR nu trebuie raportate la perioada de implementare a proiectului ci ele trebuie realizate și descrise în cadrul acestuia ceea ce s-a realizat în mod legal.

Se susține că instanța de fond a fost indusă în eroare de către pârâtă, astfel că nu ține cont de natura acestei cheltuieli și se raportează doar la documentul justificativ al lucrării de reabilitare/modernizare mansardă din data de 14.06.2013 și data la care s-a finalizat proiectul.

În realitate, din cuprinsul contractului de finanțare nu rezultă că, în ceea ce privește cheltuielile tip FEDR menționate în proiect respectiv modernizare/reabilitare spațiu cursuri: 192.000 lei, pot fi realizate oricând.

Critica recurentei se poate spune că se întoarce împotriva ei întrucât aceste cheltuieli privind, pe lângă această modernizare spațiu cursuri și Instalații tehnice necesare cursurilor de formare: 48.000 lei; Modernizare/reabilitare spații cursuri: 192.000 lei; Mobilier spații destinate cursurilor: 48.000 lei; Aparatură necesară derulare cursuri: 48.000 lei; Birotică dotare săli curs: 96.000 lei; Alte cheltuieli pentru investiții: 48.000 lei relevă necesitatea ca aceste lucrări să se fi realizat cu prioritate în raport de obiectul contractului de finanțare „servicii de consiliere în carieră, servicii de evaluare a competențelor dobândite pe cale non-formală” și nu în ultimele două săptămâni de implementare a acestuia.

Rezultă cu evidență neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 2 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 64/2009.

Celelalte critici, precum că sumele ar fi fost prevăzute în contract și că ar fi fost dovedite prin înscrisuri justificative nu au a fi primite, refuzul rambursării sumei nefiind lipsa acestora ci ineficiența lucrărilor pentru realizarea obiectului contractului.

Ultimul argument respectiv neîntocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor nu apare de asemenea întemeiat, art. 21 din O.U.G. nr. 6/2011 prevăzând, la pct. 21, posibilitatea realizată de pârâta intimată de emitere a unei scrisori de informare în legătură cu validarea unor cheltuieli aferente unei cereri de rambursare.

De altfel, această modalitate de refuz de plată apare stipulată și în contractul de finanțare la art. 7 și 9 cu referire la sumele ce pot fi declarate neeligibile.

În aceste condiții, în raport de argumentele analizate, hotărârea primei instanțe apare ca temeinică și legală.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

În raport de motivele de recurs analizate, acestea ni se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A. Dâmbovița împotriva sentinței nr. 58 din 10 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2017.