ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1181/2017

Decizia nr. 1181/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. x/325/2015 la data de 1 octombrie 2015 și precizată la data de 10 decembrie 2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții Primăria municipiului Timișoara, prin primar, și Consiliul local al municipiului Timișoara - Direcția de evidență a persoanelor - Serviciul de stare civilă, solicitând: 1. modificarea actului de căsătorie emis de Primăria municipiului Timișoara privind pe reclamanți, la rubricile: numele de familie al soțului din „C." în „D.", prenumele soțului din „E." în „F.", numele de familie după căsătorie al soților din „C." în „D.", numele de familie al tatălui soțului din „C." în „D.'' și numele de familie al mamei soțului din „C." în „G."; 2. modificarea actului de naștere nr. 3461 din data de 20 august 1998, emis de Primăria municipiului Timișoara, la rubricile numele de familie al titularului din,,C." în,,D.", iar în ceea ce privește părinții: numele de familie al ambilor părinți din „C." în „D.", iar prenumele tatălui din ,,E." în ,,F."; 3. înscrierea acestor modificări pe marginea actului de căsătorie al reclamanților și pe marginea actului de naștere al fiicei lor.

La termenul de judecată din data de 31 martie 2016, instanța a disjuns cererea formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Timișoara, prin primar și Consiliul local al municipiului Timișoara - Direcția de evidență a persoanelor - Serviciul de stare civilă, formându-se Dosarul nr. x/325/2016. Prin sentința civilă nr. 3463 din data de 1 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/325/2016, Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetență teritorială invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și a declinat în favoarea Judecătorie Piatra Neamț competența de soluționare a cauzei.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a dat eficiență dispozițiilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, potrivit cărora, în cazul modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței se face către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet, iar cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului. Instanța a reținut că domiciliul reclamantei este în Piatra Neamț, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Piatra Neamț și, prin urmare, a apreciat că această judecătoriei este competentă să soluționeze pricina.

Cauza a fost înregistrată la data de 18 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț. Prin sentința civilă nr. 2749 din data de 3 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/325/2016, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, Județul Timiș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Judecătoria Piatra Neamț a făcut aplicarea dispozițiilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 și a reținut că relevantă în vederea determinării competenței este reședința efectivă (domiciliul de fapt al persoanei), raportat la împrejurarea că în localitatea respectivă se pot administra cu mai multă ușurință probele necesare pentru soluționarea justă a unor astfel de cauze.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în condițiile art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente. Astfel, Judecătoria Timișoara și Judecătoria Piatra Neamț și-au declinat reciproc competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Timișoara, prin primar și Consiliul local al municipiului Timișoara - Direcția de evidență a persoanelor - Serviciul de stare civilă, având ca obiect „modificare act stare civilă”.

Se constată că ambele instanțe în stabilirea competenței de soluționare a litigiului s-au raport la dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996. În esență, aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierea diferită a celor două judecătorii cu privire la domiciliul reclamantei. Astfel, Judecătoria Timișoara a avut în vedere domiciliul reclamantei așa cum este acesta menționat în actul de identitate al părții, iar Judecătoria Piatra Neamț a reținut domiciliul de fapt al acesteia. Înalta Curte constată că, potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, în cazul anulării, completării și modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței judecătorești se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet.

Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv modificarea actului de stare civilă, în cauză sunt incidente dispozițiile legale mai sus evocate. Se reține că noțiunea de domiciliu, astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile C. civ. la cap. III - Secțiunea a 2-a, reprezintă un element de identificare al persoanei fizice care semnifică adresa unde aceasta locuiește în realitate. La stabilirea competenței teritoriale legiuitorul a avut în vedere locul unde reclamantul locuiește efectiv, prin domiciliu, în sens procesual, înțelegându-se acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește.

Altfel spus, ceea ce are relevanță în stabilirea competenței teritoriale în această materie este domiciliul de fapt, iar nu domiciliul înscris în actul de identitate. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și al cererii prin care reclamanta solicită fixarea de îndată a termenului de judecată, rezultă că reclamanta a arătat că domiciliază în fapt în localitatea Timișoara, județul Timiș. Față de cele anterior arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, în circumscripția căreia își are domiciliul de fapt reclamanta B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iulie 2017.