ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1181/2017

Decizia nr. 1181/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. x/325/2015 la data de 1

octombrie 2015 și precizată la data de 10 decembrie 2015,

reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții

Primăria municipiului Timișoara, prin primar, și Consiliul local

al municipiului Timișoara - Direcția de evidență a

persoanelor - Serviciul de stare civilă, solicitând:

1.

modificarea actului de căsătorie emis de Primăria municipiului

Timișoara privind pe reclamanți, la rubricile: numele de familie al

soțului din „C." în „D.", prenumele soțului din „E." în

„F.", numele de familie după căsătorie al soților din

„C." în „D.", numele de familie al tatălui soțului din „C."

în „D.'' și numele de familie al mamei soțului din „C." în „G.";

2.

modificarea actului de naștere nr. 3461 din data de 20 august 1998, emis

de Primăria municipiului Timișoara, la rubricile numele de familie al

titularului din,,C." în,,D.", iar în ceea ce privește părinții:

numele de familie al ambilor părinți din „C." în „D.", iar

prenumele tatălui din ,,E." în ,,F.";

acestor modificări pe marginea actului de căsătorie al

reclamanților și pe marginea actului de naștere al fiicei lor.

La termenul

de judecată din data de 31 martie 2016, instanța a disjuns cererea

formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâții Primăria

municipiului Timișoara, prin primar și Consiliul local al

municipiului Timișoara - Direcția de evidență a persoanelor

- Serviciul de stare civilă, formându-se Dosarul nr. x/325/2016.

Prin

sentința civilă nr. 3463 din data de 1 aprilie 2016,

pronunțată în Dosarul nr. x/325/2016, Judecătoria Timișoara

a admis excepția de necompetență teritorială invocată

de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria

Timișoara și a declinat în favoarea Judecătorie Piatra

Neamț competența de soluționare a cauzei.

Pentru a

hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a dat eficiență

dispozițiilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, potrivit

cărora, în cazul modificării actelor de stare civilă, sesizarea

instanței se face către persoana interesată, de structurile de

stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau

județene de evidență a persoanelor ori de către parchet,

iar cererea se soluționează de judecătoria în a cărei

rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza

verificărilor efectuate la serviciul public comunitar local de

evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului.

Instanța

a reținut că domiciliul reclamantei este în Piatra Neamț,

localitate care se află în circumscripția teritorială a

Judecătoriei Piatra Neamț și, prin urmare, a apreciat că

această judecătoriei este competentă să soluționeze

pricina.

Cauza a fost

înregistrată la data de 18 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei Piatra

Neamț.

Prin

sentința civilă nr. 2749 din data de 3 iunie 2016,

pronunțată în Dosarul nr. x/325/2016, Judecătoria Piatra

Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate

din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Timișoara, Județul Timiș, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestuia.

Judecătoria

Piatra Neamț a făcut aplicarea dispozițiilor art. 57 alin. (2)

din Legea nr. 119/1996 și a reținut că relevantă în vederea

determinării competenței este reședința efectivă (domiciliul

de fapt al persoanei), raportat la împrejurarea că în localitatea

respectivă se pot administra cu mai multă ușurință

probele necesare pentru soluționarea justă a unor astfel de cauze.

Învestită

cu soluționarea conflictului negativ de competență în

condițiile art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile

art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ

de competență atunci când două sau mai multe instanțe

și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces

sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță

învestită își declină la rândul său competența în

favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel,

Judecătoria Timișoara și Judecătoria Piatra Neamț

și-au declinat reciproc competența de soluționare a cererii de

chemare în judecată formulate de reclamanta B. în contradictoriu cu

pârâții Primăria municipiului Timișoara, prin primar și

Consiliul local al municipiului Timișoara - Direcția de

evidență a persoanelor - Serviciul de stare civilă, având ca

obiect „modificare act stare civilă”.

Se

constată că ambele instanțe în stabilirea competenței de

soluționare a litigiului s-au raport la dispozițiile art. 57 alin. (2)

din Legea nr. 119/1996.

În

esență, aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de

competență îl reprezintă aprecierea diferită a celor

două judecătorii cu privire la domiciliul reclamantei.

Astfel,

Judecătoria Timișoara a avut în vedere domiciliul reclamantei așa

cum este acesta menționat în actul de identitate al părții, iar

Judecătoria Piatra Neamț a reținut domiciliul de fapt al

acesteia.

Înalta Curte constată

că, potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele

de stare civilă, în cazul anulării, completării și

modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței

judecătorești se face de către persoana interesată, de

structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare

locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către

parchet. Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei

rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza

verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de

evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului.

Față

de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv modificarea actului

de stare civilă, în cauză sunt incidente dispozițiile legale mai

sus evocate.

Se

reține că noțiunea de domiciliu, astfel cum aceasta este

reglementată de dispozițiile C. civ. la cap. III - Secțiunea a

2-a, reprezintă un element de identificare al persoanei fizice care

semnifică adresa unde aceasta locuiește în realitate.

La stabilirea

competenței teritoriale legiuitorul a avut în vedere locul unde

reclamantul locuiește efectiv, prin domiciliu, în sens procesual, înțelegându-se

acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde

trăiește.

Altfel spus,

ceea ce are relevanță în stabilirea competenței teritoriale în

această materie este domiciliul de fapt, iar nu domiciliul înscris în actul

de identitate.

Din cuprinsul

cererii de chemare în judecată, precum și al cererii prin care

reclamanta solicită fixarea de îndată a termenului de judecată, rezultă

că reclamanta a arătat că domiciliază în fapt în

localitatea Timișoara, județul Timiș.

Față

de cele anterior arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 57 alin. (2)

din Legea nr. 119/1996, Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Timișoara, în circumscripția căreia își are domiciliul de

fapt reclamanta B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 4 iulie 2017.