ÎCCJ, Decizia nr. 69/2017

Scrisul de mână de completare a rubricilor documentului intitulat "Contract civil din 30 aprilie 2013", cu excepția mențiunilor cifrice "x" și "30 aprilie 2013" din partea superioară a aversului, ce indică numărul și datarea contractului și mențiunea cifrică "x" de la rubrica "CNP", de pe documentul intitulat "Declarație", datată 30 aprilie 2013, au fost realizate de A.. -

Scrisul de mână de completare a rubricilor documentului intitulat "Referat de plată la convenția civilă nr. x din 30 aprilie 2013" și a rubricilor pe documentul intitulat "Declarație", datată 30 aprilie 2013, cu excepția mențiunii cifrice "x" de la rubrica "CNP" nu a fost executat de către A. sau B.. -

Nu se poate stabili dacă mențiunile cifrice "x" și "30 aprilie 2013", din partea superioară a aversului documentului intitulat "Contract civil nr. x din 30 aprilie 2013", ce indică numărul și datarea acestuia, au fost sau nu executate de către A. sau B.. -

Semnătura de la rubrica "PRESTATOR", de pe documentul intitulat "Contract civil nr. x din 30 aprilie 2013", nu a fost executată de către titulara B., semnătura fiind probabil executată de către A.. -

Semnătura de la rubrica "Semnătura asiguratului,", de pe documentul intitulat "Declarație", datat 30 aprilie 2013, nu a fost executată de către titulara B., semnătura fiind probabil executată de către A.. -

Semnătura de la rubrica "Senator", de pe documentul intitulat "Referat de plată la Convenția civilă nr. x din 30 aprilie 2013", nu a fost executată de către titularul A.. -

Semnăturile depuse la rubrica "Semnătura", corespunzătoare numelui B., pe statele de plată ale Biroului Senatorial A., pentru lunile mai și iunie 2013, nu au fost executate de către titulara B., semnăturile fiind probabil executate de către A.. Concluziile menționate în raportul prezentat se coroborează, pe deplin, cu declarațiile inculpatului, ale persoanei vătămate și ale martorului C. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost prezentate, dar a susținut că a acționat numai cu acordul persoanei vătămate, care l-ar fi împuternicit să completeze și să semneze în locul său toate documentele necesare angajării. Pe parcursul urmăririi penale, persoana vătămată a susținut, în mod constant, că nu și-a dat niciodată acordul și nici nu 1-a împuternicit pe inculpat să completeze ori să semneze înscrisuri în numele său; mai mult, a declarat că niciodată nu ar fi semnat vreun contract pentru angajare la biroul senatorial A. din Roșiorii de Vede, întrucât discuțiile s-au referit la un loc de muncă situat în municipiul București și nu în altă localitate, dar și pentru că niciodată nu a discutat cu inculpatul despre angajarea și plata sa cu ora așa cum s-a stipulat în contract. Lipsa vreunei împuterniciri date inculpatului (autentică ori printr-un înscris sub semnătură privată), nechemarea persoanei vătămate (cel puțin la momentul "angajării") la departamentul de specialitate pentru a semna cereri, înscrisuri etc, neprezentarea la serviciu și nesolicitarea sumelor de bani de la inculpat, păstrarea sumelor de bani de către inculpat pentru o lungă perioadă de timp constituie împrejurări obiective care, coroborate cu celelalte probe aflate la dosar confirmă intenția inculpatului de a completa și folosi înscrisuri falsificate în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, prin prezentarea de date nereale departamentelor de specialitate din Senatul României. În drept, prin rechizitoriu s-a reținut că fapta inculpatului A. - senator în Senatul României care, la data de 30 aprilie 2013, în exercitarea mandatului de parlamentar în Colegiul 3 Teleorman, a completat, în fals, datele de stare civilă și a semnat în numele persoanei vătămate B. pe înscrisul "Contract civil nr. x din 30 aprilie 2013" iar la data de 26 iunie 2013 a redactat și semnat înscrisul oficial, Nota" (act oficial fals) prin care încunoștința Direcția Resurse Umane din Senatul României despre rezilierea unui contract civil pretins încheiat cu persoana vătămată B. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (două infracțiuni în concurs real prev. de art. 38 alin. (1) C. pen.). Fapta inculpatului A. - senator în Senatul României care, la data de 30 aprilie 2013, în exercitarea mandatului de parlamentar în Colegiul 3 Teleorman, a completat, pe înscrisul sub semnătură privată "Declarație" rubrici referitoare la persoana vătămată B. și a aplicat, în fals, semnătura acesteia la rubrica "Semnătura asiguratului", înscris folosit la angajarea fictivă a persoanei vătămate în cadrul Biroului parlamentar al inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (o infracțiune). Fapta inculpatului A. - senator în Senatul României, care, în exercitarea mandatului de parlamentar în Colegiul 3 Teleorman, la data de 30 aprilie 2013, cu intenție, a determinat-o pe C. (funcționar public parlamentar din Direcția Resurse Umane a Senatului României) să completeze înscrisul sub semnătură privată "Declarație" cu date aparținând persoanei vătămate B., fără să aibă cunoștință despre faptul că aceasta nu-și exprimase acordul în acest sens, înscris folosit de inculpatul A. la angajarea fictivă a persoanei vătămate în funcția de consilier la biroul parlamentar al inculpatului, întrunește elementele constitutive ale participației improprii la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (o infracțiune). Fapta inculpatului A. - senator în Senatul României care, în exercitarea mandatului de parlamentar în Colegiul 3 Teleorman, la data de 30 aprilie 2013, cu intenție, a determinat-o pe C. (funcționar public parlamentar din Direcția Resurse Umane a Senatului României) să completeze înscrisul oficial "Referat de plată la convenție civilă nr. x din 30 aprilie 2013", în care a consemnat în mod neadevărat că persoana vătămată B. îndeplinește funcția de "consilier" începând cu data de 1 mai 2013, înscris folosit la Departamentul economic din Senatul României, fiind determinată D. - angajată a acestui departament să întocmească, fără vinovăție, statele de plată (înscrisuri oficiale) din 3 iunie 2013 și 17 iunie 2013 în care a fost inclusă și persoana vătămată B., care nu avea cunoștință despre angajarea sa și nici nu prestase vreo activitate, întrunește elementele constitutive ale participației improprii la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (trei acte materiale cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.). Fapta inculpatului A. - senator în Senatul României care, în exercitarea mandatului de parlamentar în Colegiul 3 Teleorman, a indus în eroare Departamentul economic din Senatul României, prin folosirea de înscrisuri falsificate și prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase de angajat a persoanei vătămate B., la 3 iunie 2013 și 17 iunie 2013, obținând pentru sine venituri înscrise în dreptul persoanei vătămate, în cuantum total de 1.602 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (două acte materiale cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.). Fapta inculpatului A. - senator în Senatul României care, în exercitarea mandatului de parlamentar în Colegiul 3 Teleorman, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la 3 iunie 2013 și 17 iunie 2013, a semnat în fals, în dreptul numelui persoanei vătămate B. pe statele de plată întocmite de Departamentul economic al Senatului României (înscrisuri oficiale) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (două acte materiale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.). Fapta inculpatului A. - senator în Senatul României care, în exercitarea mandatului de parlamentar în Colegiul 3 Teleorman, la data de 30 aprilie 2013, a folosit la Departamentul Resurse Umane din Senatul României înscrisurile oficiale false "Contract civil nr. x din 30 aprilie 2013" și Referat de plată la Convenție civilă nr. x din 30 septembrie 2013" având drept consecință juridică "angajarea" persoanei vătămate în funcția de "consilier" întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (două acte materiale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.). Fapta inculpatului A. - senator în Senatul României care, în exercitarea mandatului de parlamentar în Colegiul 3 Teleorman, la data de 26 iunie 2013, a folosit înscrisul oficial falsificat "Notă" la Direcția Resurse Umane din Senatul României în vederea rezilierii contractului civil "încheiat" cu persoana vătămată B. (în care s-a consemnat în mod nereal că B. ar fi fost angajata biroului parlamentar) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (o infracțiune). S-a reținut că potrivit Constituției României, art. 69 alin. (1), în exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului, principiu regăsit și în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, republicată. Totodată, conform art. 38 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, republicată, "în scopul exercitării mandatului în circumscripțiile electorale, deputații și senatorii primesc lunar o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaților și, respectiv, al Senatului", iar la alin. (6) al aceluiași articol se prevede că "angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil". Normele privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale au fost adoptate prin Hotărârea Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului în ședința comună din ziua de 30 mai 2006 și prevăd faptul că alocarea sumei forfetare din bugetul Camerei Deputaților și Senatului României s-a realizat în scopul exercitării mandatului în circumscripțiile electorale. Ca atare inculpatul A., în exercitarea atribuțiilor sale de senator, a falsificat înscrisurile menționate anterior, motiv pentru care înscrisurile considerate ca fiind oficiale îndeplinesc calitatea cerută de lege pentru a fi astfel calificate conform art. 178 alin. (2) C. pen. și pentru a putea fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 321 C. pen., iar inculpatul îndeplinește calitatea cerută de lege pentru reținerea infracțiunii de fals intelectual, respectiv cea de funcționar public, conform art. 175 C. pen. La 19 noiembrie 2015, la dosarul cauzei a fost depus un acord de mediere, încheiat la 4 noiembrie 2015 între A. și Senatul României, prin care se atestă că inculpatul a acoperit prejudiciul cauzat Senatului României prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, motiv pentru care, în urma înțelegerii intervenite, părțile au solicitat primei instanțe să constate încetarea procesului penal cu privire la fapta de înșelăciune. Prin încheierea din 10 decembrie 2015, instanța de fond a constatat legalitatea sesizării cu rechizitoriul nr. 369/P/2014 emis la 12 octombrie 2015 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, privind pe inculpatul A., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății. În ședința publică din 10 martie 2016 a fost audiată persoana vătămată B., care s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 50.000 lei, constând în daune morale pentru lezarea demnității și traumele emoționale suferite în urma săvârșirii faptelor de către inculpat. În ședința publică din aceeași dată, inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să aibă loc în procedura simplificată, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți. Atât inculpatul, cât și partea civilă B. au solicitat proba cu înscrisuri. Inculpatul a solicitat proba cu acte în circumstanțiere și efectuarea unui referat de Evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune. Partea civilă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea cheltuielilor judiciare. Administrarea probelor a fost încuviințată de instanță care a dispus emiterea unei adrese către Serviciul de Probațiune București. Raportul de evaluare a fost depus la 7 aprilie 2016 (dosar fond). Având în vedere conținutul rechizitoriului cu care a fost sesizată și probele administrate în faza de judecată, prima instanță a constatat că situația de fapt reținută în rechizitoriu nu poate fi modificată, ca urmare a solicitării inculpatului de aplicare a procedurii simplificate prevăzută de art. 478 și următoarele C. proc. pen., care implică recunoașterea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu. În ceea ce privește încadrarea juridică, prima instanță a constatat că prin rechizitoriu s-a reținut că fapta inculpatului A. de a completa pe înscrisul sub semnătură privată "Declarație" rubrici referitoare la persoana vătămată B. și de a aplica, în fals, semnătura acesteia la rubrica "semnătura asiguratului", înscris folosit în angajarea fictivă a persoanei vătămate în cadrul Biroului parlamentar al inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., iar fapta aceluiași inculpat de a o determina, cu intenție, pe martora C. să completeze înscrisul sub semnătură privată "Declarație" cu date aparținând numitei B., fără să aibă cunoștință despre faptul că aceasta nu-și exprimase acordul în acest sens, înscris folosit de inculpatul A. la angajarea fictivă a numitei B. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. Prima instanță a constatat că ambele fapte reținute în sarcina inculpatului vizează falsificarea aceluiași înscris sub semnătură privată, intitulat "Declarație". S-a reținut că inculpatul a participat la falsificarea acestui înscris atât în calitate de autor, prin imitarea semnăturii numitei B., cât și în calitate de instigator, sub forma participației improprii, determinând-o pe martora C. să completeze celelalte rubrici ale înscrisului. Cum acțiunea de falsificare privește același înscris și a fost realizată în aceeași împrejurare, prima instanță a apreciat că autoratul absoarbe instigarea, ca atare, a reținut în sarcina inculpatului o unică infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. De aceea, în baza art. 386 C. proc. pen., prima instanță a schimbat încadrarea juridică, din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. În ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, prima instanță a constatat că legea penală nouă este mai favorabilă. Având în vedere recunoașterea de vinovăție și gravitatea concretă a faptelor săvârșite, care a fost considerată a nu fi foarte ridicată, instanța de fonda aplicat pedepse orientate spre minim. S-a arătat că deși legea nouă prevede un minim special mai ridicat decât C. pen. anterior în cazul infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals material în înscrisuri oficiale și fals intelectual (6 luni în loc de 3 luni, pentru primele 2 infracțiuni, respectiv 1 an în loc de 6 luni în cazul infracțiunii de fals intelectual), în cazul infracțiunii de înșelăciune în varianta agravată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, sancțiunea prevăzută de legea veche este pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, pe când legea nouă prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, cu posibilitatea ca părțile să se împace și să fie astfel înlăturată răspunderea penală. S-a precizat că între inculpat și partea civilă Senatul României există un acord de mediere, astfel încât, în baza Codului penal în vigoare, se poate dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. Ca atare, prima instanță a constatat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, deoarece, deși minimul pedepselor prevăzute pentru infracțiunile de fals este mai ridicat, iar regimul sancționator al concursului de infracțiuni este mai aspru decât sub regimul legii vechi, pedeapsa rezultantă este mai mică decât minimul special al pedepsei ce ar putea fi aplicată, doar pentru infracțiunea de înșelăciune, în regimul C. pen. anterior. Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului (persoană educată, care nu a intrat în contradicție cu legea penală până la vârsta de 59 de ani, care a avut un comportament bun în societate), gravitatea redusă a faptelor săvârșite, (percepute ca fiind periculoase mai mult prin prisma calității acestuia de senator, persoană ce trebuie să reprezinte un exemplu pentru ceilalți în ceea ce privește respectarea legii), prima instanță a aplicat pedepse orientate spre minim, iar beneficiul aplicării dispozițiilor privind recunoașterea de vinovăție, care a avut ca efect reducerea pedepselor cu 1 - 3, a condus la aplicarea efectivă a unor pedepse al căror cuantum se află sub minimul special prevăzut de lege (8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; 8 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.; 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 5 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.). În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., prima instanță a contopit pedepsele anterior menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 - 3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 11 luni închisoare, cu consecința ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 7 luni închisoare. În baza art. 91 C. pen., instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 7 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, iar pe lângă respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 93 C. pen., inculpatul a fost obligat la prestarea unei munci remunerate în folosul comunității (în cadrul Primăriei mun. Alexandria sau Primăriei Viișoara, jud. Teleorman) pe o perioadă de 90 de zile. Prima instanță a constatat că, referitor la infracțiunea de înșelăciune, procesul penal a încetat, în baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii unui acord de mediere între inculpat și Senatul României. În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de persoana vătămată B., instanța de fond a respins-o, ca nefondată, având în vedere că inculpatul s-a folosit de numele și datele personale ale acesteia în săvârșirea infracțiunilor de fals, dar paguba s-a produs în patrimoniul instituției Senatul României și nu al acesteia, astfel încât B. nu putea avea calitatea de parte civilă în cazul infracțiunii de înșelăciune. Cum infracțiunile de fals comise de inculpat sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat și, ca atare, nu pot avea latură civilă, acțiunea civilă promovată de persoana vătămată B. a fost respinsă, ca nefondată, în baza art. 25 raportat la art. 397 C. proc. pen. și art. 1349 C. civ. În baza art. 25 C. proc. pen., instanța de fond a dispus și anularea înscrisurilor falsificate de inculpat respectiv: contract civil din 30 aprilie 2013, declarație din 30 aprilie 2013, referat de plată la convenția civilă din 30 aprilie 2013, notă în atenția Direcției resurse umane din 26 iunie 2013, ștat de plată pentru luna mai 2013, ștat de plată pentru luna iunie 2013. B. Judecata în apel I. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpatul A., la data de 17 iunie 2016. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători la data de 9 ianuarie 2017, sub nr. x/1/2017. II. Criticile formulate de apelantul inculpat Apelantul inculpat a formulat motive de apel susținute oral, astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii. A solicitat, în esență admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, iar în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicate de prima instanță, prin aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen. În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., având în vedere circumstanțele producerii faptei și cele personale. III. Procedura în fața Completului de 5 Judecători Primul termen de judecată a fost stabilit, în urma repartizării aleatorii, la data de 13 februarie 2017, când apelantul inculpat a solicitat termen pentru angajarea unui apărător și pregătirea apărării. Ca urmare, cauza a fost amânată la data de 13 martie 2017, când apărătorul ales al apelantului inculpat s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în fața instanței, din motive medicale. La următorul termen, acordat la data de 10 aprilie 2016, instanța de apel a acordat părților cuvântul la dezbateri, astfel cum s-a menționat în partea introductivă a prezentei decizii. IV. Analiza criticilor formulate de către inculpatul A. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține următoarele: 1. Cu referire la situația de fapt incidentă în speță, astfel cum aceasta reiese din probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța de control judiciar constată că potrivit declarației apelantului inculpat A., dată în fața primei instanțe la termenul din 10 martie 2016 și aflată la dosar fond, acesta a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți. Ca atare, în mod justificat a procedat prima instanță atunci când a dispus ca judecata cauzei să aibă loc în procedura simplificată și a reținut că în speță, situația de fapt este cea stabilită prin rechizitoriu, constând, în esență, în următoarele: În urma dobândirii de către apelantul inculpat A. a calității de senator în Senatul României, în urma scrutinului din decembrie 2012, la data de 26 martie 2013, persoana vătămată B. a fost primită de apelantul inculpat la biroul acestuia, de vicepreședinte al Comisiei de apărare și ordine publică din Senatul României, ocazie cu acesta i-a propus funcția de "consilier", ce urma a fi retribuită din suma forfetară lunară cuvenită apelantului. După o perioadă de timp de la această întâlnire, apelantul inculpat A. i-a solicitat și a obținut de la persoana vătămată B. copii ale cărții de identitate și diplomei de licență. La data de 30 aprilie 2013 inculpatul A. a completat înscrisul oficial "contract civil" din 30 aprilie 2013, încheiat între "A. - senator în colegiul uninominal 3, din circumscripția electorală nr. x Teleorman, cu biroul parlamentar în Roșiorii de Vede, în calitate de beneficiar" și B., în calitate de prestator, obiectul contractului civil precizând că activitățile prestate urmează a fi realizate "la solicitarea senatorului, specifice biroului senatorial; relații cu cetățenii și mass-media la solicitarea senatorului, redactare proiecte răspunsuri la petiții, etc.", la un tarif brut de 13,34 lei/oră, corespunzător funcției de consilier. Fără acordul sau consimțământul persoanei vătămate, inculpatul A. a executat o semnătură în numele "prestatorului" B. pe "Contractul civil" descris anterior. Același inculpat a completat, tot la data de 30 aprilie 2013, înscrisul sub semnătură privat, "declarație" la rubrica "CNP" și a efectuat, fără acordul sau consimțământul persoanei vătămate, semnătura acesteia la rubrica "Semnătura asiguratului". La sugestia inculpatului A., martorul C. a completat, fără să cunoască faptul că nu are acordul persoanei vătămate, rubricile înscrisului sub semnătură privată, Declarație": "numele și prenumele asiguratului B.", "Data de 30 aprilie 2013" și a "bifat"/"radiat" rubricile referitoare la realizarea sau nu de venituri din alte activități, de către persoana vătămată. Tot la data de 30 aprilie 2013, inculpatul A. a semnat și ștampilat înscrisul oficial "Referat de plată la Convenție civilă nr. x din 30 aprilie 2013", iar martorul C. a completat, tot la sugestia inculpatului rubricile înscrisului: "Circumscripția electorală"; "Senator"; "nr. și data", "tariful brut", "funcția", "doamna", "ore/lună", "ore/zi", "venit brut lei/lună" cu următoarele mențiuni: "36 Teleorman", "A.", "x din 30 aprilie 2013", "13,34" "consilier", "B.", "85","4", "1134". Înscrisurile oficiale: "Contractul civil nr. x din 30 aprilie 2013", "Referat de plată la Convenție civilă nr. x din 30 aprilie 2013" și înscrisul sub semnătură privată "declarație" au fost folosite de inculpatul A. la Direcția Resurse Umane din cadrul Senatului României, care au procedat la "încadrarea" persoanei vătămate B. în funcția de consilier la Biroul Parlamentar - senator A.. După înregistrarea "Contractului civil nr. x din 30 aprilie 2013" la Direcția Resurse Umane din Senatul României, martorul D. - economist în cadrul Serviciului Salarizare din Departamentul economic al Senatului României, fără să cunoască împrejurările în care au fost completate și semnate documentele de angajare, a întocmit documentele oficiale "State de plată" pentru lunile mai și iunie 2013 în care, la poziția nr. 6 a fost înscrisă persoana vătămată B. cu un salariu brut de 1.134 lei și rest de plată 801 lei. Ștatele de plată aferente lunilor mai și iunie 2013, pentru "Birouri senatoriale 2012 - 2016 A." au fost ridicate de inculpat, care a semnat în fals la rubrica "Semnătura" și a ridicat suma totală de 1.602 (801 lei/luna mai 2013 + 801 lei/luna iunie 2013), bani pe care și i-a însușit și i-a folosit în interes personal. Prin urmare, având în vedere textul art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și solicitarea apelantului inculpat de a fi judecat în cadrul procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, instanța de control judiciar constată că situația de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță, fiind aceeași cu cea descrisă în actul de sesizare al instanței. 2. Cu referire la încadrarea juridică stabilită de către prima instanță, instanța de control judiciar reține că, potrivit acordului de mediere încheiat la data de 4 noiembrie 2015 între A. și Senatul României, depus la dosarul de fond la data de 19 noiembrie 2015, apelantul inculpat a acoperit prejudiciul cauzat Senatului României prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Ca atare, se constată că în mod corect a pronunțat prima instanță, în urma înțelegerii intervenite, încetarea procesului penal cu privire la fapta de înșelăciune reținută în sarcina apelantului inculpat prin rechizitoriu, în baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. Cât privește elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care apelantul inculpat a fost condamnat în primă instanță (2 infracțiuni de fals intelectual prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., o infracțiune de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.; o infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; o infracțiune de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și o infracțiune de uz de fals, prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 5 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.), instanța de control judiciar constată că acestea se regăsesc în totalitate în contextul faptelor analizate, a căror încadrare juridică a fost corect stabilită de către prima instanță. 3. În ce privește legea penală aplicabilă în speță, Completul de 5 Judecători constată că faptele săvârșite de apelantul inculpat corespund incriminării C. pen. anterior, care este legea penală în vigoare la data comiterii infracțiunii, în cursul judecării cauzei intrând în vigoare noul C. pen., care prevede un minim special mai ridicat decât C. pen. anterior în cazul infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals material în înscrisuri oficiale și fals intelectual (6 luni în loc de 3 luni) și în cazul infracțiunii de fals intelectual (1 an în loc de 6 luni), dar care, în cazul infracțiunii de înșelăciune în varianta agravată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prevede o sancțiune mult mai redusă (pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, cu posibilitatea ca părțile să se împace și să fie astfel înlăturată răspunderea penală), față de legea veche, care prevedea pentru această infracțiune pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, fără posibilitatea împăcării părților. Ca atare, deși minimul pedepselor prevăzute pentru infracțiunile de fals este mai ridicat, iar regimul sancționator al concursului de infracțiuni este mai aspru, în condițiile noii legi penale, pedeapsa rezultantă potrivit acestei legi pentru faptele săvârșite de apelantul inculpat este mai mică decât minimul special al pedepsei ce ar putea fi aplicată doar pentru infracțiunea de înșelăciune, potrivit C. pen. anterior. În concluzie, instanța de control judiciar apreciază drept corectă concluzia primei instanțe, potrivit căreia legea mai favorabilă este C. pen. în vigoare, 4. Cu privire la critica apelantului inculpat privind modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate de către instanța de fond, Completul de 5 Judecători apreciază că prima instanță a valorificat pe deplin criterii cu rol important în stabilirea pedepsei aplicate apelantului inculpat A., considerând ca neîntemeiată solicitarea apelantului de reindividualizare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 80 și, în subsidiar, ale art. 83 C. pen. Cuantumul pedepsei se stabilește în raport de criteriile generale prevăzute de legiuitor, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală mai favorabilă, gradul de pericol social concret al faptei comise și circumstanțele ce caracterizează fapta săvârșită și persoana apelantului. Se constată că, în stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere, pe de o parte, natura și gravitatea infracțiunilor comise de apelantul inculpat, dar și perioada relativ scurtă în care acesta a acționat (mai și iunie 2013) și cuantumul relativ redus al câștigurilor obținute din săvârșirea infracțiunilor - 1602 lei (801 lei/luna mai 2013 + 801 lei/luna iunie 2013). S-au mai avut în vedere, în mod corespunzător, circumstanțele personale favorabile ale apelantului inculpat (persoană cu educație, cu un comportament corespunzător până la acest prim conflict cu legea penală), dar și calitatea în care apelantul inculpat a acționat (senator în Parlamentul României), absolut incompatibilă cu faptele săvârșite și desconsiderarea fățișă de către acesta a normei penale. Toate aceste criterii au condus, în mod justificat, la aplicarea de către prima instanță a unor pedepse orientate spre minimul special, iar sub aspectul modalității de executare, la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante. Se mai constată că prima instanță a acordat atenția cuvenită și atitudinii procesuale a apelantului inculpat, care s-a prezentat în fața instanței de fond, a fost de acord să dea declarații, a recunoscut faptele și a solicitat să fie judecat în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 374 alin. (4) și art. 375 C. proc. pen., în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Ca atare, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii s-au redus cu o treime. Se apreciază că, în raport cu elementele specifice ce caracterizează cauza și persoana apelantului inculpat, pedeapsa aplicată de prima instanță, în cuantum de 1 an și 7 luni închisoare, pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de încercare de 4 ani, cu obligarea apelantului inculpat la prestarea unei munci remunerate în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile, corespunde pericolului social concret al faptei și gradului de periculozitate prezentat de persoana apelantului inculpat, fiind suficient pentru a asigura îndreptarea acestuia. În acest context, instanța de control judiciar nu poate primi solicitarea apelantului inculpat de aplicare a dispozițiilor art. 80 C. pen., re