ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1623/2016

Decizia nr. 1623/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 22 octombrie 2015, sub nr. 3852/1/2015, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 724 din 30 iunie 2015, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 272 din 3 iunie 2015 a Secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus suspendarea din funcția de procuror a contestatorului, ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție.

Prin cererea depusă la dosar în ședința publică de la 2 martie 2016, contestatorul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, solicitând ca, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

În motivarea contestației, a arătat că cele două hotărâri atacate sunt nelegale întrucât suspendarea sa din funcție pe durata procesului penal îi îngrădește nelegal dreptul la muncă, prevăzut de art. 41 din Constituție, respectiv dreptul de a-și câștiga mijloacele de subzistență.

Este încălcat și principiul constituțional al egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, dintre toate profesiile, numai magistrații pot fi suspendați din funcție, pe durata procesului penal.

În aceste condiții, apreciază ca fiind neconstituționale prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, în baza cărora a fost suspendat din funcția de procuror.

În susținerea excepției de neconstituționalitate, contestatorul reiterează contradicția prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 cu prevederile art. 41 și art. 16 din Constituție.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția inadmisibilității contestației formulate împotriva Hotărârii Secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 272 din 3 iunie 2015 și excepția tardivității contestației formulate împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 724 din 30 iunie 2015. În subsidiar, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că Secția pentru procurori din cadrul CSM a constatat că A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., situație în care, conform art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (1

1

) din Legea nr. 303/2004, intervine suspendarea din funcție a magistratului, ope legis, de la data trimiterii acestuia în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție.

Cât privește cele două excepții invocate, arată că prezenta contestație a fost introdusă la data de 22 octombrie 2015, cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea/publicarea Hotărârii nr. 724/2015, iar hotărârile Secției, chiar dacă vizează cariera unui procuror, nu pot fi atacate cu contestație pentru că nu intră în categoria celor strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 27 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004.

Cât privește fondul contestației, așa cum s-a menționat deja, suspendarea produce efecte direct în temeiul legii, iar nu în urma unei analize de oportunitate a Secției pentru procurori, ceea ce determină caracterul nefondat al contestației.

În punctul de vedere expus față de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, intimatul CSM arată că excepția este neîntemeiată întrucât Curtea Constituțională (prin Decizia nr. 1556/2011) a statuat deja în sensul că neîndeplinirea atribuțiilor specifice funcției de judecător sau procuror pe durata suspendării din funcție nu nesocotește dreptul fundamental la muncă. Suspendarea este o măsură temporară, proporțională cu scopul urmărit de legiuitor prin reglementare, având în vedere și că magistratului nu îi sunt aplicabile, pe perioada suspendării din funcție, interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de art. 5 și 8 din Legea nr. 303/2004.

Cât privește pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție, susținerile contestatorului sunt nefondate. Rațiunea măsurii suspendării din funcție a judecătorului sau procurorului în situația trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni este aceea a asigurării independenței și imparțialității sistemului judiciar. Continuarea desfășurării activității de un magistrat față de care se desfășoară un proces penal poate afecta încrederea în justiție, nu asigură aparența de imparțialitate și încalcă obligația de rezervă care incumbă magistratului.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

La termenul din 25 mai 2016, intimatul a renunțat la susținerea celor două excepții, urmare a prezentării de către contestator a dovezii de comunicare a Hotărârii Plenului CSM nr. 724/2015 la data de 7 octombrie 2015.

II.1. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de către contestator. Astfel, prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare reprezintă dreptul material aplicat prin cele două hotărâri atacate pe calea contestației, respectiv prin Hotărârea Plenului CSM nr. 724 din 30 iunie 2015 și prin Hotărârea Secției pentru procurori a CSM nr. 272 din 3 iunie 2015.

Prin urmare, textul de lege vizat de excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea pe fond a contestației. Pe de altă parte, textul de lege nu a făcut obiectul unei excepții de neconstituționalitate, care să fi fost admisă printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, raportat la prevederile art. 41 și art. 16 alin. (1) din Constituție.

Opinia Înaltei Curți este că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dreptul la muncă nu este îngrădit prin aplicarea suspendării din funcție prevăzută de art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, având în vedere că, în conformitate cu alin. (4) al aceluiași text de lege, în perioada suspendării, judecătorului sau procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 5 și art. 8 din Legea nr. 303/2004, iar interdicția de exercitare a funcției este temporară și se justifică prin specificul activității judiciare, desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor. Din acest punct de vedere nu este încălcat nici principiul egalității în fața legii. Eventuala diferență de tratament juridic față de alte profesii are o justificare obiectivă și rațională, aceea de a asigura independența și imparțialitatea sistemului judiciar. Desfășurarea activității de către un magistrat față de care se desfășoară un proces penal poate afecta încrederea în justiție și nu asigură aparența de imparțialitate.

II.2. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 724 din 30 iunie 2015, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată.

Contestația a fost formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având ca obiect Hotărârea nr. 724 din 30 iunie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Controlul de legalitate vizează implicit Hotărârea nr. 272 din 3 iunie 2015 a Secției pentru procurori a CSM, întrucât aceasta a fost atacată pe calea contestației administrative soluționată prin Hotărârea Plenului nr. 724/2015.

Prin Hotărârea nr. 272 din 3 iunie 2015, Secția pentru procurori a CSM a decis suspendarea din funcția de procuror a contestatorului, funcție pe care o deține în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, ca urmare a trimiterii lui în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție. A fost avut în vedere Rechizitoriul nr. 122/P/2015 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, secția de urmărire penală și criminalistică prin care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și au fost aplicate prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (1

1

) din Legea nr. 303/2004.

Potrivit textului de lege citat, (1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri:

a) când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni; (…)

(1

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. a), dacă trimiterea în judecată a intervenit pentru o infracțiune din culpă și se apreciază că aceasta nu aduce atingere prestigiului profesiei, judecătorului sau procurorului i se poate interzice provizoriu exercitarea anumitor atribuții până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin hotărârea Plenului CSM nr. 724/2015 a fost respinsă contestația administrativă împotriva Hotărârii nr. 272/2015, reținându-se că suspendarea din funcție aplicată este obligatorie iar nu facultativă, Secției pentru procurori revenindu-i atribuția de a o constata, fără a aprecia cu privire la oportunitatea măsurii.

Prin cererea de chemare în judecată se aduc critici care privesc exclusiv încălcarea, prin aplicarea măsurii suspendării din funcție, a dreptului contestatorului la muncă dar și a principiului egalității în fața legii, ambele stabilite de Constituție, prin art. 41 și, respectiv, prin art. 16 alin. (1).

Având în vedere că prin cele două hotărâri s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, suspendarea din funcție intervenind de drept în cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție, iar controlul de constituționalitate al acestei norme legale aparține exclusiv instanței de contencios constituțional, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată, cu sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, invocată de contestator.

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 724 din 30 iunie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2016.

Procesat de GGC - LM