ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1180/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 decembrie 2015 contestatorul A. a chemat în judecată pe intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând ca prin hotărârea pronunțată să se dispună anularea Hotărârii nr. 25130 din 10 noiembrie 2015 emisă de Plenul CSM, prin care i s-a respins ca inadmisibilă cererea adresată acestei instituții publice la data de 29 octombrie 2015.

A susținut contestatorul că prin cererea depusă la aceeași instanță și înregistrată sub nr. x/1/2015 a contestat Hotărârea nr. 724 din 30 iunie 2015 a Plenului CSM, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 272 din 3 iunie 2015 a secției pentru procurori a CSM, hotărâre prin care s-a dispus suspendarea sa din funcția de procuror, începând cu data de 3 iunie 2015, ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție.

Hotărârea contestată în prezentul dosar are, în opinia contestatorului, un caracter nelegal și netemeinic, dat fiind faptul că, urmare contestării celor două hotărâri anterior menționate, a intervenit suspendarea de drept a acestora, conform dispozițiilor art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004.

II.Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare depusă la dosar, prin care a solicitat instanței judecătorești să dispună respingerea contestației ca nefondată, întrucât, prin hotărârea atacată, instituția publică a respins ca inadmisibilă cererea contestatorului A., dat fiind faptul că suspendarea sa din funcție a intervenit "ope legis", nefiind conferit un drept de apreciere asupra acestei măsuri către secția pentru procurori din cadrul CSM.

A susținut intimatul că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de constatare a intervenirii suspendării de drept prevăzute de art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 a fost justificată prin aceea că, în sfera de aplicare a textului legal anterior menționat intră doar hotărârile Plenului privind cariera și drepturile magistraților, textul neputând fi extins prin analogie și altor hotărâri, respectiv unele emise de Secțiile de judecători/procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii.

În privința constatării suspendării Hotărârii nr. 724 din 30 iunie 2015 a Plenului CSM, a arătat intimatul că, pentru a se produce efectul suspensiv solicitat de contestator, este necesar ca această hotărâre să cuprindă prevederi susceptibile de a fi puse în executare, ceea ce nu este cazul în situația de față.

În probațiune a fost depusă la dosar documentația care a stat la baza emiterii soluției contestate.

III.Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației

III.1 Argumentele de fapt și de drept relevante

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

În ședința Plenului CSM din data de 10 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii prealabile formulate de A., prin care acesta a solicitat suspendarea Hotărârii nr. 724 din 30 iunie 2015 a Plenului CSM și a Hotărârii nr. 272 din 3 iunie 2015 a secției pentru procurori din cadrul CSM.

Efectul suspensiv reglementat de art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 se referă la hotărârile prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune asupra carierei și drepturilor magistraților, măsura de temporizare a dispozițiilor susceptibile de executare din hotărârea vizată intervenind de drept la momentul contestării acesteia la instanța de judecată.

Din perspectiva aplicării prevederilor art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reține că Hotărârea nr. 724 din 30 iunie 2015 a Plenului CSM nu reprezintă un act administrativ susceptibil de executare, cât timp soluția dispusă în cuprinsul său a fost cea de respingere ca neîntemeiată a contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 272 din 3 iunie 2015 a secției pentru procurori din cadrul CSM.

În aceste condiții, se reține că nu poate fi incidentă cauza de suspendare reglementată de art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, hotărârea ce formează obiectul cererii de constatare a suspendării de drept nefiind din categoria celor care pot fi susceptibile de executare.

În privința Hotărârii nr. 272 din 3 iunie 2015 a secției pentru procurori din cadrul CSM, se reține că aceasta nu poate forma obiectul contestației prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, textul de lege fiind fără echivoc în reglementarea dreptului de contestare la instanța de contencios administrativ competentă doar a hotărârilor prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, respectiv cele ale Plenului privind cariera și drepturile magistraților.

Beneficiul suspendării de drept a hotărârilor emise de Consiliul Superior al Magistraturii se aplică doar hotărârilor Plenului care sunt arătate la art. 29 alin. (5), astfel că o hotărâre pronunțată de secția de judecători/procurori a CSM nu poate forma obiect al măsurii de temporizare a aplicării dispozițiilor sale referitoare la cariera și drepturile magistraților.

Prin urmare, cererea contestatorului A., de constatare a suspendării de drept a executării Hotărârii nr. 272 din 3 iunie 2015, emise pe secția pentru procurori din cadrul CSM, este inadmisibilă, textul de lege invocat ca temei juridic pentru această cerere nefiind aplicabil unei astfel de hotărâri.

Date fiind aceste considerente, Înalta Curte reține caracterul legal și temeinic al soluției pronunțate de Plenul CSM în ședința sa din 10 noiembrie 2015, înregistrate în ordinea de zi soluționată la acea dată sub nr. x/2015, soluție ce se impune a fi menținută, cât timp în cauza de față nu au fost constatate alte împrejurări de fapt și de drept care să conducă la pronunțarea unei soluții contrare.

III.2 Temeiul de drept al soluției pronunțate

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 25130 din 10 noiembrie 2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Soluției nr. 25130 din 10 noiembrie 2015 pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM