ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 689/2016

Decizia nr. 689/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1.1. Hotărârea secției pentru procurori a A.;

Prin Hotărârea nr. 557 din 2 noiembrie 2015, secția pentru procurori a A. a dispus suspendarea din funcția de procuror, în temeiul art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2014 și art. 65

1

alin (2) din Legea nr. 303/2004, ambele republicate, cu modificările și completările ulterioare, a doamnei B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 23 noiembrie 2015, ca urmare a formulării contestației împotriva Hotărârii nr. 962 din 06 octombrie 2015 a Plenului A.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că prin Hotărârea nr. 962 din 06 octombrie 2015, la art. 2, s-a dispus înaintarea către președintele României a propunerii de eliberare din funcția de procuror, prin pensionare, începând cu data de 23 noiembrie 2015, a doamnei procuror B., ca urmare a respingerii cererii sale de acordare a avizului anual pentru menținerea în funcție, pentru perioada 23 noiembrie 2015 - 23 noiembrie 2016.

Având în vedere că hotărârea de eliberare din funcție a fost atacată, secția pentru procurori a apreciat că se impune suspendarea din funcția de procuror, începând cu data de 23 noiembrie 2015, a magistratului menționat, până la soluționarea definitivă a dosarului având ca obiect anularea Hotărârii nr. 962 din 06 octombrie 2015 a Plenului A., conform art. 65

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

1.2. Hotărârea Plenului A.;

Prin Hotărârea nr. 1154 din 3 noiembrie 2015, Plenul A. a constatat suspendarea de drept a art. 2 din cuprinsul Hotărârii Plenului A. nr. 962 din 06 octombrie 2015, ca urmare a contestării hotărârii Plenului la instanța supremă, conform art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea hotărârii atacate, Plenul a reținut că Hotărârea nr. 962 din 06 octombrie 2015, atacată cu contestație, face parte din categoria celor care au ca obiect cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor și faptul că doar art. 2 din această hotărâre, prin care s-a dispus înaintarea către președintele României a propunerii de eliberare din funcție a doamnei B., este susceptibil de executare și, în consecință, de suspendare.

Astfel, Plenul a avut în vedere prevederile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, republicată, potrivit cărora formularea contestației suspendă executarea hotărârii Plenului A., care constituie o normă specială în materia suspendării executării actului administrativ.

În consecință, a apreciat că suspendarea ope legis prevăzută expres de dispozițiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind A., republicată, cu modificările ulterioare, se aplică întocmai.

Hotărârea nr. 557 din 2 noiembrie 2015 a secției pentru procurori a A. și Hotărârea nr. 1154 din 3 noiembrie 2015 a Plenului A. au fost atacate de contestatoare, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind A., cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea demersului său judiciar, contestatoarea a arătat că prevederile art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004 și ale art. 65

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, sunt neconstituționale prin raportare la art. 38 alin. (2) și art. 43 alin. (2) din Constituție.

Totodată, a susținut că doar în situația suspendării din funcție în temeiul art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 legiuitorul a prevăzut că magistratului nu i se plătesc drepturile salariale, prin urmare, în cazul său, neintrând sub incidența acestui text de lege, neprimirea acestor drepturi este nelegală și neconstituțională.

În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației și acordarea drepturilor salariale pe perioada suspendării din funcție.

Prin întâmpinare, intimatul A. a invocat excepția inadmisibilității contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 557 din 2 noiembrie 2015 a secției pentru procurori a A. și excepția lipsei de interes în formularea contestației împotriva Hotărârii nr. 1154 din 3 noiembrie 2015 a Plenului A.

În subsidiar, a solicitat respingerea contestației formulate ca neîntemeiate, iar în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004 și art. 65

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a cerut respingerea acesteia ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației;

Examinând contestația formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Contestatoarea B. a învestit instanța de contencios administrativ cu controlul de legalitate vizând Hotărârea nr. 557 din 2 noiembrie 2015 a secției pentru procurori a A. și Hotărârea nr. 1154 din 3 noiembrie 2015 a Plenului A.

1.1. În ceea ce privește contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 557 din 2 noiembrie 2015 a secției pentru procurori a A., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, în raport cu prevederile art. 29 alin. (7) coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 republicată, potrivit cărora numai hotărârile Plenului A. pot fi atacate la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile A. se soluționează de Plenul A., conform dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Rezultă, așadar, că textul de lege menționat stabilește o procedură prealabilă obligatorie anterioară sesizării Înaltei Curți, procedură care nu a fost îndeplinită de către contestatoare, aceasta adresându-se direct instanței de judecată.

1.2. Referitor la contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1154 din 3 noiembrie 2015 a Plenului A., Înalta Curte constată că este lipsită de interes.

Astfel, se reține că prin hotărârea atacată s-a constatat suspendarea de drept a art. 2 din cuprinsul Hotărârii Plenului A. nr. 962/06 octombrie 2015, în raport cu prevederile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a formulării contestației împotriva hotărârii Plenului.

Prin art. 2 din Hotărârea nr. 962 din data de 6 octombrie 2015, Plenul A. a dispus înaintarea către președintele României a propunerii de eliberare din funcție a doamnei B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 23 noiembrie 2015, ca urmare a faptului că Plenul a dispus respingerea cererii de acordare a avizului anual pentru menținerea în funcție a doamnei procuror pentru perioada 23 noiembrie 2015-23 noiembrie 2016.

Prin urmare, fiind suspendată de drept dispoziția prevăzută la art. 2 din Hotărârea nr. 962/2015, contestatoarea din prezenta cauză nu justifică un interes.

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct. Acțiunea în contencios administrativ, categorie căreia i se circumscrie și contestația formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că folosul practic urmărit de către contestatoare este acela de a nu se pune în executare dispoziția prevăzută la art. 2 din Hotărârea nr. 962/06 octombrie 2015, referitoare la propunerea adresată Președintelui României privind eliberarea sa din funcție.

Or, prin hotărârea atacată s-a constatat suspendată de drept tocmai această dispoziție, care nu mai este pusă în executare

până la soluționarea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 962 din 06 octombrie 2015.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) coroborat cu alin (5) al aceluiași articol din Legea nr. 317/2004, republicată, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 557 din 2 noiembrie 2015 a secției pentru procurori a A., ca inadmisibilă.

Totodată, în temeiul art. 33 C. proc. civ., va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1154 din 3 noiembrie 2015 a Plenului A., ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de B. împotriva Hotărârii nr. 557 din 2 noiembrie 2015 a secției pentru procurori a A., ca inadmisibilă.

Respinge contestația formulată de B. împotriva Hotărârii nr. 1154 din 3 noiembrie 2015 a Plenului A., ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2016.