ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2119/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12.12.2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., a solicitat anularea rezoluției din 2 octombrie 2014 înregistrată la pârâtă sub nr. x/2014, precum și obligarea pârâtei să înceapă cercetarea disciplinară și să sesizeze secția competentă din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cu acțiunea disciplinară împotriva d-lui procuror B. pentru:

- abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constând în manifestări care aduc atingere prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

- abaterea prevăzută de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, constând în refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;

- abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, cu referire la art. 991 din aceeași lege, constând în exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.

Prin Sentința civilă nr. 874 din 27 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca lipsită de interes, reținând că procurorul vizat de rezoluția contestată a fost eliberat din funcție, prin pensionare.

Împotriva Sentinței civile nr. 874 din 27 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs la data de 31 august 2015 reclamantul A., solicitând, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În critica sentinței recurate, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că prima instanță a reținut greșit lipsa interesului reclamantului și a răspuns asupra unei chestiuni care nu a fost pusă în discuție, neluând în considerare efectele pe care anularea rezoluției de clasare le-ar putea avea asupra unor demersuri ulterioare.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin încheierea din 27 februarie 2018.

Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

După comunicarea raportului privitor la admisibilitatea în principiu a recursului, niciuna din părți nu și-a exprimat punctul de vedere.

II. Considerentele Înaltei Curți cu privire la admisibilitatea recursului declarat în cauză

Analizând, cu prioritate, admisibilitatea formulării unei cereri de recurs împotriva Sentinței nr. 874 din 27 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte are în vedere următoarele aspecte relevante pentru soluția ce o va decide:

În ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017 a fost stabilit, cu titlu de principiu, "că rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speță a regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată).

În ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, "în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de recurs, Înalta Curte reține și că, potrivit art. 47 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, în forma aplicabilă cauzei de față, "(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (...)

(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă. " (definitivă, în cauzele supuse Noului C. proc. civ.- n.n.)

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că Sentința civilă nr. 874 din 27 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care prima instanță a soluționat pe fond contestația formulată de A. împotriva Rezoluției nr. x/2014 emisă de Inspecția Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor anterior reținute, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 875 din 27 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2019.

GGC - ED