ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4608/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție judiciară pentru procurori, desființarea Rezoluției nr. x/2017 emise de aceasta în data de 30.01.2017 și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2353 din 14 iunie 2017, a admis cererea formulată de reclamant, a dispus anularea Rezoluției de clasare nr. x/2017 din 30.01.2017 și continuarea verificărilor prealabile.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Inspecția Judiciară, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor legale speciale incidente.

Astfel, interpretarea dată de instanță dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 este eronată, deoarece nu locul în care magistratul își desfășoară activitatea este esențial pentru ca Inspecția Judiciară să aibă competența de a efectua verificări, ci atribuțiile de serviciu ale persoanelor verificate, fapt ce se desprinde din același text de lege, care are în vedere activitatea desfășurată ca judecători, respectiv ca procurori.

Prin urmare, în mod greșit prima instanță a reținut că efectuarea de verificări de către Inspecția Judiciară față de toți magistrații detașați, ar "face parte dintr-un întreg mecanism ce are ca finalitate garantarea independenței acestora", pentru că independența și imparțialitatea trebuie să privească înfăptuirea justiției.

Or, în cazul de față un magistrat detașat și numit într-o altă funcție exercită atributele acelei funcții în interesul noului angajator și are toate drepturile și obligațiile rezultate din funcția pe care o exercită, în această situație raporturile procurorului detașat sunt suspendate de facto cu unitatea de parchet de unde s-a făcut detașarea, iar prerogativa disciplinară devine atributul noului angajator.

Așadar, verificările efectuate de Inspecția Judiciară vizează numai activitatea efectiv desfășurată de magistrați, iar în acest context, activitatea desfășurată ca apărător în fața Comisiei de disciplină din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie excede atribuțiilor de verificare efectuate de Inspecția Judiciară, întrucât s-a desfășurat în afara cadrului juridic reprezentat de instanțele de judecată și parchete, fapt care nu implică exercitarea atribuțiilor de magistrat.

În ceea ce privește Hotărârea secției de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii invocată de reclamant și reținută de instanță, a susținut că respectiva hotărâre rezolvă problema competenței Inspecției Judiciare doar în ceea ce privește regimul incompatibilităților și interdicțiilor în perioada detașării unui magistrat, însă cazul de față nu privește incompatibilități sau interdicții, ci se referă la atribuțiile concrete de exercitare a noii funcții de către magistratul detașat.

Prin urmare, Inspecția Judiciară și-a îndeplinit obligația legală de a examina aspectele invocate și de a soluționa sesizarea formulată de intimatul-reclamant în limitele de competență impuse de legea specială, iar prin rezoluția contestată s-au explicitat de către inspectorul judiciar aspectele analizate și rezultatul verificărilor prealabile efectuate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului. casarea hotărârii atacate cu consecința respingerii cererii formulate de reclamant.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat inadmisibilitatea căii de atac exercitate, având în vedere prevederile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2014, din care rezultă că Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a

Curții de Apel București este irevocabilă. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că răspunderea procurorilor detașați poate fi angajată în condițiile art. 98 - 101 din Legea 303/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul art. 248 alin. (1) și art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

Intimatul - reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Rezoluției de clasare nr. x/2017 din 30.01.2017 emise de Inspecția Judiciară, prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării acestuia privind aspectele semnalate.

Prin raportare la dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., se reține că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017, s-a stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluția de clasare a sesizării pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speță a regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată).

Aplicarea art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet"(unde există aceeași rațiune, soluția trebuie să fie identică).

În ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 317/2004,

"Art. 47 alin. (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. și ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că hotărârea recurată, prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de clasare, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Inspecția Judiciară împotriva sentinței nr. 2353 din 14 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.