ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2269/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22.10.2020 și urmare a declinării competenței materiale pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 02.11.2020, reclamanta A. în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii și Președintele României, a solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 878/22.09.2020 emisă de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a propus Președintelui României eliberarea sa din funcție, respectiv anularea Decretului Președintelui României nr. 568 din 30.09.2020 privind eliberarea sa din funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

- a se dispune de urgență suspendarea executării celor două acte administrative unilaterale, până la pronunțarea instanței de fond,

- să se constate că, în conformitate cu dispozițiile art. 65

1

alin. (2) privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin exercitarea căii de atac împotriva Hotărârii nr. 878 din 22.09.2020 emisă de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus înaintarea către Președintele României a propunerii privind eliberarea sa din funcție, începând cu data de 01.10.2020, în temeiul legii a intervenit suspendarea sa din funcție până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanța competentă și totodată să fie obligată, în urma anulării celor două acte administrative, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii să dispună încetarea suspendării sale din funcția de procuror, în temeiul art. 64 slin. 4 teza 4 din Legea nr. 303/2004, constatând că prezentarea sa la expertiza de specialitate a intervenit în perioada prevăzută de lege.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal respins ca lipsite de interes atât cererea de suspendare a Hotărârii nr. 878/22.09.2020 emisă de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, cât și cererea având ca obiect suspendarea Decretului Președintelui României nr. 568 din 30.09.2020 formulate de reclamanta A..

Împotriva sentinței civile nr. 2339 din 18 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A..

În esență, recurenta a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că se impune admiterea cererilor de suspendare a executării.

Sub aspectul interesului cererilor de suspendare, recurenta A. face trimitere la prevederile art. 65

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, precizând că în cazul exercitării căii de atac, propunerea de eliberare din funcție nu poate fi înaintată Președintelui.

A susținut recurenta că prin încălcarea dispozițiilor art. 65

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, cele două autorități publice emitente a actelor atacate au emis un act decizional generator de efecte juridice care încalcă legea.

În fine, a apreciat recurenta că interesul pe care îl are în cauză este unul legitim atât în ce privește cererea de suspendare a executării celor două acte, cât și în ce privește cererea de anulare a acestora.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Administrația Prezidențială a solicitat constatarea nulității recursului, în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Asupra excepției nulității recursului:

Cu titlu prealabil, se constată că prin întâmpinare a fost invocată și excepția nulității recursului ca urmare a neîncadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Este evident că potrivit prevederilor art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motivele de nelegalitate expres enumerate la punctele 1-8 din acest text de lege.

Însă, în cauză, argumentele recurentei-reclamante pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, se constată că susținerile recurentei, în sensul interpretării și aplicării greșite a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pot fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Asupra recursului declarat

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta a investit instanța de contencios cu o cerere de suspendare a executării Hotărârii nr. 878/22.09.2020 emisă de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a propus Președintelui României eliberarea sa din funcție și a Decretului Președintelui României nr. 568 din 30.09.2020 privind eliberarea sa din funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov

Curtea de Apel Brașov a respins cererile de suspendare ca lipsite de interes, reținând că prin Decretul Președintelui României nr. 568/30.09.2020 s-a dispus eliberarea din funcția de procuror a reclamantei la data de 01.10.2020, astfel că la data formulării cererii de suspendare a Hotărârii nr. 878/22.09.2020 și a Decretului nr. 568/30.09.2020, respectiv 22.10.2020, această hotărâre produsese deja efecte juridice, fiind deja publicat decretul prezidențial de liberare din funcția de procuror a reclamantei.

Înalta Curte, contrar celor reținute de instanța de fond, constată că reclamanta-recurentă justifică un interes în formularea cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 878/22.09.2020 emisă de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și a Decretului Președintelui României nr. 568 din 30.09.2020.

Astfel, se constată că atât Hotărârea nr. 878/22.09.2020 emisă de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, cât și Decretul Președintelui României nr. 568 din 30.09.2020 sunt acte administrative individuale, prin raportare la obiectul de reglementare și sfera destinatarilor săi.

Reținând caracterul de acte administrative individuale ale actelor atacate în cauză, Înalta Curte constată că procedura de contestare a acestor acte este supusă rigorilor Legii nr. 554/2004, inclusiv sub aspectul cererii de suspendare a executării lor.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămare, până la evaluarea legalității deciziei administrative de către instanța de contencios administrativ.

Conform unei reguli de interpretare logică a legii civile (în sens larg), o normă juridică trebuie să fie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii ei de conținut.

În dezacord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată recurenta justifică un interes în suspendarea executării actelor atacate, în sensul în care prin eventuala admitere a cererii de suspendare a efectelor acestora, nu se pune problema repunerii în funcție, ci eventuala suspendare a efectelor eliberării din funcție.

Pornind de la faptul că suspendarea executării actului administrativ este un mijloc pentru asigurarea respectării principiului legalității, legiuitorul a considerat ca fiind echitabil ca, atât timp cât verificarea legalității acestuia este în curs ca urmare a contestării actului administrativ, acesta să nu producă efectele asupra celor vizați.

De aceea, prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul lipsei de interes a cererii de suspendare a unui act administrativ individual, chiar în eventualitatea publicării acestuia în Monitorul Oficial, interpretarea contrară ducând la golirea de conținut și lipsirea de finalitate a normei menționate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Administrația Prezidențială.

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.