ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. 9272/G/II din 07 martie 2014, emis de autoritatea pârâtă, arătând că în mod nelegal și nefondat, prin respectivul raport de evaluare s-a stabilit că s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data de 26 aprilie 2012 (data declarației de acceptare a candidaturii) și până la data de 11 iunie 202 (data ulterioară alegerilor locale din 10 iunie 2012), fiind încălcate prevederile art. 34 alin. (3) din Legea 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată.

Soluția primei instanțe Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 111 din 13 octombrie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. 9272/G/II din 07 martie 2014, întocmit de autoritatea pârâtă, pe care a și obligat-o să plătească 50 de lei cheltuieli de judecată reclamantului.

Cererea de recurs și motivele înfățișate Împotriva Sentinței nr. 111 din 13 octombrie 2014, a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), criticând-o pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., republicat, vizând încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În motivarea căii de atac, în contextul unei succinte reiterări a situației de fapt, recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit incidența în cauză a dispozițiilor art. 94 și următoarele din Legea nr. 161/2003, apreciind că acestea constituie reglementări cu caracter general a incompatibilităților privind funcționarii publici, fără a ține seama de prevederile lipsite de orice echivoc ale art. 34 alin (3) din Legea 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată. A susținut recurenta că, în conformitate cu textul de lege citat, intimatul reclamant ar fi trebuit să își înceteze raportul de serviciu pentru participarea la campania electorală, și nu să solicite doar suspendarea raportului de serviciu în perioada 11 mai 2012 - 10 iunie 2012, conform art. 95 alin. (1) lit. d) din Legea 118/1999, republicată, întrucât ocupa, în mod necontestat de altfel, o funcție de conducere.

Apărările intimatului reclamant Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii soluției instanței de fond, de anulare a Raportului de evaluare nr. 9272/G/II din 07 martie 2014 întocmit de autoritatea recurentă. În esență, intimatul a arătat că apreciează ca fiind greșit raționamentul juridic al recurentei potrivit căreia ar fi trebuit să solicite încetarea raporturilor sale de serviciu și nu suspendarea acestora, suspendarea fiind tot o formă de încetare a raportului juridic, chiar dacă numai temporar, mai cu seamă că depunerea cererii de suspendare a demonstrat intenția sa de a nu se afla, în nici un fel, în stare de incompatibilitate. A mai arătat intimatul că, în interpretarea sa, împrejurarea că la respectiva cerere nu s-a răspuns în termen a echivalat cu o acceptare tacită a solicitării sale.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților conform încheierii din data de 9 martie 2016, astfel cum se prevede în alineatul (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 20 octombrie 2016, completul de filtru a admis în principiu recursul și a stabilit termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței atacate fată de criticile ce i-au fost aduse de către recurenta-pârâtă dar și de apărările formulate de intimatul-reclamant prin întâmpinare, Înalta Curte, reevaluând probatoriul administrat raportat la conținutul prevederilor legale incidente, constată că recursul declarat de recurenta pârâtă este fondat în sensul și pentru considerentele în continuare expuse. Prin raportul de evaluare supus controlului instanței de contencios administrativ, potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, de către reclamantul A., pârâta Agenția Națională de Integritate a constatat că, începând cu data de 26 aprilie 2012 (data declarației de acceptare a candidaturii) și până la data de 11 iunie 2012 (data ulterioară alegerilor locale din 10 iunie 2012), intimatul- reclamant, inspector șef adjunct în domeniul securității și sănătății în muncă, în cadrul I.T.M. Mureș, s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind încălcate prevederile art. 34 alin. (3) din Legea 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit cu care "Înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere pot candida pentru funcții de demnitate publică numai după încetarea, în condițiile legii, a raporturilor de serviciu". Din înscrisurile depuse la dosar și astfel cum s-a reținut și în raportul de evaluare, a rezultat că reclamantul A., începând cu data de 26 aprilie 2011, a fost numit în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct în domeniul securității și sănătății în Muncă, gradul II, în cadrul I.T.M. Mureș. Prin punctul de vedere transmis ANI, în etapa de întocmire a raportului de evaluare, reclamantul-intimat a indicat că, în adevăr, în vederea participării sale la alegerile locale din anul 2012 și a depunerii candidaturii pentru funcția de consilier în cadrul Consiliului Local al comunei Sîngeorgiu de Mureș, a solicitat suspendarea și nu încetarea raportului său de serviciu în perioada 11 mai 2012 - 10 iunie 2012, în conformitate cu prevederile art. 95 alin. (1) lit. d)) din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv pentru participarea la campania electorală aferentă alegerilor ce au avut loc în data de 10 iunie 2012. De asemenea, prin adresa nr. 3 din 05 iulie 2013, I.T.M. Mureș a precizat că reclamantul A., de la data de numirii sale în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct în domeniul securității și sănătății în muncă, respectiv 26 aprilie 2011, nu a fost suspendat din funcția publică și nici nu și-a încetat activitatea. Raportat la starea de fapt sus-menționată, necontestată și reținută ca atare și în cuprinsul sentinței atacate, prima instanță a considerat că este întemeiată apărarea reclamantului-intimat în sensul că a fost corectă convingerea sa că este îndreptățit să candideze pentru funcția de consilier local iar pe perioada campaniei electorale raportul său de serviciu trebuia suspendat, în conformitate cu prevederile art. 97 alin (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată. A mai reținut judecătorul fondului, raportat și la prevederile constituționale privind dreptul de a fi ales ca și la dispozițiile art 98 din Legea 161/2003, că reglementările cu caracter general privitoare la suspendarea raportului de serviciu al funcționarilor publici pe perioada campaniei electorale, sunt cele aplicabile în cauză, indiferent dacă funcționarul public ocupă sau nu o funcție de conducere, indicând că, de altfel, încălcarea interdicției prevăzute de art. 34 alin. (3) din Legea 188/1999 nu creează o stare de incompatibilitate propriu-zisă, nefiind definită ca atare nici de lege. Înalta Curte nu împărtășește această abordare, considerând-o contrară prevederilor legale aplicabile în cauză, respectiv a art. 34 alin. (3) din Legea 188/1999, apreciată ca fiind normă specială față de reglementarea generală cuprinsă în Legea 161/2003, la care prima instanță a făcut trimitere, normă lipsită de orice echivoc, a cărei incidență a fost nelegal înlăturată. Astfel, rigoarea aplicării principiului juridic specialia generalibus derogant care implică faptul că norma specială e cea care derogă de la norma generală și că norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv, întrucât o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială, impunea instanței de fond obligația legală de a se raporta la dispozițiile legale cuprinse în art. 34 alin. (3) din Legea 188/1999, ce reglementează expres și fără echivoc situația funcționarilor publici cu funcții de conducere, astfel cum este și cazul reclamantului-intimat și la obligațiile exprese ce le incumbă acestora, ope legis, în cazul în care candidează pentru funcții de demnitate publică, și nu la situația funcționarilor publici, în general, conform prevederilor cuprinse în art. 97 din Legea 161/2003. În virtutea aceluiași principiu de drept sus-enunțat, norma specială, fiind derogatorie de la norma generală, se aplică ori de câte ori situația de fapt intră sub incidența prevederilor sale, întrucât norma specială se aplică prioritar față de norma generală, chiar și atunci când norma specială este mai veche decât norma generală. Raportat la considerațiunile generale, cu valoare de principiu, sus-arătate, instanța de recurs apreciază că în mod nelegal judecătorul fondului a reținut că intimatul reclamant, în contextul participării la campania electorală aferentă alegerilor ce au avut loc în data de 10 iunie 2012, nu trebuia să se supună prevederilor legale ce reglementau situația concretă a raportului său de serviciu, dată fiind funcția publică de conducere pe care o deținea și ca atare nu se impunea să-și înceteze raportul de serviciu în perioada respectivă, fiind suficientă suspendarea acestuia, potrivit reglementărilor generale cuprinse în Legea 161/2003. Înalta Curte arată astfel, contrar celor reținute de prima instanță, că norma legală sus evocată, cu caracter special, ce stabilește expres obligația ce se impunea a fi respectată și de reclamantul-intimat, constituie și are natura juridică a unei interdicții legale, fiind astfel subsumată regimului incompatibilităților funcționarilor publici cu funcții de conducere, nefiind vorba despre o necorelare a actelor normative ci de o reglementare complementară rezultată din normele cuprinse în mai multe acte normative. În acest sens, instanța de control judiciar reține și că textul normei juridice speciale, incident în cauză, trebuie avut în vedere din perspectiva scopului reglementării, respectiv cel de asigurare a unui climat de integritate și de transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, urmărindu-se ca persoanele în cauză să adopte o conduită de natură să împiedice deturnarea atribuțiilor specifice funcției sau demnității publice în scop personal, prin influențarea deciziilor pe care oficialul le are de adoptat în exercitarea acestora. În fine, instanța de control judiciar constată că este fondat recursul de față întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și se impune reformarea hotărârii primei instanțe și în considerarea împrejurărilor de fapt rezultate din actele dosarului, în sensul că intimatul-reclamant, în mod efectiv și obiectiv, nu s-a conformat nici prevederilor generale aplicabile funcționarilor publici, cuprinse în Legea 161/2003, ce reglementează suspendarea raportului juridic în situația unei candidaturi, întrucât astfel după cum chiar aceasta a afirmat, nici cererii de suspendare a raportului său de serviciu pe perioada campaniei electorale nu i s-a dat curs, fiind fără relevanță juridică în cauză lipsa culpei sale cu referire la nesoluționarea cererii ca și renunțarea la mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Sîngeorgiu de Mureș, conform procesului-verbal din data de 25 iunie 2012. Prin urmare, față de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului A.