Decizia nr. 3865/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 107 a Curții de Apel Oradea

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 ianuarie 2014, reclamanta SC A. SRL, reprezentată legal de B. - Cabinete asociate de insolvență, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord-Vest Satu Mare, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 11.04.2013 și a deciziei nr. 19476 din 27 iunie 2013, de soluționare a contestației formulată de societate împotriva procesului-verbal de constatare menționat.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 107/CA-PI din 19 mai 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, reprezentată legal de B. - Cabinete asociate de insolvență, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord-Vest Satu Mare, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 11.04.2013, cu privire la proiectul C 121030860500071 din 27 noiembrie 2008, prin care s-a dispus rezilierea contractului și stabilirea unei creanțe bugetare în cuantum de 145.965,60 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente, precum și anularea deciziei nr. 19476 din 27 iunie 2013, de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare menționat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 107/CA-PI din 19 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate. Recursul declarat de pârâtă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată. Prin cererea de recurs, pârâta a formulat, în esență, următoarele critici: Intrarea în stare de insolvență a beneficiarului de fonduri prin F.E.A.D.R., precum și înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare a debitului, potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare. Astfel, la data intrării în stare de insolvență, beneficiarul SC A. SRL nu mai respectă regulile de finanțare impuse prin F.E.A.D.R., respectiv nu mai îndeplinește unul dintre criteriile de eligibilitate și selecție care trebuie menținut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv, acela de a nu fi în stare de insolvență. Schimbarea situației financiare a beneficiarului F.E.A.D.R. reprezintă o neîndeplinire a criteriului de eligibilitate referitor la situația financiară a societății reclamante, în raport cu declarațiile pe proprie răspundere făcute de solicitant la momentul depunerii cererii de finanțare, în vederea obținerii de sprijin financiar nerambursabil. În condițiile arătate, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit este obligată să procedeze la recuperarea sumelor acordate beneficiarului care nu respectă criteriile de eligibilitate asumate.

Apărările formulate de intimata SC A. SRL Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Părțile nu au depus puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea de ședință din 10 iunie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de pârâtă. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat. Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 11.04.2013, cu privire la proiectul C 121030860500071 din 27.11.2008, prin care s-a dispus rezilierea contractului și s-a stabilit în sarcina intimatei-reclamante o creanță bugetară în cuantum de 145.965,60 lei, reprezentând debit aferent bugetului Uniunii Europene în sumă de 116.772,48 lei și debit aferent bugetului de stat în sumă de 29.193,12 lei, precum și anularea deciziei nr. 19476 din 27 iunie 2013 emisă de autoritatea publică pârâtă, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de societate împotriva procesului-verbal de constatare menționat. În fapt, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă și SC A. SRL, în calitate de beneficiar, a fost încheiat la data de 27.11.2008, contractul de finanțare nr. C121030860500071, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 145.965,60 lei pentru realizarea proiectului intitulat „Achiziție de tractoare la SC A. SRL din localitatea Santimreu, jud. Bihor”, valoarea eligibilă a investiției fiind de 270.392 lei. În baza notei de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control IRD 0.1 nr. 7940 din 20 martie 2013, aprobată de Directorul General al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, s-a procedat la efectuarea unui verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli înregistrat la autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene, ca urmare a nerespectării de către beneficiar a condițiilor contractuale, conținând constatări cu implicații financiare, respectiv, beneficiarul se află sub incidența Legii nr. 85/2006. Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 11.04.2013 și a deciziei nr. 19476/ 27.06.2013, rezultă că motivul de fapt care a stat la baza emiterii acestor acte administrative îl constituie deschiderea procedurii generale de insolvență a beneficiarului SC A. SRL, începând cu data de 29.01.2013, în Dosarul nr. x/111/2013 al Tribunalului Bihor. Autoritatea pârâtă a concluzionat că intrarea în insolvență a reclamantei reprezintă neregulă, conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, fapt ce atrage constituirea de debit în sarcina beneficiarului și obligația de restituire a sumelor decontate în cadrul contractului de finanțare. În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că recurenta-pârâtă a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că simpla deschidere a procedurii insolvenței în privința reclamantei, nu reprezintă în sine o neregulă, care determină automat restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat societății. Așa cum a reținut Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, textul legal enunțat instituie în sarcina autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene ca o primă obligație, demararea activității de constatare a eventualelor neregulilor apărute în derularea contractului de finanțare, în ipoteza deschiderii procedurii de insolvență a beneficiarului, și subsecvent, declanșarea activității de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, dacă au fost descoperite astfel de nereguli. Conținutul activității de constatare a neregulilor, astfel cum acest termen este definit de art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi redus la activitatea desfășurată în speță de către recurenta-pârâtă, care în urma consultării Buletinului Procedurilor de Insolvență de pe portalul Oficiului Național al Registrului Comerțului, constatând că reclamanta se află sub incidența Legii nr. 85/2006, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil. În raport cu probele administrate în cauză, se constată că procedura generală de insolvență a fost deschisă la cererea reclamantei, care și-a declarat intenția de reorganizare a activității pe bază de plan, continuându-și activitatea sub supravegherea administratorului judiciar. Prin încheierea nr. 2906 din 20 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/111/2013 al Tribunalului Bihor, a fost confirmat planul de reorganizare a activității debitorului SC A. SRL. Intimata-reclamantă respectă planul de reorganizare aflat în derulare în prezent, natura și condițiile de implementare ale proiectului nu au fost afectate, activitatea de producție a societății nu a fost sistată, iar utilajele achiziționate în baza contractului de finanțare sunt folosite conform scopului destinat, rezultat din cererea de finanțare și nu au fost înstrăinate, fiind indispensabile desfășurării activității agricole a societății, aspecte necombătute de către recurentă. Prin urmare, din analiza concretă a activității beneficiarului contractului de finanțare, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței, instanța de control judiciar apreciază că ajungerea intimatei în această situație financiară nu s-a datorat unor încălcări ale obligațiilor asumate prin contractul de finanțare, nefiind incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 14 alin. (2) din anexa nr. 1 la contract, sancționate cu neeligibilitatea proiectului. În contextul prezentat, reținându-se că deschiderea procedurii de insolvență nu reprezintă prin ea însăși o neregulă, în sensul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în situația intimatei-reclamante nu s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, se constată că dificultățile financiare temporare întâmpinate de societate nu justifică retragerea ajutorului financiar nerambursabil, care ar reprezenta o măsură disproporționată, ce ar afecta scopul finanțării. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondat.