ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3866/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3866/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3866/2015
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Focșani, anularea în parte a Ordinului M.J. nr. 2414/C din 13.08.2013, anularea deciziei nr. 93 din 3 octombrie 2013 emisă de directorul Penitenciarului Focșani, reîncadrarea în funcția de șef birou I și recalcularea și plata diferenței dintre drepturile salariale aferente funcției de șef birou I și cele aferente funcției de execuție pe care a fost numit, de la data punerii în aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2013, până la data reîncadrării pe funcția deținută anterior aplicării dispozițiilor declarate neconstituționale.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal
Prin sentința nr. 36 din 5 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut faptul că sunt incidente în cauză prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2003.
2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința nr. 525 din 16 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.
Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că reclamantul a sesizat instanța de judecată cu soluționarea mai multor capete de cerere, iar primul petit privește anularea unui act emis de o autoritate publică centrală, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei este stabilită conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, în favoarea Curții de Apel Galați.
Instanța a apreciat că celelalte capete de cerere sunt aflate în strânsă legătură cu soluționarea primului capăt, motiv pentru care s-a constatat că se impune aplicarea măsurii reglementate de art. 99 alin. (2) C. proc. civ., republicat, respectiv determinarea instanței competente ținându-se seama de pretenția care atrage competența instanței de grad mai înalt.
II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Obiectul cererii introductive formulată de reclamantul A. îl reprezintă anularea în parte a Ordinului M.J. nr. 2414/C din 13.08.2013, anularea deciziei nr. 93 din 3 octombrie 2013 emisă de directorul Penitenciarului Focșani, reîncadrarea în funcția de șef birou I și recalcularea și plata diferenței dintre drepturile salariale aferente funcției de șef birou I și cele aferente funcției de execuție pe care a fost numit, de la data punerii în aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2013, declarată neconstituțională, până la data reîncadrării pe funcția deținută anterior aplicării dispozițiilor declarate neconstituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 rep., astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe” .
Constatând că obiectul litigiului privește raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special, reglementat de prevederile din Legea nr. 293/2004, Înalta Curte reține că în această situație devin aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.
Chiar dacă primul dintre actele administrative a căror anulare se solicită este Ordinul M.J. nr. 2414/C din 13.08.2013 privind implementarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2013 (pe temeiul declarării neconstituționalității acestei ordonanțe), Înalta Curte constată că litigiul rămâne în sfera raportului de serviciu al funcționarului public (cu statut special), întrucât anularea care se solicită este una parțială, exclusiv cu privire la transformarea postului reclamantului.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Focșani în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2015.