ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.05.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1853/2015

HOTĂRÂRE
05.05.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1853/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 10.07.2014, sub numărul de dosar x/2014, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Oradea anularea în parte a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2414/C/13.08.2013, anularea Deciziei nr. 81/05.09.2013, reîncadrarea reclamantului pe funcția de șef birou I - resurse umane și formare profesională, recalcularea și plata unor despăgubiri reprezentând diferența dintre drepturile salariale aferente funcției de șef birou I - resurse umane și salariul aferent funcției de execuție, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 81/05.09.2013 a fost numit cu efect retroactiv, începând cu data de 08.08.2013 de pe o funcție de conducere pe o funcție de execuție.

2.1 Prin Sentința civilă nr. 153/03.09.2014 Curtea de Apel Oradea a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competența de soluționare a cauzei.

În considerentele sentinței de declinare s-a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă raportul de serviciu al reclamantului, care are calitatea de funcționar public, având în vedere că se solicită anularea actului administrativ prin care a fost numit pe o funcție de execuție prin desființarea funcției de conducere pe care o ocupase anterior, iar competența de soluționare aparține tribunalului conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, neprezentând relevanță raportat la această prevedere legală, criteriul rangului autorității publice emitente a actului administrativ atacat.

2.2. Prin Sentința nr. 566 din data de 18 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor; s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea. S-a constatat conflictul negativ de competență și în consecință s-a dispus suspendarea judecății cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Oradea; s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție București pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, s-a constatat că validitatea și legalitatea Deciziei nr. 81/05.09.2013 depind de validitatea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2414/C/2013, iar o eventuală anulare a Deciziei 81/05.09.2013 nu poate produce consecințe decât concomitent cu anularea parțială a Ordinului Ministrului Justiției în aplicarea căruia a fost emis, astfel că litigiul dedus judecății nu reprezintă un litigiu privind raporturile juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală.

Instanțele de contencios administrativ au fost investite cu un litigiu privind anularea Ordinul Ministrului Justiției nr. 2414/C din 13.08.2013 precum și a Deciziei nr. 81/05.09.2013 cu consecința reîncadrării în funcția de șef birou cu plata drepturilor salariale cuvenite.

Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2414/C din 13.08.2013, emis în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 77 din 26 iunie 2013 funcția de conducere de șef birou I (resurse umane și formare profesională) s-a transformat în funcție de execuție.

În aplicarea celor două acte, a O.U.G 77/2013 și O.M.J. nr. 2414/C din 13.08.2013, a fost emisă Decizia nr. 81 din data de 5 septembrie 2013 prin care reclamantul a fost numit în funcția de execuție de ofițer principal I - resurse umane și formare profesională.

Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv Ordinul Ministrului Justiției nr. 2414/C/13.08.2013, în executarea în concret a O.U.G. nr. 77/2013, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent, aceasta revenind curții de apel.

În ceea ce privește argumentele avute în vedere de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal la pronunțarea Sentinței nr. 153 din data de 3 septembrie 2014, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii, nu sunt aplicabile în speță.

Se observă că, în mod greșit a apreciat Curtea de Apel obiectul litigiului ca privind un raport de serviciu al funcționarului public, în condițiile în care reîncadrarea reclamantului s-a efectuat în baza unei ordonanțe de guvern pusă în executare printr-un ordin al ministrului, emis în regim de putere publică și nu în calitate de angajator.

În ceea ce privește celelalte capete de cerere, respectiv anularea Deciziei nr. 81 din 5.09.2013, reîncadrarea în funcția de șef birou I și recalcularea și plata unor despăgubiri reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite, se constată caracterul subsecvent al acestora.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și 4 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește soluționarea conflictului de competență privind pe A., Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Oradea în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2015.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-02-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 744/2018
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios admin
ÎCCJ 2015-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3508/2015
Decizia nr. 3508/2015 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
ÎCCJ 2015-03-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1442/2015
Decizia nr. 1442/2015 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4089/2014 din 4 noiembrie 2014, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrati
ÎCCJ 2017-12-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4053/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 15.07.2014 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de conte
ÎCCJ 2015-11-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3673/2015
posturilor adresată de contetstator președintelui Curții de Apel Oradea, hotărârea colegiului de conducere al CA Oradea nr. 16 din 09 aprilie 2015, cerere de revocare a hotărârii nr. 16/2015 a CA Oradea, cerere de suspendare a hotărârii CSM
Sursă