ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2410/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2410/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2410/2015
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată, la data de 22 mai 2014, Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Strategie, Relații Internaționale, anularea Hotărârii Comisiei de Soluționare a contestației la Raportul de evaluare și, în subsidiar, a contestat Raportul de evaluare a performanțelor individuale pentru anul 2013, perioada 01 august 2013 - 31 decembrie 2013.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința civilă nr. 1528 din 4 decembrie 2014 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța sesizată a constatat că actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică de nivel central, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, a dispus trimiterea cauzei la instanța competentă.
2.2. Hotărârea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința civilă nr. 59 din 19 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
A fost constatat ivit un conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente în cauză prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, în sensul că aparține tribunalului competența de soluționare a cauzei care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, întrucât acestea sunt norme speciale în raport de normele generale reprezentate de Legea contenciosului administrativ.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Înalta Curte a reținut că obiectul cererii introductive îl reprezintă cererea reclamantei privind anularea Hotărârii Comisiei de Soluționare a contestației la Raportul de evaluare și a Raportului de evaluare a performanțelor individuale pentru anul 2013, perioada 01 august 2013 - 31 decembrie 2013.
Constatând că obiectul litigiului privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, Înalta Curte reține că în această situație devin aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.
Dispozițiile arătate prevăd faptul că sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Înalta Curte, având în vedere obiectul cauzei, ce privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, reține că instanța competentă în soluționarea cererii introductive a reclamantei este Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, având în vedere obiectul litigiului și calitatea persoanei fizice titulară a raportului de drept supus judecății.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Strategie, Relații Internaționale, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015.
Procesat de GGC - NN