ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1244/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin Decizia nr. 12A din 11 ianuarie 2002,

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a admis apelul declarat de

pârâta N.A. împotriva Sentinței civile nr. 695 din 19 iunie 2001 pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă. A schimbat în tot sentința în

sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta D.M.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a arătat că pârâta N.A. a cumpărat apartamentul aflat

în discuție de la Primăria municipiului București înainte de a se pronunța

Sentința civilă nr. 16810 din 21 septembrie 1997 prin care D.M. a revendicat

apartamentul de la Consiliul General al municipiului București.

Ulterior pronunțării

acestei hotărâri, prin Sentința civilă nr. 7639 din 14 mai 1999 acțiunea în

revendicare formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâta N.A.

În aceste condiții,

în mod greșit instanța de fond a admis noua acțiune formulată de reclamantă

prin care a solicitat revendicarea apartamentului prin comparare de titluri

invocându-se că titlul său este mai vechi și preferabil.

Instanța de fond nu a

mai ținut seama de faptul că titlul mai vechi a aparținut în realitate

autorilor reclamantei, avut înainte de naționalizarea apartamentului, și nu

acesteia din urmă.

Instanța de fond nu a

ținut seama că pârâta a cumpărat apartamentul cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 112/1995, în favoarea acesteia operând prezumția de bună-credință

avută în vedere și prin Legea nr. 10/2001.

2.1. Motive

Reclamanta a declarat

recurs - continuat ulterior de moștenitorii acesteia D.Gh. și D.V.S. -,

criticile formulate vizând următoarele aspecte:

Susținerile instanței

de apel în sensul că pârâta N.A. a cumpărat apartamentul înainte de a se fi

pronunțat hotărârea asupra acțiunii în revendicare, astfel încât titlul

acesteia este anterior titlului reclamantei nu au suport real deoarece nu a

ținut cont de faptul că titlul reclamantei și al autorilor săi este mai vechi

și mai bine caracterizat.

Instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că titlul pârâtei nu avea cum să fie preferabil pentru că

Legea nr. 112/1995 nu era aplicabilă în speță întrucât reglementa numai

situația imobilelor preluate cu titlu.

2.2. întâmpinarea

C.A., moștenitoarea

intimatei-pârâte N.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

de calitate procesuală activă a moștenitorilor recurentei decurgând din lipsa

calității de proprietară a autoarei acestora asupra imobilului în litigiu.

S-a arătat că titlul

de proprietate al reclamantei și toate cererile și înscrisurile depuse de

aceasta au ca obiect un alt imobil situat în str. PS sector 1.

Potrivit

informațiilor obținute de la Primăria municipiului București imobilul situat în

str. PS sector 1 este solicitat spre restituire, în baza Legii nr. 10/2001 și

de către P.V.B. și P.S.R. în baza notificării nr. 1563 din 9 iulie 2001.

2.3. Analiza

recursului

Recursul este

întemeiat în sensul următoarelor considerente:

Prin cererea de

chemare în judecată formulată la 15 februarie 2001 a fost revendicat apartamentul

nr. 3 situat în București, str. PS sector 1.

Prin întâmpinarea

depusă în etapa recursului s-a invocat excepția lipsei de calitate procesuală

activă cu motivarea că imobilul în litigiu nu este cel deținut de pârâta

chiriașă-cumpărătoare în temeiul Legii nr. 112/1995.

Față de probatoriul

administrat în cauză în toate cele trei etape procesuale se impune casarea

hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare în apel pentru că soluționarea

excepției - și, în caz de respingere a acesteia, soluționarea chiar a fondului

raportului juridic litigios - implică administrarea unui probatoriu suplimentar

pentru determinarea imobilului revendicat.

Astfel, prin

Dispoziția nr. 1614 din 29 iunie 1998, în aplicarea Sentinței civile nr. 16810

din 21 noiembrie 1997, Primarul general al municipiului București a dispus

restituirea în proprietatea lui D.M. a imobilului situat în București, str. PS

sector 1. Predarea-primirea efectivă s-a făcut prin Procesul-verbal nr. 11930

din 20 august 1998.

În schimb, din

Contractul de vânzare-cumpărare nr. 706/20834 din 11 noiembrie 1996 ce

constituie titlul pârâtei, rezultă că N.A. a cumpărat apartamentul situat în

str. PS.

Aceste aspecte au

fost invocate și prin motivele de apel, însă instanța de apel nu a verificat

dacă există sau nu identitate între imobilul revendicat și cel cumpărat de

către N.A., ceea ce face ca hotărârea din apel să nu fie motivată în sensul

pretins de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Drept urmare, este incident motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Pe de altă parte,

prin Decizia civilă nr. 193A din 12 martie 2010 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost

admisă acțiunea în revendicare pornită de D.M. împotriva pârâților H.C. și H.E.

cu privire la imobilul din București, str. PS, parter.

În fine, din dovezile

administrate rezultă că nu a fost soluționată încă, în procedură

administrativă, notificarea formulată de autoarea recurenților în privința

imobilului situat în București, str. PS sector 1.

Față de cele ce

preced, în temeiul art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ. se impune

casarea hotărârii recurate, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de

apel în vederea administrării de dovezi suplimentare pentru lămurirea situației

juridice a imobilului revendicat sub aspectul identității imobilului ce a

format obiectul Sentinței civile nr. 16810/1997 cu imobilul ce a format

obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 706/20834/1996, cu atât mai mult

cu cât, din dovezile administrate în recurs rezultă că acesta formează obiectul

restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001 și în baza notificării formulate de

alte persoane, respectiv P.V.B. și P.S.R. Numai după lămurirea aspectelor

menționate poate fi soluționată și excepția lipsei de calitate procesuală

invocată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta D.M. și continuat de moștenitorii D.Gh. și D.V.S.

împotriva Deciziei nr. 12 A din 11 ianuarie 2002 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM