ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1244/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia nr. 12A din 11 ianuarie 2002, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a admis apelul declarat de pârâta N.A. împotriva Sentinței civile nr. 695 din 19 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. A schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta D.M. Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că pârâta N.A. a cumpărat apartamentul aflat în discuție de la Primăria municipiului București înainte de a se pronunța Sentința civilă nr. 16810 din 21 septembrie 1997 prin care D.M. a revendicat apartamentul de la Consiliul General al municipiului București.

Ulterior pronunțării acestei hotărâri, prin Sentința civilă nr. 7639 din 14 mai 1999 acțiunea în revendicare formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâta N.A. În aceste condiții, în mod greșit instanța de fond a admis noua acțiune formulată de reclamantă prin care a solicitat revendicarea apartamentului prin comparare de titluri invocându-se că titlul său este mai vechi și preferabil. Instanța de fond nu a mai ținut seama de faptul că titlul mai vechi a aparținut în realitate autorilor reclamantei, avut înainte de naționalizarea apartamentului, și nu acesteia din urmă. Instanța de fond nu a ținut seama că pârâta a cumpărat apartamentul cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, în favoarea acesteia operând prezumția de bună-credință avută în vedere și prin Legea nr. 10/2001.

2. Recursul 2.1. Motive Reclamanta a declarat recurs - continuat ulterior de moștenitorii acesteia D.Gh. și D.V.S. -, criticile formulate vizând următoarele aspecte: Susținerile instanței de apel în sensul că pârâta N.A. a cumpărat apartamentul înainte de a se fi pronunțat hotărârea asupra acțiunii în revendicare, astfel încât titlul acesteia este anterior titlului reclamantei nu au suport real deoarece nu a ținut cont de faptul că titlul reclamantei și al autorilor săi este mai vechi și mai bine caracterizat. Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că titlul pârâtei nu avea cum să fie preferabil pentru că Legea nr. 112/1995 nu era aplicabilă în speță întrucât reglementa numai situația imobilelor preluate cu titlu.

2.2. întâmpinarea C.A., moștenitoarea intimatei-pârâte N.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de calitate procesuală activă a moștenitorilor recurentei decurgând din lipsa calității de proprietară a autoarei acestora asupra imobilului în litigiu. S-a arătat că titlul de proprietate al reclamantei și toate cererile și înscrisurile depuse de aceasta au ca obiect un alt imobil situat în str. PS sector 1. Potrivit informațiilor obținute de la Primăria municipiului București imobilul situat în str. PS sector 1 este solicitat spre restituire, în baza Legii nr. 10/2001 și de către P.V.B. și P.S.R. în baza notificării nr. 1563 din 9 iulie 2001. 2.3.

Analiza recursului Recursul este întemeiat în sensul următoarelor considerente: Prin cererea de chemare în judecată formulată la 15 februarie 2001 a fost revendicat apartamentul nr. 3 situat în București, str. PS sector 1. Prin întâmpinarea depusă în etapa recursului s-a invocat excepția lipsei de calitate procesuală activă cu motivarea că imobilul în litigiu nu este cel deținut de pârâta chiriașă-cumpărătoare în temeiul Legii nr. 112/1995. Față de probatoriul administrat în cauză în toate cele trei etape procesuale se impune casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare în apel pentru că soluționarea excepției - și, în caz de respingere a acesteia, soluționarea chiar a fondului raportului juridic litigios - implică administrarea unui probatoriu suplimentar pentru determinarea imobilului revendicat.

Astfel, prin Dispoziția nr. 1614 din 29 iunie 1998, în aplicarea Sentinței civile nr. 16810 din 21 noiembrie 1997, Primarul general al municipiului București a dispus restituirea în proprietatea lui D.M. a imobilului situat în București, str. PS sector 1. Predarea-primirea efectivă s-a făcut prin Procesul-verbal nr. 11930 din 20 august 1998. În schimb, din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 706/20834 din 11 noiembrie 1996 ce constituie titlul pârâtei, rezultă că N.A. a cumpărat apartamentul situat în str. PS. Aceste aspecte au fost invocate și prin motivele de apel, însă instanța de apel nu a verificat dacă există sau nu identitate între imobilul revendicat și cel cumpărat de către N.A., ceea ce face ca hotărârea din apel să nu fie motivată în sensul pretins de art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Drept urmare, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Pe de altă parte, prin Decizia civilă nr. 193A din 12 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă acțiunea în revendicare pornită de D.M. împotriva pârâților H.C. și H.E. cu privire la imobilul din București, str. PS, parter. În fine, din dovezile administrate rezultă că nu a fost soluționată încă, în procedură administrativă, notificarea formulată de autoarea recurenților în privința imobilului situat în București, str. PS sector 1. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ.

se impune casarea hotărârii recurate, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel în vederea administrării de dovezi suplimentare pentru lămurirea situației juridice a imobilului revendicat sub aspectul identității imobilului ce a format obiectul Sentinței civile nr. 16810/1997 cu imobilul ce a format obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 706/20834/1996, cu atât mai mult cu cât, din dovezile administrate în recurs rezultă că acesta formează obiectul restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001 și în baza notificării formulate de alte persoane, respectiv P.V.B. și P.S.R. Numai după lămurirea aspectelor menționate poate fi soluționată și excepția lipsei de calitate procesuală invocată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.M. și continuat de moștenitorii D.Gh. și D.V.S. împotriva Deciziei nr. 12 A din 11 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012. Procesat de GGC - LM