ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3171 din 5 august 2012 a Tribunalului Constanța, secția civilă, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind cererea de exequator formulată de reclamanta B.A.R. în favoarea Curții de Apel București, secția penală, reținând, în esență, că s-a solicitat recunoașterea unei sentințe penale și instanța din România care poate dispune asupra unei astfel de cereri este exclusiv Curtea de Apel București conform Legii nr. 302/2004, art. 141-152. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 2982/2/2013.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 259 din 23 mai 2013 și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe B.A.R., în favoarea Tribunalului Constanța și constatând ivirea conflictului negativ de competență, a dispus trimiterea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea rezolvării conflictului. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut, în esență, că Tribunalul Constanța, secția civilă, a fost în eroare atunci când a stabilit că obiectul cauzei l-ar constitui recunoașterea unei hotărâri privind transferul unei persoane condamnate în străinătate, pentru executarea unei pedepse în țară, ci obiectul cu care a fost sesizat Tribunalul Constanța este cu totul altul, dat de procedura exact folosită de partea civilă, cea de exequator, în fața Tribunalului Constanța, competent atât material cât și teritorial, pentru rezolvarea cererii.

Înalta Curte apreciază că opinia Curții de Apel este cea corectă, iar competent să soluționeze cererea petentei este Tribunalul Constanța. Din actele dosarului rezultă că prin sentința civilă nr. 5938 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul civil nr. 13116/118/2011, a fost admisă cererea reclamantei B.A.R. și dispusă recunoașterea pe teritoriul României a sentinței nr. 449 din 7 octombrie 2008, dată de Tribunalul de Instrucție Madrid, Spania, privind condamnarea numitului N.I. la despăgubiri, către petentă. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare condamnatul N.I., cerere admisă de Tribunalul Constanța, care a reținut că dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. prevăd faptul ca hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, admisibilă numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, care tinde la anularea unei hotărâri judecătorești definitive, nu numai în situația vreunei erori de judecată, ci și pentru erori constatate, ca urmare a nerespectării dispozițiilor procedurale privind judecata cauzei. În speță, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare de drept comun, situație în care s-a admis așa cum a fost formulată și s-a dispus anularea sentinței civile nr. 5938 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul civil nr. 13116/118/2011.

În rejudecare cererii petentei B.A.R. s-a apreciat asupra competenței în sensul că aceasta ar reveni Curții de Apel, care, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea tribunalului, constatându-se ivit conflictul negativ de competență. Înalta Curte reține că prin sentința nr. 449 din 7 octombrie 2008, Tribunalul de Instrucție Madrid, Spania, l-a condamnat pe N.I., în calitate de autor responsabil pentru: a) Infracțiunea în formă continuată de abuz sexual cu pedeapsă de 7 ani și o zi de închisoare cu incapacitatea de a vota pasiv pe durata ispășirii pedepsei. S-au aplicat prevederile art. 48 și 57 C. pen., interdicția de a se apropia de B.A.R., oriunde s-ar afla, de domiciliul ei, de locurile de muncă și de orice alt loc frecventat de ea la mai puțin de 500 m și interdicția de a comunica cu ea, prin orice mijloc de comunicare, sau mijloc informatic sau telematic, contact scris, verbal sau vizual, ambele interdicții timp de 10 ani.

b) Infracțiune de violență în familie, cu circumstanța de exonerare incompletă de intoxicare, la pedepsele de 4 luni de închisoare cu interdicția dreptului de a vota pasiv pe durata pedepsei, și privarea dreptului de deținere și port de arme timp de 1 an și o zi. S-au aplicat prevederile art. 48 și 57 C. pen., interdicția de a se apropia de B.A.R., oriunde s-ar afla, de domiciliul ei, de locurile de muncă și de orice alt loc frecventat de ea la mai puțin de 500 m și interdicția de a comunica cu ea, prin orice mijloc de comunicare, sau mijloc informatic sau telematic, contact scris, verbal sau vizual, ambele interdicții timp de 15 luni. Costurile procesuale incluse de acuzarea particulară. S-a dispus că inculpatul va plăti B.A.R.

suma de 30.000 euro pentru daunele morale și 150 euro pentru leziuni. Competent să soluționeze cauza de față care are ca obiect cererea părții civile dintr-o cauză penală soluționată de o instanță din Spania de a se pune în executare dispozițiile civile ale sentinței penale este tribunalul. Astfel, în mod corect, Curtea de Apel București a constatat că dispozițiile invocate de instanța civilă Tribunalul Constanța nu sunt incidente în cauza de față, art. 141-152 având în vedere transferul de persoane condamnate, or, în speță, s-a solicitat doar punerea în executare a dispozițiilor civile din sentința penală a instanței spaniole, cererea fiind formulată de partea civilă din acea cauză, nu de inculpatul care a fost condamnat.

Potrivit Legii nr. 302/2004, recunoașterea și executarea hotărârilor penale și a altor acte judiciare este guvernată de Titlul V, iar art. 132, 133 și 134 arată care este procedura de recunoaștere, aceste texte prevăzând pe de altă parte, în mod explicit și o altă condiție referitoare la recunoaștere, în afara condițiilor prevăzute la art. 131 și calificate ca atare de legiuitor.

Fiecare dintre textele anterior menționate se referă în mod prioritar la persoanele care pot formula o asemenea cerere de recunoaștere, art. 132 prevăzând procedura în cazul cererii formulate de statul străin, competența de judecată aparținând în acest caz Curții de Apel în circumscripția căreia domiciliază sau își are reședința condamnatul, art. 133 are în vedere situația cererii pe cale principală cerere care poate fi formulată doar de condamnat sau de procuror, cererile în aceste cazuri fiind de competența judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul, respectiv art. 134 are în vedere situația în care cererea se formulează pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs de către procuror în cursul urmăririi penale sau de instanța de judecată în cursul procesului, cererea fiind formulată de către aceleași persoane ca în cazul anterior și fiind de competența instanțelor în fața cărora procesul se află pendinte.

Așadar, în cauza de față, cererea a fost formulată de o altă persoană decât cele care, potrivit legii speciale, pot formula astfel de cereri, respectiv de partea civilă din cauza respectivă. Or, în atare situație, Înalta Curte apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 446 C. proc. pen. care prevăd că dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubiri civile și la cheltuieli judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile, adică procedura de urmat este exact cea de care partea civilă a uzat, cea de exequator în fața Tribunalului Constanța, competent atât material cât și teritorial să soluționeze cererea sa. Reținând toate aceste considerente, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța, secția civilă, instanță competentă să soluționeze cererea petentei B.A.R.

Cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta B.A.R. în favoarea Tribunallui Constanța, secția civilă, instanță căreia i se va trimite dosarul. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2013.