ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 880/2017

Decizia nr. 880/2017

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, la data de 23 iunie 2016 sub nr. x/3/2016,

revizuenta A. prin președinte B.

a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, art. 509 alin. (1) pct. 10 și 11 C. proc. civ.,

în contradictoriu cu intimata SC C. SA, revizuirea sentinței nr. 2396 din

01 iunie 2005 pronunțată de această instanță în Dosarul

nr. x/LM/2003.

Prin

sentința nr. 8584 din 4 octombrie 2016 Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins cererea de

revizuire, ca inadmisibilă.

Cu

prilejul soluționării recursului formulat de către revizuenta

împotriva sentinței mai sus menționate, aceasta a formulat cerere de

recuzare în raport de care i s-a pus în vedere obligația achitării

unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 9 lit. a) din

O.U.G. nr. 80/2013.

în

cadrul cererii de recuzare, recurenta-revizuentă a formulat cerere de

ajutor public sub forma scutirii de la piața taxei judiciare de timbru.

Prin

încheierea de ședință din 19 ianuarie 2017 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. x/3/2016

a fost respinsă cererea

de acordare a ajutorului public judiciar.

împotriva

acestei încheieri a formulat recurs revizuenta A.,

care a invocat dispozițiile art. 304

pct. 3, 5, 7, 9, 10 C. proc. civ., raportat la Constituția României,

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenție, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii

Europene, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul

Internațional cu privire Ia drepturile civile și politice, Pactul

Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și

culturale, Convenția Internațională privind eliminarea tuturor

formelor de discriminare.

Recurenta-revizuentă

a arătat că încheierea atacată este nelegală, neconstituțională,

încalcă dispoziții legale ce reglementează drepturi fundamentale

ale omului, că există ingerințe în actul de justiție

și că este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Analizând

cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Căile

de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin

intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității

și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final,

remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru

părți o garanție a respectării drepturilor lor

fundamentale.

Rezultă

că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita

căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de

ia care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de

a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit,

judecata unui proces.

Recursul

este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și

nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile

strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul

conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Art. 299

alin. (1) C. proc. civ. reține că „hotărârile date Iară

drept de apel, cele date în apei, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt

supuse recursului", iar art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod

statuează că „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în

recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin

coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi

atacate cu recurs numai hotărârile definitive date tară drept de

apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de

lege.

În cauză

este supusă caii extraordinare a recursului o încheiere de

ședință prin care s-a respins o cerere de acordare a ajutorului

public judiciar pentru care legea reglementează o cale specială de

atac, respectiv, aceea a reexaminării.

Astfel,

potrivit art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 „împotriva încheierii prin

care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat

poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data

comunicării încheierii".

Alin. (3)

al aceluiași articol reține că „Cererea de reexaminare se

soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța

pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.

Față

de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei încheieri pentru

care, prin lege specială, este prevăzută o altă cale de

atac, nu poate fi primit, o asemenea hotărâre nefăcând parte din

categoria acelora pentru care legea reglementează în mod explicit calea

extraordinară de atac.

O asemenea

concluzie se desprinde și din dispozițiile art. 129 din

Constituția României conform cărora „împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii", text legai ce

consacră la nivel constituțional legalitatea căilor de atac.

Pentru

aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor ari. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii de

ședință din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 24 mal 2017.