ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 880/2017

Decizia nr. 880/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 23 iunie 2016 sub nr. x/3/2016, revizuenta A. prin președinte B. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 509 alin. (1) pct. 10 și 11 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimata SC C. SA, revizuirea sentinței nr. 2396 din 01 iunie 2005 pronunțată de această instanță în Dosarul nr. x/LM/2003. Prin sentința nr. 8584 din 4 octombrie 2016 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Cu prilejul soluționării recursului formulat de către revizuenta împotriva sentinței mai sus menționate, aceasta a formulat cerere de recuzare în raport de care i s-a pus în vedere obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. în cadrul cererii de recuzare, recurenta-revizuentă a formulat cerere de ajutor public sub forma scutirii de la piața taxei judiciare de timbru. Prin încheierea de ședință din 19 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. x/3/2016 a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar. împotriva acestei încheieri a formulat recurs revizuenta A., care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9, 10 C. proc.

civ., raportat la Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internațional cu privire Ia drepturile civile și politice, Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția Internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare. Recurenta-revizuentă a arătat că încheierea atacată este nelegală, neconstituțională, încalcă dispoziții legale ce reglementează drepturi fundamentale ale omului, că există ingerințe în actul de justiție și că este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de ia care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Art. 299 alin. (1) C. proc. civ. reține că „hotărârile date Iară drept de apel, cele date în apei, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod statuează că „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date tară drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În cauză este supusă caii extraordinare a recursului o încheiere de ședință prin care s-a respins o cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru care legea reglementează o cale specială de atac, respectiv, aceea a reexaminării.

Astfel, potrivit art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 „împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii". Alin. (3) al aceluiași articol reține că „Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei încheieri pentru care, prin lege specială, este prevăzută o altă cale de atac, nu poate fi primit, o asemenea hotărâre nefăcând parte din categoria acelora pentru care legea reglementează în mod explicit calea extraordinară de atac.

O asemenea concluzie se desprinde și din dispozițiile art. 129 din Constituția României conform cărora „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", text legai ce consacră la nivel constituțional legalitatea căilor de atac. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor ari. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii de ședință din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mal 2017.