ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1186/2017

Decizia nr. 1186/2017

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Bacău la data de 7 decembrie 2015, A. a

solicitat revizuirea Deciziei nr. 1238 din 23 noiembrie 2015,

pronunțată de aceiași instanță în Dosarul nr. x/110/2014,

cererea fiind nemotivată.

Prin

Decizia nr. 378 din 8 mai 2017, Curtea de Apel Bacău, în raport de

precizarea reprezentantului revizuentei făcută în ședința

publică din 25 mai 2016, în sensul că temeiul de drept al cererii de

revizuire îl reprezintă dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., respectiv contrarietatea dintre Decizia nr. 1238 din 23 noiembrie 2015

și Decizia nr. 1143 din 8 decembrie 2004, ambele pronunțate de Curtea

de Apel Bacău, secția civilă, a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul secția I civile a acestei instanțe,

la data de 15 iunie 2017, și a fost trimisă, spre soluționare,

prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 7,

care a stabilit termen pentru soluționarea cererii de revizuire la data de

14 iulie 2017.

La

acest termen, instanța a rămas în pronunțare asupra

excepției nulității cererii pentru nemotivare și a

admisibilității căii de atac în raport de dispozițiile art.

513 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând

cererea de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Apreciind

că nu este incidență excepția nulității, întrucât

motivele invocate de revizuenta în susținerea căii de atac exercitate

sunt suficiente pentru formularea unei cereri injustiție, instanța va

analiza cererea de revizuire în raport de admisibilitatea acesteia conform dispozițiilor

art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel,

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită, prin

declinare de competență, cu soluționarea cererii de revizuire

întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având

ca hotărâri potrivnice Decizia nr. 1238 din 23 noiembrie 2015 și Decizia

nr. 1143 din 8 decembrie 2004, ambele pronunțate de Curtea de Apel

Bacău, secția civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: „Revizuirea unei

hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

fi cerută dacă (…) există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care

încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru

admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, așadar,

îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența

unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor

hotărâri de instanțe de același grad sau de grade diferite,

precum și încălcarea autorității de lucru judecat a primei

hotărâri.

Printre

condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află

și aceea să existe identitate de părți, de cauză

și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat (art. 431

alin. (1) C. proc. civ.), hotărârile să fie pronunțate în una

și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate. Astfel, norma amintită conferă

părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de

retractare, a revizuirii, în situația în care există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și

care fac imposibilă punerea în executare concomitentă.

În

speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de

revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii

să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel,

litigiul finalizat prin Decizia nr. 1143 din 8 decembrie 2004 a Curții de

Apel Bacău pronunțată în Dosarul nr. x/2004, a avut ca obiect

cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta C., de

constatare a nulității certificatelor de moștenitor din 19

februarie 2003 și din 23 februarie 1996, ambele emise de B.N.P., D.

Prin

Decizia nr. 1143 din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

a admis recursul formulat pârâta C. și de intervenienta A., a modificat în

tot Decizia nr. 1130 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău, în sensul

că a admis apelul pârâtei și al intervenientei și a schimbat în

tot sentința nr. 4269 din 4 iulie 2003 a Judecătoriei Bacău, a

admis în parte cererea de intervenție formulata de A. și, în

consecință, a respins acțiunea reclamantei B.

Prin

aceiași decizie, a fost respins capătul din cererea de

intervenție privind constatarea nulității certificatului de

moștenitor din 2001.

Al

doilea proces, finalizat prin Decizia nr. 1238 din 23 noiembrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă,

în Dosarul nr. x/110/2014, a avut ca obiect Legea nr. 10/2001, respectiv

contestația formulată de reclamanta A. împotriva dispoziției nr.

495 din 27 februarie 2015 emisă de primarul municipiului Bacău.

Prin Decizia

nr. 1238 din 23 noiembrie 2015, obiect al cererii de revizuire de față,

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta E. Bacău,

prin primar împotriva sentinței nr. 358 din 6 martie 2015

pronunțată de Tribunalul Bacău.

Comparând

cele două litigii în care au fost pronunțate hotărârile pretins

potrivnice, Înalta Curte constată că tripla identitate nu se

verifică, nici în privința părților, nici a obiectului

și nici a cauzei acestora, întrucât litigiul soluționat prin Decizia nr.

1143/2014 a avut ca obiect constatarea a nulității certificatelor de

moștenitor din 19 februarie 2003 și din 23 februarie 1996, ambele

emise de B.N.P., D., părți fiind reclamanta B., pârâta C. și

intervenienta A., iar al doilea litigiu, soluționat prin Decizia nr. 1238

din 23 noiembrie 2015, a avut ca obiect contestație formulată

împotriva unei decizii emisă de primarul municipiului Bacău în

temeiul Legii nr. 10/2001 și a avut ca părți pe reclamanta A.

și pe pârâta E. Municipiul Bacău, prin primar.

Totodată,

se constată că și cauza cererii de chemare în judecată este

diferită, având în vedere că acțiunea în care a fost

pronunțată Decizia nr. 114/2004 a Curții de Apel Bacău a

fost întemeiată pe dispozițiile C. civ., iar acțiunea

finalizată cu pronunțarea Deciziei nr. 1238 din 23 noiembrie 2015 a

aceleiași instanțe a avut ca temei juridic Legea 10/2001.

Așadar,

cum numai existenta autorității lucrului judecat deschide calea de

atac a revizuirii, întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și cum

în cauză nu se poate reține existența identității de

părți și obiect și cauză, ca elemente ale

autorității lucrului judecat, nu se poate concluziona ca fiind

incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., astfel încât, în

temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de

revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1238 din 23 noiembrie

2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă,

formulată de revizuenta A.

Cu

drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la

Completul de 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 14 iulie 2017.