ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1186/2017

Decizia nr. 1186/2017 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 7 decembrie 2015, A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1238 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de aceiași instanță în Dosarul nr. x/110/2014, cererea fiind nemotivată. Prin Decizia nr. 378 din 8 mai 2017, Curtea de Apel Bacău, în raport de precizarea reprezentantului revizuentei făcută în ședința publică din 25 mai 2016, în sensul că temeiul de drept al cererii de revizuire îl reprezintă dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv contrarietatea dintre Decizia nr. 1238 din 23 noiembrie 2015 și Decizia nr. 1143 din 8 decembrie 2004, ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secția I civile a acestei instanțe, la data de 15 iunie 2017, și a fost trimisă, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 7, care a stabilit termen pentru soluționarea cererii de revizuire la data de 14 iulie 2017. La acest termen, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității cererii pentru nemotivare și a admisibilității căii de atac în raport de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte reține următoarele: Apreciind că nu este incidență excepția nulității, întrucât motivele invocate de revizuenta în susținerea căii de atac exercitate sunt suficiente pentru formularea unei cereri injustiție, instanța va analiza cererea de revizuire în raport de admisibilitatea acesteia conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc.

civ. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită, prin declinare de competență, cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având ca hotărâri potrivnice Decizia nr. 1238 din 23 noiembrie 2015 și Decizia nr. 1143 din 8 decembrie 2004, ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția civilă. Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ.: „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri de instanțe de același grad sau de grade diferite, precum și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri. Printre condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află și aceea să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat (art. 431 alin. (1) C. proc.

civ.), hotărârile să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Astfel, norma amintită conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care fac imposibilă punerea în executare concomitentă. În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, litigiul finalizat prin Decizia nr. 1143 din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel Bacău pronunțată în Dosarul nr. x/2004, a avut ca obiect cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta C., de constatare a nulității certificatelor de moștenitor din 19 februarie 2003 și din 23 februarie 1996, ambele emise de B.N.P., D. Prin Decizia nr. 1143 din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a admis recursul formulat pârâta C. și de intervenienta A., a modificat în tot Decizia nr. 1130 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău, în sensul că a admis apelul pârâtei și al intervenientei și a schimbat în tot sentința nr. 4269 din 4 iulie 2003 a Judecătoriei Bacău, a admis în parte cererea de intervenție formulata de A. și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei B. Prin aceiași decizie, a fost respins capătul din cererea de intervenție privind constatarea nulității certificatului de moștenitor din 2001. Al doilea proces, finalizat prin Decizia nr. 1238 din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr. x/110/2014, a avut ca obiect Legea nr. 10/2001, respectiv contestația formulată de reclamanta A. împotriva dispoziției nr. 495 din 27 februarie 2015 emisă de primarul municipiului Bacău.

Prin Decizia nr. 1238 din 23 noiembrie 2015, obiect al cererii de revizuire de față, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta E. Bacău, prin primar împotriva sentinței nr. 358 din 6 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău.

Comparând cele două litigii în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice, Înalta Curte constată că tripla identitate nu se verifică, nici în privința părților, nici a obiectului și nici a cauzei acestora, întrucât litigiul soluționat prin Decizia nr. 1143/2014 a avut ca obiect constatarea a nulității certificatelor de moștenitor din 19 februarie 2003 și din 23 februarie 1996, ambele emise de B.N.P., D., părți fiind reclamanta B., pârâta C. și intervenienta A., iar al doilea litigiu, soluționat prin Decizia nr. 1238 din 23 noiembrie 2015, a avut ca obiect contestație formulată împotriva unei decizii emisă de primarul municipiului Bacău în temeiul Legii nr. 10/2001 și a avut ca părți pe reclamanta A. și pe pârâta E. Municipiul Bacău, prin primar.

Totodată, se constată că și cauza cererii de chemare în judecată este diferită, având în vedere că acțiunea în care a fost pronunțată Decizia nr. 114/2004 a Curții de Apel Bacău a fost întemeiată pe dispozițiile C. civ., iar acțiunea finalizată cu pronunțarea Deciziei nr. 1238 din 23 noiembrie 2015 a aceleiași instanțe a avut ca temei juridic Legea 10/2001. Așadar, cum numai existenta autorității lucrului judecat deschide calea de atac a revizuirii, întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și cum în cauză nu se poate reține existența identității de părți și obiect și cauză, ca elemente ale autorității lucrului judecat, nu se poate concluziona ca fiind incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc.

civ., astfel încât, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1238 din 23 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, formulată de revizuenta A. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la Completul de 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iulie 2017.