ÎCCJ, Decizia nr. 128/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 iulie 2017, revizuenta A. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (l) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 977 din 28 septembrie 2016 a Curții pe Apel Bacău și a Deciziei nr. 475 din 10 iunie 2015, pronunțate de aceeași instanță.

1.2. Soluția instanței de revizuire

Prin Decizia nr. 1438 din 3 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu faptul că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unei hotărâri judecătorești potrivnice în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Cum, în situația revizuirii întemeiate pe dispoziția legală mai sus amintită, nu se exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci doar se verifică dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat, ceea ce în speță nu se constată, s-a apreciat că criticile formulate de revizuentă sunt nefondate.

În atare situație, s-a reținut că, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul autorității de lucru judecat raportat la hotărârea judecătorească pretins a fi potrivnică, invocată de către revizuentă, întrucât între pricinile invocate nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cât privește susținerile revizuentei referitoare la consecințele produse de soluția regăsită în Decizia nr. 977 din 28 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a constatat că acestea nu corespund dezlegării jurisdicționale a niciuneia dintre cele două hotărâri pretins potrivnice și că reprezintă interpretări proprii, ce nu demonstrează decât refuzul revizuentei de a accepta soluția jurisdicțională a instanței și dezlegările date asupra dreptului pretins, motivele cererii de revizuire constituind, în realitate, critici mascate pe care aceasta le-a formulat în mod impropriu împotriva unei decizii definitive, pe calea unei cereri de revizuire.

II. Cererea de recurs

Împotriva deciziei instanței de revizuire, a declarat recurs revizuenta A., invocând generic prevederile art. 21 din Constituția României, art. 513 alin. (6), art. 483 alin. (3), art. 488, art. 425 din C. proc. civ.

Cu referire la situația de fapt dedusă judecății, la istoricul pricinii și al raporturilor juridice dintre părți, la unele dispoziții legale, procedurale, și constituționale, autoarea recursului a expus punctual și detaliat o serie de critici de nelegalitate și netemeinicie exclusiv în privința hotărârilor pronunțate anterior de instanțele judecătorești pe fondul cauzei.

Fără a învedera vreun aspect de nelegalitate în privința deciziei atacate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și "reținerea spre o corectă și legală judecare în baza probelor administrate și a prevederilor legale inclusiv art. 272 C. muncii".

III. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul ar fi fost admisibil în principiu, dacă ar fi fost motivat conformitate cu dispozițiile legale, respectiv dacă erau indicate motivele de nelegalitate pe care se fundamentează recursul și dezvoltarea lor.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 2 aprilie 2018, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

IV. Considerentele Înaltei Curți

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, se constată că deși, prin cererea de recurs formulată, recurenta A. a indicat generic dispozițiile art. 21 din Constituția României, art. 513 alin. (6), art. 483 alin. (3), art. 488, art. 425 din C. proc. civ., aceasta nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege.

Aspectele invocate de recurenta-revizuentă în cuprinsul cererii, referitoare exclusiv la fondul și istoricul cauzei și la pretinsele erori săvârșite de instanțele care au soluționat pricina în etape procesuale anterioare, care nu au legătură cu soluția și argumentele instanței din decizia atacată, nu se pot constitui în critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate reglementate de art. 488 din C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Prin urmare, constatând că recurenta A. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 1438 din 3 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2018.

Procesat de GGC - CL