ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1841/2017

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 din 19.04.2017 pe rolul Curții de Apel Bacău, revizuientul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 250/20.03.2017 a Curții de Apel Bacău, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., invocând contrarietatea față de decizia nr. 84/20.01.2016 a Curții de Apel Iași.

La termenul de judecată din 17 mai 2017 Curtea a pus în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel Bacău în soluționarea cererii de revizuire și prin decizia nr. 572/2017 din 21.06.2017 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție privind cererea de revizuire promovată de revizuientul A. privind deciziile civile nr. 250/20.03.2017 a Curții de Apel Bacău și nr. 84/20.01.2016 a Curții de Apel Iași, în contradictoriu cu intimații - pârâți CURTEA DE APEL IAȘI, MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL VASLUI.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 martie 2016.

Argumentarea cererii de revizuire.

Revizuientul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 250/20.03.2017 a Curții de Apel Bacău, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., invocând contrarietatea față de decizia nr. 84/20.01.2016 a Curții de Apel Iași.

Revizuentul susține că în mod greșit a fost admisă excepția autorității de lucru judecat prin decizia atacată, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este altul decât cel analizat de curte, raportat la motivele de apel primite și însușite de acesta.

Obiectul acțiunii este reprezentat de obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda calculată pentru trei ani anteriori înregistrării cererii și pentru viitor până la achitarea sumelor stabilite prin titlurile executorii, inclusiv pentru cele din sentința nr. 646/10.06.2008 a Tribunalului Vaslui, însă doar pentru sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică. Este adevărat că sporurile de 5%, 2% și 1% nu mai puteau face obiectul unei noi acțiuni.

Decizia nr. 250 din 20.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău este contradictorie cu decizia nr. 84 din 20.01.2016 a Curții de Apel Iași, prin care a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, într-o pricină similară cu a revizuentului, având aceeași cauză juridică, respectiv titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 646/2008 a Tribunalului Vaslui.

În raport de aceste considerente, revizuentul solicită admiterea cererii, anularea deciziei nr. 250/20.03.2017 a Curții de Apel Bacău, având în vedere că aceasta este potrivnică deciziei decizia nr. 84/20.01.2016 a Curții de Apel Iași.

Prin întâmpinarea formulată în combaterea cererii de revizuire, intimata Curtea de Apel Iași a solicitat respingerea în principal ca inadmisibilă a cererii de revizuire, iar în subsidiar ca nefondată, în cauză nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Calea de atac extraordinară a revizuirii a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută…: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența autorității de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziții nu se pot concilia.

Or, în speță, se constată că dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente, întrucât cerințele privind identitatea de părți nu sunt îndeplinite, împrejurare față de care în ipoteza neîndeplinirii cumulativă a celor trei condiții, motivul invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate de revizuentă.

Astfel, primul litigiu - soluționat prin decizia civilă nr. 84 din 20.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2015, a avut drept obiect, cererea vizând pretenții bănești formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu Ministerul Justiției.

În cel de al doilea litigiu - soluționat prin decizia nr. 250 din 20.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, a fost admis apelul declarat de pârata Curtea de Apel Iași, fiind schimbată în parte sentința civilă nr. 954 din 17.10.2016 a Tribunalului Bacău, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A., fiind admisă excepția autorității de lucru judecat și respinsă acțiunea având ca obiect acordarea de dobânzi legale penalizatoare pentru sumele stabilite prin sentința nr. 646 din 10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.

Rezultă că nu este îndeplinită în cauză condiția triplei identități, de vreme ce, în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare, titularul acțiunii este diferit, în primul litigiu calitatea de reclamant aparținând lui B., ci nu revizuentului din prezenta cauză.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire de față nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu există identitate de părți între hotărârile judecătorești definitive arătate, astfel încât va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 250/2017 din 20 martie 2017 pronunțată de Curte de Apel Bacău, secția I civilă în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL VASLUI, CURTEA DE APEL IAȘI și MINISTERUL JUSTIȚIEI.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 decembrie 2017.