ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 97/A/2017

Deliberând asupra apelurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 187/PI din 13 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a dispus, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită săvârșită de un funcționar public prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de luare de mită comisă de alte persoane prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (2) C. pen. și art. 308 C. pen. și din infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. formulate de inculpatul A. (faptele în calitate de cadru didactic).

În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (faptele săvârșite în calitate de cadru didactic).

În temeiul art. 67 alin. (1), (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, lit. g) - dreptul de a exercita profesia de cadru didactic, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) sau c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., pe durata prevăzută de acest articol, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de cadru didactic.

În temeiul art. 291 C. pen. raportat al art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals intelectual" (în calitate de cadru didactic).

În temeiul art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., inculpatul A. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapta în calitate de procuror).

În temeiul art. 38 alin. (1), (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele astfel aplicate, stabilindu-se ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (2) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, lit. g) - dreptul de a exercita profesia de cadru didactic pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) sau c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., i-a fost aplicată aceluiași inculpat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de cadru didactic.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepse rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A., pe un termen de supraveghere de 4 ( patru) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin, la datele fixate de acesta [art. 93 alin. (1) lit. a) C. pen.]

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa [art. 93 alin. (1) lit. b) C. pen.]

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile [art. 93 alin. (1) lit. c) C. pen.]

d) să comunice schimbarea locului de muncă [art. 93 alin. (1) lit. d) C. pen.]

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență [art. 93 alin. (1) lit. e) C. pen.].

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligația să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Caraș-Severin sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul A. să presteze un număr de 120 (o sută douăzeci) zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Reșița sau al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i-a fost atrasă inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

A fost desemnat Serviciul de Probațiune Caraș-Severin ca organ însărcinat cu supravegherea inculpatului A., conform art. 94 C. pen.

II. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de completare a încadrării juridice a infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. prin reținerea dispozițiilor art. 308 C. pen. formulată de inculpatul B.

În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., 76 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (1), (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, lit. g) - dreptul de a exercita profesia de cadru didactic, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) sau c) C. pen.

În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele astfel aplicate, stabilindu-se ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 luni și 20 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an, 6 (șase) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (2) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, lit. g) - dreptul de a exercita profesia de cadru didactic pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) sau c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de cadru didactic.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an, 6 luni și 20 zile aplicată inculpatului B., pe un termen de supraveghere de 2 ( doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta [art. 93 alin. (1) lit. a) C. pen.]

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa [art. 93 alin. (1) lit. b) C. pen.]

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile [art. 93 alin. (1) lit. c) C. pen.]

d) să comunice schimbarea locului de muncă [art. 93 alin. (1) lit. d) C. pen.]

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență [art. 93 alin. (1) lit. e) C. pen.].

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i-a fost impusă inculpatului obligația să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul B. să presteze un număr de 60 (șaizeci) zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Lugoj sau în cadrul Spitalului Municipal Lugoj.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

A fost desemnat Serviciul de Probațiune Timiș ca organ însărcinat cu supravegherea inculpatului B., conform art. 94 C. pen.

III. În temeiul art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 40 lei consemnată la C. prin recipisa de consemnare nr. 918139/1 din 12 noiembrie 2014 și chitanța nr. 7362003/1 din 12 noiembrie 2014, depusă de D.N.A. în urma primirii de la inculpatul A.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea mențiunilor de la poziția nr. 16 privind pe D. din următoarele înscrisuri ale Universității E. din Lugoj - Facultatea de Drept:

- Catalog de examen - Departamentul: Drept; Disciplina: Drept constituțional și instituții politice - Anul universitar 2013/2014, An de studiu: anul I, gr. 1, semestrul II;

- Catalog de examen, Departamentul: Drept; Disciplina: Drept român; Anul universitar 2013/2014, An de studiu: anul I, gr. 1, Semestrul II;

- Catalog de examen; Departamentul: Drept; Disciplina: Istoria statului și dreptului românesc; Anul universitar 2013/2014, An de studiu: anul I, gr. 1, semestrul I.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 5.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea a două infracțiuni distincte de luare de mită, fals intelectual și trafic de influență în formă continuată (două acte materiale), infracțiuni aflate în situația concursului real și ideal, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6, 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000; art. 321 C. pen. și art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) și (2) C. pen., precum și a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată (două acte materiale) și fals intelectual în formă continuată (două acte materiale), infracțiuni aflate în situația concursului ideal, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în calitatea sa de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj a primit în patru tranșe de la denunțătorul D. bunuri în valoare totală de 8.747 lei, în nume personal, în scopul promovării frauduloase de către studentul D. a examenelor din anul I al Facultății de Drept a Universității E. din Lugoj și i-a acordat acestuia nota de promovare fără ca studentul să se prezinte la examenul din data de 05 februarie 2014, respectiv dispunerea unei soluții de declinare a competenței într-o cauză penală aflată în instrumentarea sa, în vederea satisfacerii intereselor persoanei cercetate pentru evaziune fiscală în favoarea căreia intervenea D., având reprezentarea faptului că, în acest fel, ajută la exonerarea de răspundere penală a autorului infracțiunii.

În sarcina inculpatului B., avocat în cadrul Baroului Timiș, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în calitate de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj și-a exercitat fraudulos atribuțiunile de titular al catedrelor de "Istoria Statului și Dreptului Românesc" și "Drept Român" și l-a promovat pe martorul denunțător D. la examenele susținute în datele de 12 martie 2014 și 16 octombrie 2014, ocazii cu care denunțătorul i-a și remis avocatului B. o sticlă cu whisky, precum și un set constând într-o sticlă de cristal pentru băuturi și șase pahare din cristal, în valoare totală de 581 lei.

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză în ceea ce-l privește pe inculpatul A., Curtea a reținut următoarele:

În concret, s-a constatat că acuzarea a vizat primirea unor bunuri de către inculpatul A. după cum urmează: în august 2013 - o sticlă de whisky și în 23 decembrie 2013 - făină, pulpă porc, dulciuri, ulei, vin și whisky în valoare totală de 396,78 lei, precum și un telefon mobil, în valoare de 1.102 lei, în legătură cu atribuțiile de cadru didactic și intervenția pe lângă alți profesori ai Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj; primirea în data de 22 septembrie 2014 a unui televizor - în legătură cu atribuțiile sus-menționate, dar și cu cele de procuror - în rechizitoriu susținându-se că a fost dat în locul laptopului ce nu a fost primit de inculpat și pe care denunțătorul nu l-ar mai fi putut păstra, primirea în data de 23 octombrie 2014 a unui sistem audio Boxe Companion 3, căști audio, cutie păstrare țigarete, o sticlă de whisky, o scrumieră, un cuțit special pentru țigarete în legătură tot cu atribuțiile exercitate în ambele calități.

Referitor la acuzația că în cursul lunii august 2013 denunțătorul D. s-a prezentat în biroul inculpatului A. de la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, unde și-a exprimat temerile în legătură cu dificultatea parcurgerii probei interviului pentru admiterea la Facultatea de Drept din cadrul Universității E. Lugoj și cu promovarea examenelor în condițiile imposibilității asigurării prezenței la cursuri, iar inculpatul l-a asigurat că îl va ajuta prin intervenții pe lângă colegii săi, prilej cu care i-a înmânat o carte de vizită și i-a spus să-l caute ori de câte ori va avea probleme în cadrul facultății, primind o sticlă de whisky, Curtea a apreciat că, primirea bunului este dovedită prin însăși confirmarea inculpatului în cadrul întâlnirii din data de 23 decembrie 2013. Astfel, atunci când martorul D. afirmă: "Tura trecută o fost, n-am știut cum o să reacționați, na cu o sticlă de whisky. Am zis că poate îmi dați cu ea în cap, mă dați afară.", inculpatul confirmă episodul, spunând: "Da. Da’ nu mă, nu-ți face probleme" (procesul-verbal din data de 07 octombrie 2014, dosar UP); iar când martorul spune: "Ăăă discuția asta se vrea un pic continuare la prima discuție pe care am avut-o la dumneavoastră în birou" sau "Unde, pfu (...) pot să zic că m-ați ajutat în momentul în care ați zis că o să fie bine. Eram la un pas, să mă duc să mă înscriu, să nu mă înscriu sau dinastea. E ok. Acum partea aialaltă vine stres, nervi. Se apropie sesiunea. Problemele sunt destul de mari, că v-am povestit și la școală" (dosar UP), inculpatul confirmă și are atitudinea că știe despre ce se vorbește.

Totodată, s-a reținut că din modul în care s-a derulat întâlnirea din 23 decembrie 2013 rezultă că asigurări în sensul că îl va ajuta pe student în promovarea examenelor au existat și anterior, la prima întâlnire, fiind avute, în acest sens, în vedere: disponibilitatea pe care inculpatul o afișează în raport cu martorul, cunoașterea deja a doleanțelor acestuia privind ajutorul în vederea promovării examenelor ("să vedem ce examene, când ai, să vedem cu cine mai pot vorbi"; "D., nu-ți face probleme, las c-om vorbi, vedem despre ce e vorba acolo și ne (...) ne facem, vorbesc cu ăia pe acolo"); împrejurarea că nu a manifestat niciun fel de atitudine de surprindere la apelul telefonic inițiat de martorul D. cu solicitarea de a se întâlni.

Contrar susținerilor apărării potrivit cărora prima întâlnire nu putea avea ca motiv înscrierea la facultate, Curtea a constatat că nu există probe care să contrazică acest aspect întrucât, prin adresa din 20 iulie 2015 a Universității E. - Facultatea de Drept s-a comunicat că "înmatricularea în anul universitar s-a realizat la data de 01 octombrie 2013, odată cu achitarea ratei I din taxa de școlarizare și completarea contractelor de școlarizare și de studii, conform Deciziei nr. 19 din 01 octombrie 2013", dar nici probe care să confirme susținerile acuzării bazate exclusiv pe declarația denunțătorului D. Indiferent de motivul prezentat de martor la momentul întâlnirii, așa cum s-a arătat și mai sus, din dialogul purtat în data de 23 decembrie 2013 rezultă că inculpatului lăsase impresia că îl va ajuta pe acesta în promovarea examenelor. Trebuie subliniat că sintagma folosită de legiuitor "promite că îl va determina" nu presupune o anumită formulă sau folosirea însuși verbului "a promite", aceasta putând îmbrăca diverse forme prin care se dau asigurări asupra rezultatului urmărit sau se creează convingerea că este realizabil.

Cu privire la susținerile inculpatului A. privind imposibilitatea ca primul act material să se fi comis în biroul acestuia de la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, având în vedere că inculpatul s-a aflat în concediu de odihnă și, că în registrele de acces în instituție nu figurează numele martorului D. în august 2013, prima instanță a reținut că, niciuna dintre împrejurările invocate nu exclude susținerea acuzării, acestea bazându-se pe prezumții (că în registrul de acces în sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin sunt menționate toate persoanele care au intrat în instituție), iar prin adresa nr. x/III/13/2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin s-a comunicat faptul că inculpatul s-a aflat în concediu de odihnă în perioada 08 iulie 2013 - 09 august 2013 inclusiv (dosar instanță). Pe de altă parte, chiar și în cazul unei imposibilități de a stabili data și locul primului act material de care este acuzat inculpatul, săvârșirea lui a fost probată cu caracter cert.

În data de 23 decembrie 2013, în urma unei convorbiri telefonice inițiată de martorul D., acesta s-a întâlnit cu inculpatul A. în parcarea din apropierea domiciliului celui din urmă. Cu această ocazie inculpatul a acceptat bunurile oferite de martor, constând în: făină, pulpă porc, dulciuri, ulei, vin și whisky în valoare totală de 396,78 lei (conform bonului fiscal - dosar UP), precum și un telefon mobil, în valoare de 1.102 lei (conform facturii fiscale din 23 decembrie 2014 - dosar UP).

Analizând materialul probator rezultat în urma interceptării și redării convorbirilor telefonice și ambientale purtate de cei doi în data de 23 decembrie 2013, prima instanță a reținut că inculpatul A. nu a avut nicio reținere în primirea bunurilor, singura manifestare fiind în sensul de uimire asupra cantității/naturii bunurilor oferite ("Mă, las-o încolo, io am crezut că dai o sticlă de whisky și acesta, nu (...)" - proces-verbal de redare - dosar UP; "Eu mă duc la el la mașină să car. Ce? Are o sticlă de sărbători și veni ca (...)" - dosar UP) în niciun caz de refuz.

Contrar susținerilor inculpatului în sensul că a perceput acest gest al martorului ca având legătură cu sărbătoarea Crăciunului și ca un gest firesc al unei persoane care venea pentru prima dată în casa cuiva, Curtea a arătat că, la acel moment nu se putea vorbi de stabilirea altor raporturi între inculpatul A. și martorul D. decât cele decurgând din relația profesor - student. De altfel, martorul se și adresează frecvent inculpatului cu apelativul "domn' profesor" și își motivează gesturile cu "să fie bine". În al doilea rând, că nu era vorba de o vizită a unei cunoștințe cu ocazia sărbătorilor rezultă și din aceea că în parcare martorul-denunțător îl invită pe inculpat la mașină - "Mergem la portbagaj? Mă ajutați?", răspunsul inculpatului fiind - "Da. Hai să vedem dacă (...) nu-ți face probleme cu de astea tu că nu (...)" și abia în incinta blocului se pune problema ca martorul să meargă în locuința acestuia (martorul D. îl întreabă dacă să-l ajute să ducă bunurile până sus). De asemenea, discuțiile, chiar dacă purtate într-o notă de familiaritate, vizează promovarea examenelor de către D. și ajutorul ce va fi acordat de inculpatul A.; relevante fiind următoarele afirmații: "D. - "Deci n-am treabă la examene, e ok, da?"; "A.: - Da! (...) Trebuie să vedem examenele care, cum sunt pe acia, știi?" "La mine nu-i o problemă. Da oricum trebuie să vii sus la examen acolo"; "să vedem ce examene, când ai, să vedem cu cine mai pot vorbi"; "D., nu-ți face probleme, las c-om vorbi, vedem despre ce e vorba acolo și ne (...) ne facem, vorbesc cu ăia pe acolo" (proces-verbal de redare, dosar UP).

În același sens este și împrejurarea că la finalul întâlnirii s-a stabilit ca martorul denunțător să-l caute după sărbători pentru a vedea ce examene are și cu cine poate vorbi; astfel că în data de 08 ianuarie 2014, după ce în prealabil au discutat la telefon - convorbire inițiată de D., cei doi au discutat în biroul inculpatului A. din incinta Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin. Din discuție rezultă că inculpatul a promis că va interveni pe lângă profesorii F. pentru examenul din 27 ianuarie 2014 la disciplina "Drept civil - Parte generală"; la G. pentru examenul din 10 februarie 2014 la disciplina "Organizarea și Etica Profesiilor Juridice" și la H. pentru examenul din 14 februarie 2014 la disciplina "Istoria Statului și Dreptului Românesc". În acest sens, s-a reținut ca fiind relevant pasajul:

"A.: Păi poți să mai îmi dai vreun telefon ca să nu uit io cumva, știi? Că mă iau cu una cu alta, știi și nu știu datele și atuncia tre’ să mă uit toată ziua pe bilețelul ăsta ca să văd cum ești, când ești, știi? Că de vorbit cu o zi două înainte.

D.: Aia zic cu o zi două înainte de fiecare examen.

A.: Da.

D.: Și atuncia îmi spuneți asta sau asta sau.

A.: Da, da te. sună-mă cu o zi două înainte știi ca să nu., că așa dacă io., tre’ să mă uit toată ziua pe ăsta ca să văd datele, știi?

D.: Ăhă.

A.: Dar așa nu mai port de grijă, știi?

D.: Bun ăsta-i interesul meu. Vă da-ți seama că.

A.: Da, da, îmi dai un telefon și.

D.: Na io nu vreau să par țigan, toată ziua. bați omul la cap, bați omul la cap.

A.: Da, nu. Dai un semn se viață. Mă saluți, ce faceți? Nu știu ce și na.

D.: Mai vedem. Aia nu ar fi o problemă.

A.: Da." (proces-verbal de redare dosar UP), cum a învederat acuzarea; dar și afirmații de genul: "Da în 27, cu F. (...) o să vorbesc. O grămadă, nici nu ști dracu, cum să dau de ei și pe la telefoane îi ca dracu, știi? O (?) de vorbă și cu (...) las că vorbesc cu ea. Drept Constituțional îi la mine. Ei cu G. și cu H. las că vorbesc cu ele știi? Îl dau, îs la (?) la facultate" (dosar UP).

Că inculpatul A. a promis martorului-denunțător că îi va asigura promovarea la examene rezultă și din conduita ulterioară a acestuia, respectiv din discuțiile purtate cu cadre didactice ale Facultății de Drept a Universității E. - Lugoj:

- în data de 23 ianuarie 2014, în jurul orei 14:00, după ce D. i-a reamintit că urmează să susțină examenul la disciplina "Drept Civil - Parte generală", în data de 27 ianuarie 2014, cu profesorul F., inculpatul îl contactează telefonic pe acesta:

"A.: Mai mult decât atâta, da. Mai mult da. F. ai, luni ai un examen?

F.: Da.

A.: Am un pompier care l-am adus acia, unul D.

F.: Ăhă.

A.:. dar știi ce omul are și o chestie de, nu știu ce vrea să reclame sau vrea să te-ntrebe ceva pe linia noastră sau pe linia nu știu ce.

F.: Bine, da, ok." (proces-verbal dosar UP)

- în aceeași dată, la ora 16:19, inculpatul a contactat-o pe martora I. pentru disciplina "Teoria Generală a Dreptului", la care examenul era programat în data de 31 ianuarie 2014:

"A.: Vezi, notează și mie un nume: D.!

I.: Da?

A.: D., un pompier.

I.: Da (...)

A.: Notează-l acolo, da. O să aibă cu tine.

I.: A?

A.: Și știi ce m-am gândit acuma? Da.

I.: La (...) acuma?

A.: Acuma, nu știu, săptămâna viitoare sau nu știu când ai cu el, da.

I.: Am înțeles." (proces-verbal dosar UP)

- în data de 29 ianuarie 2014, inculpatul abordează din nou situația denunțătorului în convorbirea telefonică purtată cu martora I.:

"A.: Bine I., ne auzim. I., mă auzi, I.?

I.: Da?

A.: Când ai tu (...) când ai examenu’?

I.: Eu? Vineri .

A.: Vineri la T.G.D.-u, nu?

I.: Da.

A.: Că mai am administratoru’ ăsta da nu mai știu cum dracu’ îl cheamă acu’, de la mine de la Parchet. Știi?

I.: Păi o sunați pe J. pe (...)

A.: Îi trimit lu’ J., sun și îi spun lu’ J., da.

I.: (...) până vineri dimineață când intru eu.

A.: Că am doi care i-am luat aci, un pompier și ăsta de la mine. Ăla ți-am spus de el.

I.: Păi sună și (...)

A.: D. Și (...) deci pe amândoi, da.

I.: Bine. Bine domn profesor." (proces-verbal dosar UP)

- în data de 21 februarie 2014, ora 14:06, o contactează telefonic, chiar în prezența denunțătorului D., pe martora H. pentru a-l ajuta cu promovarea examenului la disciplina "Istoria Statului și Dreptului Românesc" - propunând să-l examineze el pe student, în biroul său:

"A.: Ceau, H., ce faci?

H.: Da, ceau! Uite-s la școala.

A.: La școală? Auzi?

H.: Da?

A.: Am un pompier (...)

H.: Da?

A.: E (...) trebuia să vină acu’ la tine și nu poate că are o problemă aci, e (...) a avut (...) au avut ceva pe linia lor aci. Știi?

H.: Îhm.

A.: Îl audiez eu acia la mine acuma, că la Istoria statului a avut cu tine astăzi la unu trebuia să ajungă acolo.

H.: A (...) la (...) ă (...) restanță, da.

A.: Da, că n-a fost nici data trecută, nici acuma și acuma avu iar un eveniment aci pe Reșița și acuma a venit disperat la mine. Știi?

H.: Da. Da, da, da.

A.: Îl audiez eu aci, hm?

H.: Bine.

A.: Bine. D.

H.: Da, bine, bine, K..

A.: Îhm, bun (...) și-l audiez eu acia, văd ce (...) știe, ce nu ști . Știi?

H.: Bun. Bun.

A.: Îhm, bine. Bine, H., ne auzim atunci." (proces-verbal dosar UP)

- la aceeași dată, ora 14:09, întrucât martora își dă seama că nu ea este profesorul care preda disciplina "Istoria Statului și Dreptului Românesc", îl sună pe inculpat, astfel că ajunge să discute cu coinculpatul B.:

"H.: Cu domnu B., nu cu mine.

A.: Ei, cu domnu B. are? Îhm.

H.: Da.

A.: Îhm. Bun, lasă (...)

H.: Îi domnu B. aicia, anu’ întâi, da (...)

A.: Spune-i că (...) Da, spune-i că-l rog eu și-l audiez eu acia. Știi?

H.: Da (...) Da, da, bine. Bine, bine, bine. Bine.

A.: Păi da (...) minim acolo, știi cum este (...)

H.: Da, da, bine.

A.: Îl audiez la distanță.

H.: Da. Bine, K..

A.: E pompier aci și nu poa’ să ajungă și data trecută și acuma iar a avut evenimente aci. Știi?

H.: Da, da, da, da, da.

A.: Da și (...) spune-i lu’ B. să (...) îl audiez eu, discut eu cu el aci și vedem despre e vorba.

H.: Da. Bine, bine, K.. Bine, bine.

A.: Că dacă nu vine la telefon, dacă nu, spune-i tu, H. și vorbim." (proces-verbal dosar UP)

În același sens, al intervenției pe lângă profesorii examinatori în vederea promovării examenelor din sesiunea ianuarie - februarie 2014 este și discuția purtată de inculpatul A. cu denunțătorul D. în data de 24 ianuarie 2014 când, așa cum în mod temeinic a reținut acuzarea, pe lângă faptul că îi spune că a vorbit cu martorul I., îl învață cum să creeze aparența că susține un examen corect: "Vezi că am vorbit cu I."; "Notezi niște subiecte să știi să i le spui"; "Orice, da, da. Înveți un subiect și aia când o să-ți dea, cum biletu sau ce vă dă acolo?"; "Da, și tu tragi biletu și tu spui că aia e (...)"; "Sper să nu uite, am vorbit cu ea, știi, și i-am zis, da" (proces-verbal dosar UP).

Totodată, s-a reținut că în sensul intervenției pe lângă colegii profesori sunt și afirmațiile făcute de inculpat în cadrul întâlnirii din 04 februarie 2014: "Da, da. Înveți două subiecte și le (...) tre să vorbesc cu G., că mâine vine și la mine la curs"; "Da nu-i (...) la (...) cu ce mai ai cu G., cu istoria cu ce mai ai (...)" (proces-verbal de redare dosar UP); în cadrul întâlnirii din 22 septembrie 2014 (după primirea televizorului): "Da, deci nu te duci la ceilalți (...) la franceză și la logică"; "Nu te duci la niciunul. Să văd cum dau de ăia doi (...)"; "Să văd cum dau de ei, că nici eu nu (...)" (proces-verbal de redare - dosar UP).

Prin urmare, susținerile inculpatului A. în sensul că nu a promis denunțătorului că va vorbi cu profesorii și că l-a îndrumat să învețe au fost apreciate de prima instanță ca fiind nereale.

Făcând, în continuare, referire la materialul probator administrat în faza cercetării judecătorești, precum și la apărările inculpatului A., instanța de fond a arătat că, în declarația dată în fața instanței, inculpatul A. a susținut că nu l-a cunoscut pe martorul D. înaintea începerii anului universitar 2013 - 2014, că l-a remarcat la cursuri datorită interesului acordat pentru disciplina predată. Referitor la data de 23 decembrie 2013, inculpatul a arătat că a fost sunat de mai multe ori de martor, că ar fi presupus că dorește să îi acorde consultanță privind examenul și că s-a comportat cu el așa cum ar fi procedat cu oricare alt student. Despre bunurile primite, a susținut că martorul i-ar fi spus că are o sticlă de whisky în mașină, dar când a deschis portbagajul a constatat că era o plasă cu bunuri alimentare, încercând să acrediteze ideea că ar fi fost cumva forțat de împrejurări să le primească: "D. a luat sticla cu vinul de Recaș și mi l-a pus efectiv în brațe. Portbagajul era deschis, treceau oameni prin zonă, vecini, ceea ce m-a făcut să simt un disconfort"; "Atât eu, cât și soția mea am insistat să ia lucrurile, să le păstreze el, să le valorifice că are copii și problemele sale, însă D. a insistat că nu a dat bani pe ele, că e o chestiune de apreciere"; "Având în vedere că era în preajma Crăciunului am apreciat-o că se încadrează în obiceiurile specifice acestei sărbători, cu atât mai mult cu cât D. venea prima dată la mine acasă. D. nu mi-a spus nimic în sensul că îmi dă bunurile respective ca să îl ajut cu examenele, ba chiar a afirmat că nu implică nicio obligație".

Astfel, s-a apreciat că susținerile inculpatului sunt contrazise de conținutul convorbirilor înregistrate, nu a solicitat martorului să ia bunurile înapoi, iar pe filmarea în mediul ambiental acesta apare cum verifică telefonul și în discuție intervine și soția sa cu propunerea ca vechiul telefon să i-l dea ei, dacă își schimbă telefonul. Mai mult, discuțiile au fost în sensul ca martorul să nu-și facă obligații prin modul cum a procurat bunurile, nu că i le-ar fi dat dezinteresat.

Referitor la lista cu examenele, inculpatul A. a susținut că i-ar fi spus să vină cu ea pentru a-l îndruma și că a avut în vedere situația particulară a martorului: "Singura chestiune ce apare și pe înregistrări este aceea că i-am spus să vină în ianuarie cu o listă cu examenele la mine, dar acest fapt a fost determinat de modul în care mă comportam în general cu studenții, dându-le sfaturi și îndrumându-i cu privire la examene sau în situații în care aveau probleme din cauza stresului datorat sesiunii. Am avut în vedere la acel moment atât starea lui fizică, psihică, dar și împrejurarea că pe tot parcursul semestrului a creat impresia unui student interesat de cursurile universitare". Instanța constată că în realitate discuția a fost în sensul de a vedea cu ce profesori sunt examenele, iar martorul D. nu afișa nicidecum imaginea unei persoane cu vreo problemă care să stârnească empatia inculpatului, ci a uneia care "se descurcă în viață" și dorește să urmeze facultatea pentru a avansa în profesie, fără prea mult studiu și efort intelectual.

În legătură cu ceilalți profesori, inculpatul A. a susținut că nu a discutat nici cu F. și nici cu I. în sensul de a-l promova pe martor, ci că era ceva uzual între cadrele didactice să se intereseze de studenții care proveneau din aceeași localitate. Instanța observă că în declarație, inculpatul a arătat că: "Știu că a doua zi după discuția cu I., când m-am întâlnit cu D., între alte discuții i-am spus acestuia să meargă la examen și să învețe, că nu știu dacă I. își va aminti și va ține seama de cele discutate", dar fiindu-i solicitate lămuriri referitor la ce anume trebuia să-și amintească martora I., nu a furnizat o explicație credibilă, ci aceeași variantă a studentului stresat de sesiune pe care îl încuraja (deși martorul este în vârsta de 40 de ani și a afișat imaginea unei persoane ce se ocupă cu tot felul de "aranjamente", câtă vreme oferă bunuri pe care nu ar fi dat bani, precum și că are cunoștințe care au deținut diverse poziții în societate).

În concluzie, prima instanță a constatat ca fiind nereale variantele prezentate de inculpat referitoare la actele materiale din august 2013, 23 decembrie 2013 și promisiunea rezolvării promovării frauduloase a examenelor prin influențarea celorlalte cadre didactice ale Facultății de Drept a Universității E. din Lugoj.

În data de 05 februarie 2014, deși martorul D. nu s-a prezentat la examen la disciplina "Drept constituțional și instituții politice", inculpatul A. i-a trecut în catalog nota 8, figurând că ar fi fost prezent. În acest sens, s-a reținut că, la data de 04 februarie 2014 cei doi au avut o discuție la domiciliul inculpatului despre examenul sus menționat, în care acesta îi spune: "Las că vezi dacă ajungi, ajungi, dacă nu văd eu ce fac!"; "Învață două subiecte imediat îți spun, înveți 2,3 subiecte", judecătorul fondului constatând, astfel, că este vorba de aceeași modalitate de a mima examenul, pe care inculpatul i-a prezentat-o și pentru disciplina predată de martorul I..

Cu privire la susținerile inculpatului în raport cu fapta din 05 februarie 2014, s-a arătat că, în ceea ce privește promovarea examenului la disciplina predată de inculpat ("Drept constituțional") acesta a susținut că nu a afirmat că va face acest lucru chiar și dacă martorul D. nu se va prezenta la examinare; că tot timpul l-a îndrumat să învețe; chiar înainte de data examenului a verificat dacă are cursurile; iar nota acordată reflectă activitatea studentului din timpul anului, "dar și ca încurajare pentru viitor să participe la cursuri și să învețe, cu atât mai mult cu cât era în primul an de facultate". În același sens, a mai arătat și că: "La terminarea examinării, în momentul în care trebuia să trec rezultatele, m-am gândit că D., din punctul meu de vedere, îndeplinea condițiile de promovabilitate (participase la cursuri și fusese activ în cursul anului) și m-am gândit că nu mai era cazul să mai plătească taxa de reexaminare, cu atât mai mult cu cât avea și probleme financiare (salariu potrivit sistemului de salarizare, copil în întreținere, soție care lucra în străinătate)".

Astfel, prima instanță nu a reținut apărările inculpatului, întrucât, în realitate, acesta l-a îndrumat pe martor să învețe 2-3 subiecte și după terminarea examinării l-a sfătuit ce să le spună colegilor dacă va fi întrebat.

Contrar susținerilor inculpatului în sensul că acordarea notei la disciplina pe care o preda în cadrul Universității E. - Lugoj s-a bazat pe gradul de participare la cursuri a martorului D. și pe activitatea desfășurată de acesta în timpul semestrului, existând elemente clare că a fost un act de favorizare, o promovare frauduloasă, în absența studentului de la examinare, prima instanță a reținut ca fiind relevante discuțiile purtate de inculpatul A. cu martorul - înregistrate în data de 05 februarie 2014, ora 17,19:

"A.: Da, D.!

D.: Vă salut și în primu´ rând îmi cer scuze că n-am putut să ajung și vă mulțumesc de înțelegere. Și a doua întrebare: ce naiba îi spun lu’ L. dacă mă întreabă, că cu asta mai trebuie să mă întâlnesc să-mi dea niște cursuri?

A.: Na (...) ai ajuns mai târziu.

D.: Am înțeles.

A.: Ai ajuns după șase. Cât e ceasu’ acu’? Da, pe la șase ai ajuns, că eu o să plec.

D.: Am înțeles.

A.: Na, bine.

D.: Bun. Deci (...) încă o dată mulțumesc și (...)

A.: Da, ai ajuns după cinci jumate.

D.: Cum?

A.: După cinci jumate (...) Cât e ceasu’ acuma, e (...)?

D.: Cinci și două zeci.

A.: Cinci și (...) da, da. După, că e (...) da, atunci așa (...)

D.: Nu, nu, zic (...) da ce, în caz că mă întreabă de ce n-am ajuns, ce naiba să-i spun?

A.: Păi n-ai (...) ai plecat mai târziu de la lucru. De la lucru (...)

D.: Ah, n-am putut să plec și asta este.

A.: Da, da, îhm.

D.: Bine. Mulțumesc, sănătate!

A.: Bine D., bun, ceau, sănătate’."

Că nu era o practică acceptată și că nu funcționa în situații similare rezultă din chiar modul în care cei doi stabilesc ce anume să spună dacă martorul D. ar fi fost întrebat de vreun coleg care i-ar fi sesizat absența.

Pe de altă parte, prima instanță a reținut și declarațiile martorelor I. și H. referitoare la sistemul de promovabilitate practicat de facultatea în speță, în condițiile în care inculpatul a încercat acreditarea ideii că se dorea promovarea studenților în orice modalitate. În acest sens, este contrazis de declarația martorului I., care la întrebarea avocatului inculpatului dacă exista la momentul anului 2014, la nivelul Universității E. din Lugoj o politică în sensul atragerii studenților și a promovabilității acestora, orientare ce implica o anumită conduită din partea cadrelor didactice, a răspuns că personal nu a avut cunoștință de un asemenea aspect; nu i-a transmis nimeni și nici nu îi putea impune; apreciind că fiecare persoană alege modul în care înțelege să se comporte (declarație instanță - dosar); dar și de declarația martorului H., care la întrebarea formulată de procuror în sensul de a preciza motivul pentru care a refuzat să transmită inculpatului B. solicitarea coinculpatului A. de a-l examina el pe student, a precizat că nu era obișnuită cu asemenea solicitări, nici nu știa "de o asemenea practică, respectiv examinarea studenților de către un alt profesor în locul celui titular"; că nefiind o problemă care să o privească, nu s-a implicat (declarație instanță - dosar).

În data de 12 mai 2014, martorul D. îi oferă inculpatului A. un laptop în contextul discuției despre situația dosarului penal nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin:

"D.: Am ceva în mașină v-am pregătit o chestie, sper să nu vă supărați pe mine.

A.: Nu, nu lasă acolo, fii serios!

D.: Nu, domn profesor nu, e (...) mi-ați luat o piatră de pe inimă io am avut o datorie mai mult morală față de tanti respectivă, da’.

A.: Vezi câte am (...) (n.n.-nu se înțelege)

D.: A, sunteți de, de permanența?

A.: Da până pe la 5 încolo că stau că (...) e examenul, știi?

D.: Și dacă vă caut mai târziu?

A.: Nu D., las-o la tine (...)

D.: Nu-i problemă, e ceva care (...)

A.: Da.

D.: (...). Am avut eu o combinație mi-a ieșit o chestie (...)

A.: Da, da.

D.: Io zic c-o să vă placă.

A.: Da, nu-ți mai face probleme D.

D.: Nu mi-am făcut probleme niciodată, da’ a fost ok, vreau să mulțumim, toată lumea să fie mulțumită și (...)

A.: Da.

D.: Primul laptop, nota 20. Un laptop (...) ultimul tip.

A.: Nu, fii serios, păi.

D.: E, e plăcerea mea (...)

A.: Cât ai dat pe ăsta(?)

D.: E plăcerea mea, n-am dat bani pe el, am avut o combinație mi-a ieșit o chestie și (...)

A.: Da (...) Nu, nu umbla cu d-astea, lasă-le acolo, vezi că. . (n.n.-nu se înțelege)

D.: Ce dracu să iasă, de nebuni să fim.(?)

A.: Da.

D.: Vă sun la. cu 5?

A.: Lasă (...) că n-am ce face cu el.

D.: E, n-aveți din ăla 8 Gb de RAM un TERRA. E rachetă!

A.: Da, da.

D.: Vă sun după 5?

A.: Sună-mă dar nu, dar nu umbla cu din-astea, la ce dracu’ să (...)

D.: Domn profesor m-ați ajutat de câte ori, plăcerea mea (...) nu.

A.: Stai liniștit!

D.: (...) mie așa-mi place să fi, omul om și porcu’ porc mie îmi place să fim oameni și.

A.: N-avem ce să fac io cu el (...) deci n-am ce face cu el, că io am pe acia dă-le dracu o grămadă.

D.: Din ăla n-aveți vă spun io.

A.: Da. .(n.n.-nu se înțelege)

D.: Ăla-i vechi.

A.: Ce?

D.: Deci n-am dat bani (...)

A.: Ăla-i de serviciu nu-i al meu (...)

D.: N-am dat bani pe el, am avut o combinație mi-or ieșit 2 bucăți

A.: Da (...)

D.: Așa că una pot să vi-l dau cu dragă inimă .

A.: Da, da.

D.: (...) și m-ați ajutat de câte ori și . și cu asta v-am zis îmi stătea pe cap și (...) tanti aia chiar aveam o datorie morală și m-am scăpat și (...)

A.: Da mi-ai zis că-i datorie.

D.: (...) am vorbit cu un avocat așa știe, deci nu știe nimeni (...)

A.: Na păi oricum o să ne vedem direct acolo, că nu poți să vii cu dosarul la mine. Dar în principiu tre’ să meargă acolo dosarul, asta este.

D.: Și atunci cum ziceți să mai așteptăm? Cum vreți dumneavoastră? Vin la 5 așteptăm să vedeți ce-i acolo, cum, cum vreți dumneavoastră?

A.: Ce?

D.: Vin azi la 5 la dumneavoastră vi-l aduc sau așteptăm să vedeți ce-i acolo și dup-aia (...)

A.: Așteaptă mai încolo, om vedea cu ăla să vedem ce-i acolo.

D.: Deci io vi-l țin (...)

A.: Da ține-l acolo la tine.

D.:O să vă, o să placă.

A.: Da ține-l acolo la tine, lasă." (proces-verbal de redare - dosar UP).

În dezacord cu susținerile acuzării, potrivit cărora din discuție ar rezulta că inculpatul a amânat primirea bunului până la consultarea dosarului pentru a vedea exact ce conține, instanța de fond a constatat că din refuzul repetat manifestat de inculpat rezultă contrariul. Mai mult, martorul D. este cel care vine cu propunerea de a păstra laptopul, de a mai aștepta, aceasta ca alternativă la a i-l aduce în aceeași zi, la ora 5: "D.: Vin azi la 5 la dumneavoastră, vi-l aduc sau așteptăm să vedeți ce-i acolo și dup-aia (...) A.: Așteaptă mai încolo, om vedea cu acela, să vedem ce-i acolo. D.: Deci io vi-l țin (...) A.: Da, ține-l acolo la tine. D.: O să vă, o să placă. A.: Da ține-l acolo la tine, lasă (...)".

Ulterior, în data de 24 iunie 2014, martorul D. îi reamintește inculpatului de laptop, iar acesta refuză din nou: "D.: Laptopul vi l-am păstrat, e în mașină. A.: Nu-mi trebe, fii serios. Vezi-ți de treabă"; "Stai liniștit că n-am nevoie (...)"; "Nu D. (...) nu mă, că nu, n-am (...) nu vreau să stau cu grija asta. Vreau să stau liniștit, vezi de treabă"; "D.: Vi-l păstrez? A.: Lasă-l dracului (...) ne mai auzim mai încolo, știi?". Este adevărat că în cuprinsul discuției apar și afirmațiile: "Nu mă nu, lasă-l acolo că nu, nu vreau să am probleme, lasă (...) lasă-l mai ține-l acolo la tine, dă-l în (...)"; "Da știu lasă-l acolo om vedea noi încolo ce mai e"; însă nu se poate omite că în final îl refuză, pentru ca în data de 08 iulie 2014, când martorul aduce laptopul la domiciliul inculpatului sub pretextul că îi arată documentul redactat pe acesta, să îi solicite să îl ia la plecare.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul a arătat că: "Cu privire la discuțiile purtate de D. legate de dosarul penal, arăt că acestea au debutat ca fiind niște discuții pur teoretice. Mi s-a creat impresia că un student interesat de cursuri, activ, dorea să discute aspecte generale privind modul derulării unui dosar având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală. La momentul respectiv relațiile dintre noi erau destul de apropiate, depășiseră limita relației profesor-student, devenise un fel de amic; D. venind în repetate rânduri la mine acasă. În acest context, D. mi-a adus la cunoștință că s-ar fi încălcat reguli procesuale într-un dosar ce s-ar fi aflat la mine în lucru; respectiv că persoana cercetată pentru infracțiunea de evaziune fiscală este împiedicată să-și vadă dosarul, că polițiștii nu-l lasă spunând că este atribuit unui procuror exigent, că ar fi dorit să plătească prejudiciul. Astfel, am devenit atent la cele învederate de D. întrucât erau legate de activitatea mea. Menționez că am avut în vedere că informația nu provenea de la orice persoană, ci de la cineva pe care îl apreciam ca fiind un om apropiat, loial. Am făcut verificările întrucât inclusiv legea, atribuțiile procurorului mă obligă să iau măsurile legale în efectuarea urmăririi penale a unei cauze. Am luat legătura cu ofițerul de poliție, am văzut despre ce este vorba în cauza respectivă și după ce m-am lămurit, nu am mai purtat discuții cu D. pe această temă, am încercat să îl îndepărtez de acest subiect. La insistențele denunțătorului am ajuns chiar să ripostez agresiv la un moment dat, așa cum apare și pe înregistrările din dosar. Pe parcursul discuțiilor tot timpul D. a început să îmi prezinte caracteristicile tehnice ale laptopului în cauză. Niciodată nu s-a discutat în sensul de mi-l da, vinde, ci despre aceste caracteristici. De altfel încă de la început i-am spus martorului că mie nu îmi trebuie și am avut astfel de refuzuri în mod repetat. Se reține în rechizitoriu că la un moment dat aș fi spus: "Lasă, măi D., ne auzim altă dată!" însă nu era o referire în sensul că ar fi urmat să mai purtăm vreo discuție despre laptop, ci o modalitate de despărțire, discuția purtându-se la ușa liftului. Refuzul meu categoric apare chiar și după această afirmație, în sensul în care am spus că: "Chiar nu înțelegi că nu îmi trebuie?.lasă-l dracului". După acest episod a mai existat un moment în care am refuzat categoric laptopul oferit de D. La câteva zile a venit la mine acasă, în jurul orei 20:00, eu tocmai mă întorsesem acasă. A sunat la interfon, a răspuns soția și i-a dat voie să vină sus. Apartamentul meu este lângă lift și l-am văzut pe D. coborând din lift cu laptopul în brațe. Atunci l-am trimis înapoi, refuzându-l încă o dată. A insistat să intre în apartament și buna-cuviință m-a făcut să-l primesc. În contextul discuției despre modul în care voia să redacteze sesizarea către Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget, a încercat să-mi arate cât de bine funcționează laptopul, însă eu am refuzat în continuare primirea acestuia."

Pe lângă anumite inadvertențe (precum aceea că l-a trimis pe martor înapoi cu laptopul încă de când l-a văzut coborând din lift, deși acesta a intrat cu laptopul în apartamentul inculpatului), precum și unele aspecte contrazise de realitate (că s-ar fi pus probleme unei încălcări a drepturilor persoanei cercetate în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, că D. ar fi lăsat impresia că este interesat doar sub aspect teoretic de competența teritorială în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, că discuțiile au vizat doar caracteristicile tehnice ale laptopului, deși acesta i-a fost oferit), prima instanță a constatat că declarația inculpatului se coroborează cu alte elemente probatorii existente în cauză și reținute anterior.

În data de 22 septembrie 2014, la solicitarea martorului D., cei doi se întâlnesc în parcarea din apropierea domiciliului inculpatului și după ce discută despre situația examenelor martorului, acesta îi oferă un televizor, însă de această dată cu mențiunea că îi poate da și factură în sensul că ar fi fost cumpărat și plătit în numerar de către inculpat. Deși inculpatul A. susține că ar fi fost forțat să primească televizorul, prin aceea că martorul l-a lăsat cu televizorul la ușa liftului, dar și că intenționa să achite contravaloarea acestuia, este contrazis de conținutul discuției, în care se arată interesat de ce fel de televizor este și de cum o să fie făcută factura: "D.: Vi-l și aduc, îi în mașină. Îl țin? A.: Măcar stai să văd de care îi, dacă (...)"; "D.: Îi și păcat! L-am desfăcut să văd cum arată și v-am zis, factura poate fi pe dvs., chitanță că ați plătit cash, vi-l duc și acolo. A.: Și factură pe unde faci, pe cine faci factură? D.: Pe dvs. fac. A.: Unde, la ce magazin sau la cine faci?"; dar și de faptul că face planuri unde ar putea duce televizorul: "Păi, nu-l bag la beci, îl duc în casă. Cum dracu să-l duc acolo?"; "Păi unde să-l duc că nu-l duc la țară așa direct?"; "Acesta nici nu trebuie să-l car dracului la țară"; fiind de acord ca martorul să i-l care până la lift: "Hai, ia-o tu în față". (proces-verbal de redare - dosar UP)

Ulterior, în data de

§ Cauze similare