ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 67/A/2016

Deliberând asupra apelurilor penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată că, prin sentința penală nr. 17 din 05 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus condamnarea inculpaților:

- A. președinte al SC B. SA București, fără antecedente penale, la 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pentru infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

Prin sentință s-a menținut, în ce-l privește pe inculpat, măsura preventivă a arestului la domiciliu;

- C., la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 modificată.

Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

S-a menținut, în ce-l privește pe acest inculpat măsura preventivă a controlului judiciar.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/P/2014 din 11 februarie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen., iar inculpatul C., pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen., în esență, stabilindu-se că la data de 22 ianuarie 2014, inculpatul A., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al SC G. SA, a promis inculpatului C., avocat în cadrul Baroului Ilfov, suma de 3.000.000 euro în schimbul influenței pe care acesta din urmă a lăsat să se creadă că o are prin intermediul numitului D., fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor în perioada ianuarie - octombrie 2013, asupra lui E., director general al SN F. SA, pentru ca acesta să divulge, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, prețul pe care societatea pe care o conducea urma să-l ofere în cadrul licitației organizată de SN G. SA la data de 29 ianuarie 2014 în vederea „prestării de servicii de transport de cărbune” pe perioada de 36 de luni, începând cu 01 februarie 2014, la valoarea estimată 473.968.410 lei fără T.V.A.

Cu referire la inculpatul C., acesta, avocat, la 22 ianuarie 2014, a acceptat promisiunea sumei de 3.000.000 euro de la inculpatul A., lăsând să se creadă că prin intermediul lui D., are influență asupra lui E., director general al SN F. SA astfel încât îl putea determina pe acesta ca, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să divulge prețul pe care societatea urma să-l ofere în cadrul licitației amintite.

Inculpatul A. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, iar inculpatul C., sub măsura preventivă a controlului judiciar.

Inițial, rechizitoriul a fost înaintat instanței competentă după calitatea persoanei, în cauză Curtea de Apel București, secția a II-a penală, (inculpatul C. fiind avocat în Baroul Ilfov).

În faza camerei preliminare, prin încheierea din 20 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen. nou, s-au respins ca neîntemeiate cererile de excludere a probelor și excepțiile vizând regularitatea actului de sesizare formulate de inculpatul A. și constatându-se legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății.

Contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii a fost respinsă ca nefondată prin Încheierea nr. 1427 din 24 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cu privire la legalitatea sesizării, s-a constatat că rechizitoriul a fost întocmit legal și temeinic, acesta a fost verificat de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 328 C. proc. pen.

În ce privește legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organul de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a reținut că cererile apărării au vizat, în principal, excluderea proceselor-verbale de redare a convorbirilor înregistrate prin punerea în executare a mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 20 și a art. 21 din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 3 lit. f) și l) din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 14/1992 față de inculpatul A., prin care s-au autorizat organele abilitate să desfășoare mai multe categorii de activități, printre care interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice și interceptarea și înregistrarea audio - foto - video a comunicațiilor purtate în mediul ambiental de către acesta, cererile apărării nevizând alte înregistrări și interceptări.

Cu referire la legea aplicabilă, s-a reținut, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a C. proc. pen., că actele îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a acestuia (01 februarie 2014) prin Legea nr. 135/2010 rămân valabile.

Judecătorul de cameră preliminară s-a mai pronunțat și asupra legalității procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, reținând că actul s-a întocmit de către organul judiciar competent, cu respectarea dispozițiilor de formă și de fond prevăzute de art. 224 C. proc. pen. anterior, inculpaților le-a fost respectat dreptul la apărare, la fel, audierea martorilor în faza urmăririi penale făcându-se cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie.

La cercetarea judecătorească, la termenul de judecată 28 mai 2014, a fost audiat inculpatul C. (vol. II filele 40-44 Curtea de Apel București), pentru acesta încuviințându-se proba testimonială cu martorii audiați la urmărirea penală și înscrisuri în circumstanțiere.

Inculpatul C. a reiterat cele declarate la urmărirea penală, printre altele, el susținând că a acordat asistență juridică societății condusă de inculpatul A., de aproximativ un an, în sensul că l-a asistat pe coinculpat cu referire la licitația organizată pentru privatizarea SN F. SA, la aceasta participând și SC G. SA, aceasta însă numai în câteva stadii ale desfășurării ei, ulterior, cei doi s-au mai întâlnit, au discutat eventuale posibilități de colaborare, dar aceasta nu s-a concretizat practic.

Cu referire la data de 22 ianuarie 2014, inculpatul audiat a declarat că întâlnirea cu coinculpatul A. s-a stabilit telefonic pentru hotelul „x”, a avut loc în jurul orei 13:00, discuția a durat circa 35-40 de minute, A. i-a relatat mai multe oportunități de afaceri, dar și despre licitația ce urma să se desfășoare la SC H. SA privitoare la „cărbune”, au discutat despre dificultățile întâmpinate din cauza crizei economice, i-a relatat despre o licitație în care a fost „în război comercial” cu SN F. SA, respectiv cea de la SC I. SA Ploiești, A. are o exprimare „bombastică” și „prețioasă”, i-a spus că ar dori să pună capăt „războiului comercial” pentru că acesta nu era în beneficiul niciuneia dintre părți, el a dedus că A. voia să discute în acest sens cu directorul general al SN F. SA din acea vreme, pe care el însă nu-l cunoștea, același A. s-a interesat ce persoane l-ar cunoaște pe directorul general, l-a menționat pe fostul ministru - J., și despre acesta inculpatul susținând că nu l-a cunoscut foarte bine și nu credea că ar putea intermedia o întâlnire cu el, el, de fapt, nu-l cunoștea foarte bine nici pe D., acela, la acel moment, nu era angajat sau funcționar într-o instituție publică, cu toate acestea el afirmând că poate discuta cu el, în discuție, A. a spus personal „vă dau 3.000.000”, dar nu a făcut referire la vreo monedă și a spus în sens peiorativ „3 bețe”, pe care „i le va da pe rând” și pentru că nu îndeplinea condițiile de participare la licitație, la cea „de cărbuni”, dar spera să le îndeplinească cu toate că timpul era foarte scurt, la rândul său, el stabilind să-l informeze pe A., a doua zi, despre discuția cu D.

Martorul D. (vol. II Curtea de Apel București, filele 41-42) a relatat că a doua zi s-a întâlnit cu inculpatul C., în cadrul întâlnirii a fost întrebat de acela dacă îl cunoaște pe directorul general al SN F. SA și dacă ar considera oportună o discuție între acesta și inculpatul A., el i-a spus că directorul general al SN F. SA este pe picior de plecare, își va da demisia și nu crede că ar fi utilă o întrevedere cu A., nu i s-au oferit bani și nici nu i s-a cerut să influențeze în vreun fel.

Inculpatul C. a mai relatat, la 28 mai 2014, că a treia sau a patra zi după ce s-a întâlnit cu D., s-a văzut cu inculpatul A. și i-a comunicat că acela nu considera că este oportună și nu era dispus să organizeze o întrevedere cu directorul general al SN F. SA în sensul dorit de A.

La termenul de judecată 11 iunie 2014 au fost audiați martorii din lucrări K., L., M. și N., aceștia și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală și au detaliat informații privitoare la modul și condițiile în care urma să aibă loc licitația din 29 ianuarie 2014 de la SC H. SA, la același termen fiind respinse cererile apărării inculpatului A., de emitere a unor adrese către Compartimentul Documente Clasificate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. pen., proba nu era relevantă în raport de obiectul probațiunii.

La 09 mai 2014, prin Decizia penală nr. 1600 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului A. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, iar prin sentința penală nr. 590 din 17 iunie 2014, instanța supremă a admis cererea de strămutare formulată de același inculpat, Dosarul nr. x/2/2014 fiind strămutat la Curtea de Apel Ploiești dispunându-se menținerea actelor îndeplinite de către instanța de la care s-a strămutat cauza.

Cercetarea judecătorească la Curtea de Apel Ploiești a presupus audierea martorilor din lucrări: D., O., P., R., S., T. și U., toți aceștia menținându-și declarațiile de la urmărirea penală.

D. a declarat că în perioada ianuarie - octombrie 2013 a deținut funcția de secretar de stat în Ministerul Transporturilor, o perioadă a fost consilier al ministrului, în această calitate l-a cunoscut pe directorul general al SN F. SA, nu cunoștea amănunte în legătură cu licitația ce se organiza la SC H. SA la sfârșitul lunii ianuarie 2014, a fost contactat telefonic de inculpatul C., în ianuarie 2014 s-a întâlnit cu acesta, a fost rugat să ajute în realizarea unei audiențe la directorul SN F. SA, E., el nu știa dacă SN F. SA intenționa să participe la licitația din ianuarie 2014 organizată la SC H. SA, discuția cu C. s-a rezumat la cererea de a facilita acea audiență, i s-a spus că se dorește numai să se stea de vorbă cu directorul E., nu s-a pomenit de nicio sumă de bani și nu i s-au dat alte amănunte, axarea discuției a mai vizat piața de transporturi.

La termenul de judecată 02 decembrie 2014, instanța a pus în discuție, din notele de probe cerute de apărare în fața Curții de Apel București, secția a II-a penală, efectuarea a două expertize tehnice având următoarele obiective: stabilirea autenticității înregistrărilor audio de pe suporturile optice privind convorbirile telefonice și discuțiile ambientale purtate de inculpatul A. și expertiza fono - criminalistică a vocii și vorbirii aceluiași inculpat.

La data de 04 decembrie 2014, instanța a respins proba cerută ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii. Aceeași probă, reține instanța, a mai fost solicitată de apărarea inculpatului A. și anterior dezbaterii pe fondul cauzei, cerere, de asemenea, respinsă.

Tot la termenul de judecată 02 decembrie 2014, s-a admis, astfel cum a solicitat inculpatul A., audierea martorilor V. și X., obiectul probațiunii constituindu-l lămurirea contextului general din mediul de afaceri (transporturi pe calea ferată), respingându-se cererea aceluiași inculpat de audiere a martorilor Z. și Y., motivându-se că pentru dovedirea elementului de fapt cerut, era suficientă audierea celor doi martori încuviințați.

La același termen de judecată, s-a admis cererea inculpatului C. și s-a încuviințat audierea martorei A.A. pentru dovedirea relațiilor de natură profesională derulate între cei doi inculpați, anterior.

Martorul X., a relevat că relațiile comerciale cu societatea al cărei președinte era inculpatul A. s-au derulat corespunzător, pentru licitația ce urma să se desfășoare la 29 ianuarie 2014 la SC H. SA cu privire la transport cărbune pe perioada de 3 ani, el, studiind caietul de sarcini, a constatat că firma SC B.B. SA nu îndeplinea condițiile, de aceasta a încheiat o colaborare cu SC G. SA și ca urmare putând participa, iar singurul transportator care îndeplinea condițiile era SN F. SA.

Instanța a mai reținut că după administrarea probelor încuviințate, la termenul de judecată 11 februarie 2015, inculpatul A. a solicitat audierea sa, el declarând că pe inculpatul C. l-a angajat în cadrul societății lui pe bază de contract, îl cunoștea foarte bine, era o persoană de încredere, se consultau în permanență, a participat la privatizarea SN F. SA, privatizarea a eșuat, pentru recuperarea garanției bancare pe care o depusese în cadrul privatizării voia să găsească o cale de a intra în posesia acelei sume întrucât fiecare zi de întârziere îi aducea prejudicii, societatea sa se afla într-o situație grea, despre asta a discutat cu inculpatul C. în 22 ianuarie 2014 la o masă din hotelul „x” din București, cunoștea că SN F. SA participa la licitații oferind prețuri mici, chiar și sub nivelul celor stabilite de organizator, acest lucru l-a nemulțumit, prețurile oferite erau sub costuri, în discuția cu inculpatul C. nu a dorit ca acesta să intervină, nu i-a cerut să intervină la persoane cunoscute care ar fi avut trecere la directorul SN F. SA, E. pentru a afla ce ofertă face, respectiv prețul pe care îl avansează la licitația din 29 ianuarie 2014 organizată de SC H. SA privind transportul de cărbune, nu era interesat de prețul oferit de SN F. SA întrucât a presupus că se oferă prețuri sub cost, așa cum se mai procedase anterior, declarându-se preț neserios, nu cunoștea dacă inculpatul C., la rândul său, era un cunoscut al fostului ministru J. sau îi cunoștea pe directorul SN F. SA sau pe secretarul de stat D., de fapt inculpatul C. i-a spus că nu îl cunoaște pe directorul E., la masa de la restaurant a consumat băuturi alcoolice, pentru aceasta el putând să se afle într-o stare de surescitare.

La termenul de judecată 11 februarie 2015, apărarea inculpatului A. a solicitat următoarele : - emiterea unei adrese către Compartimentul Documente Clasificate al Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se proceda la declasificarea tuturor mandatelor privindu-l pe inculpat, respectiv mandate de autorizare a Serviciului Român de Informații în vederea desfășurării de activități operative; efectuarea unei expertize criminalistice privind înregistrările telefonice și ambientale; cererea de audiere a martorului Z., director general al SC G. SA, motivarea apărării susținând că astfel are posibilitatea să cunoască toate actele cauzei, să verifice legalitatea acestora și, eventual, să le conteste pentru că procesele-verbale de redare nu reflectă conținutul real al convorbirilor înregistrate, inculpatul are temei să creadă că ceea ce s-a înregistrat și s-a depus în dosarul cauzei este „prelucrat” de cei care au realizat sau au valorificat înregistrările.

Cu privire la expertiza cerută, apărarea inculpatului A. a motivat că se contestă conținutul înregistrărilor, între acestea și redarea în procesele-verbale existând o contradicție evidentă odată ce s-a adăugat cuvântul „mai”, acesta fiind relevat în actul de sesizare când s-a făcut referire la ceea ce ar fi afirmat coinculpatul C. în legătură cu martorul D., folosirea adverbului „mai” fiind în măsură să inducă ideea că pe lângă faptele cunoscute ce ar realiza o înțelegere frauduloasă a intervenit un element nou, ceea ce nu era real.

Judecătorul fondului a reținut că solicitările apărării inculpatului A. au fost puse în discuția părților la termenul din 02 decembrie 2014 și au fost respinse la 04 decembrie 2014, cu referire la expertiză motivându-se că nu sunt relevante în raport cu teza probatorie, iar audierea martorului Z., de asemenea, nu este utilă pentru că elementul de fapt ce l-ar fi putut releva a fost deja arătat prin audierea a doi martori evidențiați sub acest aspect.

Referitor cererii de declasificare a mandatelor de siguranță națională, judecătorul fondului a motivat că în cauză s-a procedat, de către emitent (Înalta Curte de Casație și Justiție), la cererea procurorului, la declasificarea mandatului ce interesează cauza, respectiv cel cu nr. 001182/16 ianuarie 2014.

Coroborând probatoriul administrat în faza urmăririi penale cu cel de la cercetarea judecătorească, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

În martie 2013, SN G. SA Târgu-Jiu a lansat procedura de licitație pentru încheierea acordului-cadru și a contractelor subsecvente ce aveau ca obiect „Servicii de transport feroviar de cărbune pentru Sucursala C.C. Craiova II, Sucursala C.C. Ișalnița și Sucursala C.C. Turceni. Fișa de date a achiziției, aprobată de directorul general executiv în mai 2013 comporta asupra valorii estimate a contractului - 473.068.410 lei fără T.V.A., aceasta fiind repartizată astfel: - 195.079.200 lei pentru Sucursala C.C. Turceni; -105.414.600 lei pentru Sucursala C.C. Craiova II; - 172.574.610 lei pentru Sucursala C.C. Ișalnița. Durata contractuală s-a stabilit a se întinde pe 36 de luni cu începere de la 01 februarie 2014, criteriile de atribuire a contractului fiind „cel mai mic preț” sau „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”.

La data de 17 ianuarie 2014, SN G. SA Târgu-Jiu a transmis invitații de participare la procedura de licitație către SN F. SA, SC B.B. SA Voluntari, SC G. SA București, SC D.D. SA București și SC E.E. SRL Timișoara, indicându-li-se că termenul de depunere a ofertelor era 29 ianuarie 2014, ora 12

00

.

La 20 ianuarie 2014, prin adresa, SN F. SA și-a manifestat intenția de a participa la procedura achiziției serviciilor de transport feroviar de cărbune pentru toate cele trei sucursale, solicitând și documentația de atribuire (fișa de date, caietul de sarcini, contractul - model subsecvent, modelul de acord).

În altă ordine de idei, pentru a înțelege contextul derulării faptelor ce formează obiectul acuzației de față, respectiv conjunctura economico-financiară în care se aflau SN F. SA și „SC G. SA” parte a „SC B. SA” controlat de inculpatul A., respectiv animozitățile dintre cele două entități, este de amintit că în luna iunie 2013, SN F. SA a scos la licitație un pachet de acțiuni de 51%, SC G. SA rămânând singurul concurent pentru privatizare. Întrucât privatizarea a eșuat, Ministerul Transporturilor urma să restituie garanția de 10.000.000 euro depusă pentru participare.

În legătură cu participarea la licitația stabilită pentru data de 29 ianuarie 2014, la 22 ianuarie 2014, inculpatul A. l-a contactat pe coinculpatul C., avocat, între ei derulându-se convorbirea ambientală înregistrată, din redarea acesteia, cum s-a mai arătat, reținându-se că primul inculpat a promis că va da 3.000.000 euro coinculpatului C. în schimbul promisiunii că, prin intermediul lui D., îl va influența pe directorul general al SN F. SA, E. să-i comunice prețul oferit la licitația din 29 ianuarie 2014, deci să divulge date confidențiale cu scopul adjudecării de către SC G. SA a contractului de transport cărbune.

În împrejurările arătate, inculpatul C. a promis înlesnirea aflării ofertei de preț cu care se prezenta la licitație SN F. SA, prin intermediul fostului secretar de stat în Ministerul Transporturilor, D., despre acesta el cunoscând că-l poate influența pe directorul general.

În cadrul discuției din 22 ianuarie 2014, inculpatul A. a insistat să afle dacă acel fost secretar de stat are influență reală asupra directorului general al SN F. SA, despre care cunoștea că este o persoană dificilă, el oferindu-i coinculpatului mai multe variante de abordare a influenței și subliniindu-i că este necesar să se asigure că intermediarul are posibilitatea reală să-l determine pe funcționarul public - directorul general al SN F. SA să acționeze așa cum urmărea.

După discuția relevată, inculpatul C., pentru a realiza și a-l asigura pe coinculpat că influența lui este reală și că prin intermediul fostului secretar de stat îl poate determina pe directorul general în sensul în care era interesat A., de față cu acesta, l-a apelat pe D. și a stabilit o întâlnire pentru a doua zi, 23 ianuarie 2014.

Probatoriul administrat a relevat că în intervalul 23 ianuarie - 24 ianuarie 2014 și până în 29 ianuarie 2014, ziua licitației, inculpatul C. l-a ținut la curent pe coinculpat, atât prin întâlnire stabilită, cât și prin SMS sau telefonic, cu ceea ce a întreprins în vederea intermedierii traficării influenței pentru ca „SC G. SA” să-și adjudece contractul dorit.

La 29 ianuarie 2014, intervenția organului judiciar la organizatoarea licitației a stopat procedura.

Judecătorul fondului, pentru fixarea cadrului situației de fapt, începând cu pagina 12 a sentinței, a redat, în parte, conținutul convorbirii înregistrată și transcrisă în proces-verbal, respectiv dialogul dintre cei doi inculpați, purtat la restaurantul „x” din București, în 22 ianuarie 2014 (proces-verbal fila 276, vol. 2 urmărire penală, același vol. 2 fila 277, același vol. 2 filele 288-289).

Din inserarea discuției, judecătorul fondului a reținut că se decelează obiectivul urmărit de inculpatul A. și asumat de coinculpatul C.: determinarea, prin intermediul lui D., a directorului general al SN F. SA, E., să comunice conținutul concret al ofertei financiare pe care urma să o propună pentru câștigarea licitației organizată de SC H. SA și eventual adoptarea unei strategii economice mai puțin angajantă : „să știm prețul, să știm tot, să trimită acela acolo, să trimită un om de-al meu și să-și vadă el de treaba lui (spune inculpatul A.). Da, gata (răspunde coinculpatul C., vol. 2 urm. pen. filele 288-289).

În contextul discuției din 22 ianuarie 2014, pentru a se asigura că este înțeles de inculpatul C., coinculpatul A. i-a spus că-l va recompensa cu 3 milioane de euro, totodată el stabilindu-i și modalitatea în care îi va da „câte un milion de euro anual”, inculpatul C. spunând: Da (vol. 2 urm. pen., fila 289).

Din redarea acestei discuții, judecătorul fondului mai reține că inculpatul C. nu a exprimat nicio surprindere față de cele afirmate de coinculpat, mai mult, el și-a luat angajamentul că va face tot ce poate pentru a se reuși intervenția pe lângă directorul general al SN F. SA: Da, da, da, da, da. Am înțeles!. Bun. Am înțeles!. Da. Gata domne, vorbesc cu omul. Da? (vol. 2 urm. pen., fila 289).

Discuția înregistrată a mai reliefat necesitatea urgentării influențării directorului general al SN F. SA, determinarea inculpatului A.: „Am trei ani contract, asta e!”, achiesarea la cererea lui din partea coinculpatului C.: „Am înțeles, fără nici o problemă, promisiunea : „Trei bețe că sunt eu pornit”. Acum este momentul. Trei bețe,” stăruie inculpatul A., răspuns coinculpat : „știi cum aflăm? Imediat! Și câtă influență! (vol. 2 urm. pen. fila 296).

Cu referire la data de 23 ianuarie 2014, convenită de inculpatul C. a fi cea a întâlnirii propusă martorului D., întâlnirea având loc la restaurantul „x” din București, judecătorul fondului, începând cu pagina 14 a sentinței, redă pasaje relevante în derularea situației de fapt respectiv motivul, inculpatul aducându-i la cunoștință interlocutorului că: „Cei de la SC F.F. SA vor să aibă o discuție cu el în legătură cu mai multe licitații la care participă și SC F.F. SA și SN F. SA, fapt care duce la costuri competitive mai mici, subcosturi și în final va omorî cele două societăți, reprezentanții, să se întâlnească și să se înțeleagă pentru viitor cu privire la strategia în ceea ce privește licitațiile publice (vol. 3 urm. pen., filele 7-12).

Respectivul interlocutor nu a răspuns pozitiv cererii inculpatului C.

În aceeași zi, coinculpatul A. l-a apelat pe inculpatul C. pentru a se interesa dacă D. „este luminat la față”, răspunsul fiind că s-a înțeles mesajul, se va interesa și va da un răspuns.

Pentru a fi sigur în a „rezolva” situația pentru care coinculpatul C. apelase la martor, inculpatul A. i-a sugerat să îi transmită aceluia că „dacă el nu poate” măcar să-i indice „o persoană care este în stare” (vol. 2 urm. pen. filele 303-305).

La 24 ianuarie 2014, inculpatul C. s-a deplasat la sediul „SC G. SA” din București, aici se afla coinculpatul A., primul aducându-i la cunoștință celuilalt că martorul D. nu este dispus să intermedieze întâlnirea cu directorul general al SN F. SA, dar și că l-a sfătuit că ar fi bine dacă ar fi contactat J., fostul ministru al Transporturilor. Cu această ocazie, inculpatul A. a insistat pentru găsirea unei „soluții cât mai rapidă”, pentru aceasta cerând coinculpatului numărul de telefon al celui indicat.

Ca atare, în aceeași zi, astfel cum îi recomandase coinculpatul C., inculpatul A., prin SMS, l-a întrebat pe J., dacă „vă permite agenda 5 minute, aș vrea să vă văd, A.” După scurgerea a 30 de minute, J. îi răspunde : „Sunt la Iași.” (vol. 2 urm. pen., fila 308).

În continuare, judecătorul fondului a reținut că până la ora 12

00

a zilei de 29 ianuarie 2014, la sediul organizatoarei licitației pentru transportul de cărbune pe calea ferată, au depus oferte de participare două societăți, respectiv SN F. SA și SC F.F. SA, în calitate de lider al asocierii SC G. SA, SC B.B. SA și SC E.E. SRL (vol. 6-9 urm. pen.).

Respectivele oferte, deschise, după desigilare, de către Direcția Națională Anticorupție la data de 03 februarie 2014, au evidențiat că SC G. SA oferise servicii contra sumei de 302.262.294,63 lei fără T.V.A., iar SN F. SA, pentru suma de 379.773.200 lei fără T.V.A. (vol. 7 urm. pen., fila 37 și vol. 6 urm. pen. fila 20).

Coroborând probatoriul evidențiat și în prezenta, judecătorul fondului a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită și reliefată în actul de sesizare, vinovăția celor doi inculpați în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată fiind dovedită fără dubiu, astfel că, în drept, fapta inculpatului A., la acel moment președinte al consiliului de administrație al SC G. SA, de a promite, la 22 ianuarie 2014, coinculpatului C. suma de 3.000.000 euro în schimbul influenței pe care acesta a lăsat să se creadă că o are, prin intermediul lui D., asupra lui E., director general al SN F. SA și în acest mod îl poate determina ca prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să divulge prețul pe care societatea condusă de el urma să îl ofere în cadrul licitației organizată la 29 ianuarie 2014 de către SN G. SA în vederea prestării de servicii de transport cărbune, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată.

Cu referire la inculpatul C., fapta acestuia, de a accepta, la 22 ianuarie 2014, promisiunea sumei de 3.000.000 euro de la inculpatul A., lăsând să se creadă că prin intermediul lui D., are influență asupra lui E., director general al SN F. SA și în acest mod îl poate determina ca încălcându-și atribuțiile de serviciu să divulge prețul pe care societatea condusă urma să îl ofere în cadru licitației din 29 ianuarie 2014 organizată de SN G. SA pentru prestarea de servicii de transport de cărbune, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată.

Analizând apărările inculpaților, judecătorul fondului a reținut că inculpatul A. și-a motivat conduita pe considerentul că ceea ce a discutat cu coinculpatul C. la 22 ianuarie 2014 a fost doar „o discuție informală”, între ei existând o relație avocat - client, considerent pentru care a cerut achitarea sa fie în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) sau art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că infracțiunea ar fi săvârșit-o).

Inculpatul C. s-a apărat, susținând că în sarcina sa nu se poate reține infracțiunea de trafic de influență, achitarea impunându-se în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. Acest inculpat, admițând că, posibil, vinovăția sa există, a cerut aplicarea art. 396 alin. (4) C. proc. pen. (amânarea aplicării pedepsei), reținerea aplicării art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 91 C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor, văzând și dispozițiile art. 5 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei), judecătorul fondului a reținut că în acord cu dispozițiile art. 74 C. pen., la individualizarea și proporționalizarea sancțiunilor, are în vedere împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunilor, natura acestora (de corupție), starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de legea penală, motivul și scopul urmărit prin săvârșire, elementele ce caracterizează persoana inculpaților, comportamentul procesual al acestora, toate conducând la dispunerea unor pedepse executabile în regim privativ de libertate. Cu referire la situația inculpatului C., s-a mai reținut că în dosar, cu adresa nr. x/P/2013 din 09 septembrie 2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție (vol. 2 fond, fila 91) a făcut cunoscut că cel în cauză beneficiază de dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 (în timpul urmăririi penale a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a unor persoane care au săvârșit infracțiuni de competența Direcției Naționale Anticorupție).

Împotriva sentinței, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații A. și C.

Concluzia apărării apelantului inculpat este că probatoriul nu susține teza realizării elementului material al infracțiunii de cumpărare de influență ori a faptei corelative de trafic, lipsește uzul de influență, nu s-a probat intervenția pe care o presupune fapta, fiind vorba numai de o întâlnire între doi rivali comerciali, aceasta fiind desprinsă și din declarațiile martorilor, niciunul nerelatând vreun aspect de natură să-l incrimineze pe inculpatul A., chiar unii martori (O., P., R., S., T., X., A.A.), declarând că nimeni nu a intervenit pentru desfășurarea licitației, dar alți martori (N., director comercial în cadrul SN F. SA), la întrebarea procurorului, dacă a constatat că vreo persoană din afara societății să exercite presiuni asupra directorului general sau asupra altor angajați premergători ofertei financiare, a răspuns „nu”.

Referitor interesului pe care inculpatul l-ar fi avut în a cumpăra influență, apărarea apelantului, în ideea combaterii acuzării că „interesul”, „scopul”, putea fi atins numai dacă SC G. SA s-ar fi asociat, pentru că singur nu îndeplinea o condiție de participare la licitația din 29 ianuarie 2014, susține că martorul L. a declarat că „aprecierea nu a fost efectuată, pentru că ea se făcea de comisia de evaluare, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat”, iar consorțiul de societăți al cărui lider era SC F.F. SA a oferit cel mai mic preț al licitației, deci a lipsit interesul inculpatului de a cumpăra influența în scopul afirmat de acuzare.

Apărarea inculpatului, citând unele pasaje din sentința care detaliază crearea, prin săvârșirea infracțiunii, a unei stări de pericol astfel cum a dezvoltat-o judecătorul fondului, susține că acestea, străine însă acuzării, au agravat individualizarea judiciară a pedepsei și denotă aparența de imparțialitate, accentuată și de reținerea, în lipsa vreunei probe, a pretinsei sume de 3 milioane de euro și ea în defavoarea aplicării unei pedepse raportată la dubiul exprimării inculpatului, acesta nespunând în ce monedă s-ar fi promis bani, el afirmând, plastic, „vă dau 3 bețe”.

Pentru criticile aduse sentinței, inculpatul A. a solicitat desființarea acesteia și achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) sau art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Anexat motivelor de apel, inculpatul A. a depus în dosar un Raport tehnic întocmit la 06 mai 2015 (filele 147-155 vol. 1 apel) de Intaforensics, tradus în limba română, în esență el concluzionând că cele două (2) fișiere video furnizate de persoana de contact a clientului, conțin clipuri care par a fi extrase prin editare dintr-o înregistrare mai lungă și nu se cunoaște dacă înregistrarea originală a fost supusă vreunei procesări și dacă da, care a fost aceasta. Cu toate acestea, la un anumit moment dat, înregistrarea a fost importată într-un program de editare video digitală într-un anumit format și au rezultat două (2) fișiere video „C. mpg” și A.. mpg”.

S-a mai concluzionat că ambele fișiere video furnizate au fost detaliat examinate vizual și nu au fost găsite dovezi evidente de editare/modificare (paginile 149 verso și 150 vol. 1 apel).

Cu referire la examinarea a trei (3) fișiere audio denumite Original. wav C., Raportul menționează, printre altele, că „pe ansamblu se pare că este posibil să fi fost supuse unei anumite forme de modificare/editare la un anumit moment”, informațiile sunt însă insuficiente pentru a fundamenta această ipoteză, limba română a reprezentat un factor inhibitor deoarece nu s-au putut stabili dovezi privind, spre exemplu, un dialog întrerupt sau neuniformități ale cadenței, conținutul audio pare a fi alcătuit din conversații în medii publice.

Analiza audio, pentru aceste fișiere a concluzionat că „la acest moment, nu a fost observată nicio dovadă specifică de editare” (fila 160 verso, fila 161 verso același volum).

Cu referire la motivul de apel ce vizează greșita condamnare, apărarea inculpatului a susținut că nu există probe care să ateste săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă consumată, faptei materiale lipsindu-i un element constitutiv - promisiunea că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, sens în care s-a arătat că din probatoriul cauzei nu rezultă că inculpatul i-ar fi promis coinculpatului A. că îl va determina pe E. să dezvăluie prețul ce urma a fi oferit la licitația din 29 ianuarie 2014, dimpotrivă, din înregistrarea în mediul ambiental din data de 22 ianuarie 2014 rezultând că singurul care vorbește despre detalii privind demersurile ce trebuie întreprinse pentru aflarea prețului, este A., inculpatul C. nefăcând decât să-l aprobe, această aprobare pur formală nefiind echivalentă cu promisiunea ca parte componentă, indispensabilă, a elementului material specific traficului de influență.

În aceeași idee, apărarea inculpatului, analizând declarațiile date la urmărirea penală, a subliniat că acesta a încercat să clarifice situația de fapt întâmplată, dovedind astfel atitudine procesuală pozitivă, contribuind la aflarea adevărului, el explicând că l-a aprobat pe coinculpat întrucât, ca avocat, era interesat să-l păstreze ca justițiabil, nu înțelegea întotdeauna la ce s-ar fi referit acela, iar pentru a nu-l contrazice a răspuns afirmativ la ce spunea A., acesta i-a stabilit chiar și discursul pentru „portretul care se vede de la distanță”, actul de sesizare reținând neimplicarea și lipsa de interes a lui C.

S-a mai motivat că împrejurarea de fapt care a urmat acceptării promisiunii, respectiv întâlnirea inculpatului cu martorul D., deci nu cu funcționarul public E., nu poate constitui o influență, conversația a fost neutră, inculpatul întrebând numai dacă îl cunoaște pe E. Cu referire la momentul consumării infracțiunii, reținut în sentința apelată ca fiind data de 22 ianuarie 2014, apărarea a susținut că nu este legală pentru că pentru existența infracțiunii de trafic de influență trebuie îndeplinită acțiunea adiacentă de promisiune, neavând relevanță dacă aceasta este concomitentă sau ulterioară activității de acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase.

În ce privește motivul de apel subsidiar, greșita individualizare a pedepsei, apărarea inculpatului C. a susținut că pedeapsa aplicată, 3 ani închisoare, orientată spre maxim deci, nu reflectă circumstanța recunoașterii de către inculpat, subliniată atât de actul de sesizare cât și de cercetarea judecătorească, recunoaștere totală a faptei în sens de activitate materială, el necontestând decât neîntrunirea elementelor constitutive, iar nu fapta în sens obiectiv.

În concluzii, apărarea inculpatului C. a solicitat ca, dacă se va constata vinovăția, să se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special (între 1 an și 3 ani și 6 luni), a cărei modalitate de executare să fie dispusă potrivit art. 83-90 C. pen. sau art. 91 C. pen.

În susținerea motivelor de apel, inculpatul C. a cerut admiterea de înscrisuri exclusiv în circumstanțiere din perspectiva situației lui familiale cât și profesionale (Hotărârea nr. 36 din 27 mai 2015 a Baroului Ilfov prin care se atestă că începând cu data de 25 mai 2015 s-a luat act de încetarea calității de avocat a lui C., cu aceeași dată dispunându-se radierea din Tabloul Avocaților, Decizia nr. 25 din 25 mai 2015 de încetare a contractului individual de muncă al aceluiași cu Societatea Profesională cu răspundere limitată SC G.G. SPRL.

Inculpatul A., în apel, a solicitat proba testimonială (martorii Z. - director general al SC G. SA, Y. - director general al SC E.E. SA și H.H., acesta fiind persoana cu care inculpatul a purtat o parte a conversației incriminatoare din ziua de 22 ianuarie 2014 și care ar putea oferi detalii despre împrejurări ce-i creaseră o stare de nervozitate accentuată ce ulterior s-a reflectat în conversația cu inculpatul C. și „a condus la exprimarea unor expresii discutabile” (vol. 1 apel, fila 129), teza probatorie susținută fiind „lămurirea contextului general în mediul de afaceri specific (transportatori pe calea ferată) și dovedirea inexistenței unei practici de cumpărare de influență la nivelul societăților SC G. SA și a sa”.

S-a mai cerut efectuarea unei expertize criminalistice a înregistrărilor existente în dosar pentru a se stabili autenticitatea fișierelor audio (convorbire din 22 ianuarie 2014 - proces-verbal de transcriere din 29 ianuarie 2014 - convorbire telefonică A. și C.; - convorbirea telefonică din aceeași dată între A. și K.K., același proces-verbal; convorbirea telefonică din 23 ianuarie 2014 între A. și Z., același proces-verbal; convorbirea telefonică din 23 ianuarie 2014 între A. și C., același proces-verbal; convorbirea telefonică din 24 ianuarie 2014 între A. și C., același proces-verbal; înregistrarea discuțiilor purtate în mediul ambiental la 22 ianuarie 2014, proces-verbal din 28 ianuarie 2014), astfel urmând să se ateste dacă procesele-verbale conțin în întregime discuțiile purtate, acestea au continuitate, dialogurile să nu prezinte întreruperi secvențiale în conținut, în opinia apărării inculpatului „întreruperile constatându-le cu ocazia audierii nemijlocite” (vol. 1 apel, fila 130), atunci identificându-se și că redarea în procesele-verbale nu este integrală, lipsind cuvinte sau existând pasaje consemnate fragmentar (fila 131 același volum).

Apărarea inculpatului a mai solicitat ca după constatarea autenticității înregistrărilor, să se dispună efectuarea unei expertize fono-criminalistice a vocii și vorbirii inculpatului A., teza probatorie fiind „necesitatea stabilirii realității concrete inclusiv cu privire la o eventuală intenție infracțională”.

Apelurile din cauză au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 aprilie 2015, sub nr. x/2/2014 fiind fixat prim termen de judecată 05 mai 2015, iar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurilor preventive sub puterea cărora se aflau ambii inculpați, termenul a fost 27 aprilie 2015 (fila 45 vol. 1 apel).

La termenul de judecată din 16 iunie 2015, la interpelarea președintelui completului de judecată, în sensul de a se preciza dacă inculpații apelanți doresc să dea declarație în fața instanței de apel, potrivit art. 420 alin. (4) C. proc. pen., respectiv art. 378 C. proc. pen. ori înțeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere, potrivit art. 374 alin. (2) C. proc. pen., ambii inculpați, pe rând, au arătat că nu doresc să dea declarație în fața instanței de apel (filele 123, 124 vol. I apel).

Inculpații au fost asistați de apărători aleși (fila 43, fila 125, fila 126 același volum).

Privind probatoriul solicitat în judecarea apelurilor declarate de inculpați, acesta a fost încuviințat în parte, respectiv audierea martorilor Z. și H.H., cerută de inculpatul A., înscrisurile în circumstanțiere depuse în dosar de apărarea inculpatului C., la fel, înscrisurile în circumstanțiere depuse în dosar de apărarea inculpatului A. (încheierea de la termenul de judecată 16 iunie 2015, filele 216-221 vol. 1 apel).

La același termen de judecată, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu privind pe inculpatul A. cu măsura controlului judiciar și s-a menținut, cu referire la inculpatul C., măsura controlului judiciar, ulterior, pe parcursul judecării apelurilor, măsura preventivă pentru fiecare dintre inculpați fiind verificată înaintea împlinirii termenului de 60 de zile.

În cauză, pentru apărarea inculpatului A. s-a mai prezentat și avocatul I.I., apărător ales (fila 249 vol. 1 apel) acesta, la termenul de judecată din 29 septembrie 2015 depunând la dosar „un punct de vedere al prof. univ. dr. J.J. privind încadrarea juridică a faptelor ce fac obiectul cauzei” (filele 269-285 același volum).

La acest termen de judecată a fost audiat martorul Z., acesta, pentru cauza dedusă judecății declarând, printre altele, că „s-au demarat discuții pentru constituirea unei asociații de operator care să depună o ofertă comună . participarea noastră la licitație împreună cu alți operatori tocmai pentru a fi siguri de reușită, că oferta noastră nu va fi respinsă” (fila 287 vol. 1 apel) (actul de sesizare și sentința instanței de fond reținând că SC G. SA, societate, singură, nu îndeplinea condiția de a participa la procedura licitației din 29 ianuarie 2014).

Tot la termenul de judecată din 29 septembrie 2015, instanța de apel, având în vedere că apărarea inculpatului A. și acesta personal, cu referire la înregistrarea convorbirii în mediul ambiental din 22 ianuarie 2014, au susținut că în procesul-verbal de transcriere apare cuvântul „mai”, acesta neexistând pe suportul tehnic în posesia căruia ei se află, a dispus, după punerea în discuția părților, înaintarea, de către parchet, a unei copii „clonă” de pe acel suport pentru audiere în ședință de judecată publică.

La 06 noiembrie 2015, parchetul a transmis copia identică de pe înregistrarea convorbirii din 22 ianuarie 2014 dintre inculpații C. și A., fixată pe suport optic tip DVD (filele 305, 306 vol. 1 apel).

La termenul de judecată 10 noiembrie 2015, a fost audiat martorul H.H., persoană prezentă într-un moment temporal la întâlnirea ce avusese loc între inculpații din cauză la 22 ianuarie 2014, la hotelul „x” (convorbire din mediul ambiental înregistrată pe suportul amintit înaintat de către parchet, proces-verbal de transcriere vol. 2 urm. pen., filele 274-297, rechizitoriu, filele 9-10), la același termen fiind audiată această convorbire, în prezența inculpaților și a apărătorilor acestora (filele 323-324 vol. 1 apel). Acest martor, el rămânând în sala de ședință după audierea sa, în completarea declarației, a atestat că „am ascultat convorbirea ambientală din data de 22 ianuarie 2014, mi-am recunoscut vocea și nu aș putea să spun că dialogul nu a fost cursiv” (vol.1, fila 324 verso).

La același termen de judecată după audierea în ședință publică a convorbirii în discuție, inculpatul A. a declarat (fila 325 vol. I apel) „Îmi recunosc vocea reținută în dialogul ambiental înregistrat la 22 ianuarie 2014, aceeași recunoaștere venind și din partea inculpatului C. (fila 326 același vol. 1).

La data de 05 februarie 2016, sub nr. x, în dosar inculpatul A. a depus un „Memoriu” în care, în esență, subliniază implicarea sa în viața socială a comunității din satul în care s-a născut, implicare soldată cu acțiuni menite a ridica nivelul de educație, reducerea abandonului școlar, la fel, eforturile depuse pentru menținerea locurilor de muncă în societatea pe care a creat-o, în final el solicitând respingerea apelului declarat de parchet și o modalitate de executare a pedepsei fără privare de libertate.

Apărarea aceluiași inculpat, pentru termenul de amânare a pronunțării hotărârii, 23 februarie 2016, respectiv sub nr. x din 22 februarie 2016, a depus o „cerere de repunere pe rol” (vol. 2 apel), cu argumentul că la 16 februarie 2016, Curtea Constituțională a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. - „Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică”, excepție admisă, instanța constituțională decizând că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituțională, motiv pentru care, chiar și în condițiile în care decizia urma a fi publicată, soluția însă este considerată „o împrejurare aptă să servească la lămurirea cauzei odată ce nu au fost excluse probele constând în interceptări ale unor comunicații.

Sinteza criticilor formulate de apelanți:

Cum s-a mai arătat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, prin motivele scrise de apel, a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului A.

Inculpatul A., invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, a criticat nemotivarea hotărârii judecătorului fondului odată ce aceasta nu reflectă analiza apărărilor sale, greșita condamnare, în ce-l priv