ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 767/2017

Decizia nr. 767/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 19863/DRUO/15 septembrie 2016, doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, invocând motive de ordin profesional, a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să se dispună eliberarea sa din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Tribunalul Argeș.

Prin Hotărârea nr. 1270 din 27 octombrie 2016, Plenul CSM a respins cererea de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și de numire în funcția de judecător la Tribunalul Argeș, formulată de doamna procuror A..

Analizând cererea formulată Plenul CSM a reținut că din datele Direcției resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, rezultă că, la data de 1 octombrie 2016, doamna procuror A. are gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel și o vechime de 9 ani și 4 luni în funcția de procuror, dintre care 11 luni la Direcția Națională Anticorupție.

Prin Hotărârea nr. 1021 din 25 octombrie 2016, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător a doamnei procuror A..

A mai reținut Plenul C.S.M. situația, potrivit căreia, conform evidențelor direcției de resort, rezultă că la Direcția Națională Anticorupție, din schema de 42 de posturi de conducere și 153 de posturi de execuție, sunt ocupate 26 de posturi de conducere și 132 de posturi de execuție, fiind vacante 16 posturi de conducere și 21 de posturi de execuție.

În ceea ce privește volumul de activitate la Direcția Națională Anticorupție, în primul semestru al anului 2016, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 56, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 52.

S-a mai constatat că potrivit evidențelor direcției de resort, rezultă că, după desfășurarea sesiunii de transfer în ședința Secției pentru judecători din data de 25 octombrie 2015, la Tribunalul Argeș, instanța la care se solicită numirea în funcția de judecător, sunt efectiv vacante 5 posturi de execuție, utile pentru procedura prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

La această instanță, în primul semestru al anului 2016, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 374, față de media națională de 346, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 363, față de media națională de 346.

La soluționarea cererii formulate de doamna procuror A., pe lângă motivele invocate și punctele de vedere mai sus menționate, Plenul CSM a avut în vedere, pe de o parte, numărul mare al posturilor vacante la Direcția Națională Anticorupție, structură specializată la care complexitatea dosarelor este de nivel ridicat, iar pe de altă parte, faptul că pentru Tribunalul Argeș, în ședința Secției pentru judecători din data de 25 octombrie 2016, au fost admise două cereri de transfer, astfel că, sub aspectul oportunității, nu se justifică numirea doamnei procuror în funcția de judecător la această instanță.

În raport de considerentele de mai sus, Plenul CSM a respins cererea formulată de doamna procuror A.

Împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1270 din 20 octombrie 2016 a formulat contestație, A. invocându-se în drept dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și art. 22 și 23 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor aprobat în Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

II. Analiza contestației

În fond ceea ce se critică în prezenta contestație este aceea că deși a fost constatată îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii conform dispozițiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aceasta a fost respinsă.

Dintr-un început trebuie precizat că admiterea unei astfel de cereri reprezintă o vocație ce, pe de o parte se analizează în concret, pentru fiecare caz în parte, iar pe de alta Consiliul Superior al Magistraturii posedă o marjă de apreciere, fiind la latitudinea sa acceptarea unei astfel de cereri.

Din punct de vede al analizei în concret, contestatoarea subliniază asupra avizelor favorabile primite atât de la conducătorul Parchetului unde își desfășoară activitatea, cât și de la conducătorul Tribunalului Argeș unde a solicitat a fi numită.

În concret în acest sens, din evidențele direcției de resort a rezultat că la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție în primul semestru al anului 2016, încărcătura dosarelor pe procuror a fost de 56 dosare. iar încărcătura pe schemă a fost de 52 de dosare.

În ceea ce privește gradul de ocupare a posturilor la nivelul unității de parchet la care funcționează contestatoarea. din cele 42 de posturi de conducere și 153 de posturi de execuție sunt ocupate 26 posturi de conducere și 132 de posturi de execuție, fiind vacante 16 posturi de conducere și 21 de posturi de execuție.

Referitor la volumul de activitate la Tribunalul Argeș, instanță la care contestatoarea solicită numirea în funcția de judecător, precizăm că în primul semestru al anului 2016 încărcătura cauzelor pe judecător a fost de 374 de dosare, față de media națională de 346 de dosare, iar încărcătura cauzelor pe schemă a fost de 363 dosare, spre deosebire de media națională de 346 de dosare.

La această instanță, s-a constatat că. după analizarea cererilor de transfer de către Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 25 octombrie 2016. au mai rămas vacante 5 posturi de judecător.

Astfel, pe de o parte la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție aproximativ 15% din posturile de execuție sunt vacante, iar pe de altă parte volumul de activitate al acestei unități de parchet este extrem de complex, numirea contestatoarei în funcția de judecător ar fi condus la creșterea volumului de activitate al acestei unități de parchet atât pe procuror, cât și pe schemă, cu consecința directă a afectării activității Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Argeș.

La nivelul Tribunalului Argeș, deși schema de judecători nu era completă, volumul de activitate s-a situat în primul semestru al anului 2016 la nivelul mediei naționale.

Fiind vorba despre instituții diferite nu poate fi pus semnul egal între dosarele soluționate de către instanța și cele ale unui parchet, cu precădere unul ce soluționează cauze de mare corupție.

Cât privește analiza elementelor de oportunitate, alături de aspectul că înainte cu doar două zile înaintea analizării cererii contestatoarei, fuseseră adresate două cereri de transfer la Tribunalul Argeș (Ședința Secției pentru judecători din 25 octombrie 2016) aspect ce urma să reducă și mai mult încărcătura de dosare pe judecător la această instanță, în mod corect în viziunea Înaltei Curți a fost luat în considerare și faptul că vechimea contestatoarei la Direcția Națională Anticorupție, era la acea dată de doar 11 luni.

Or, schimbarea prea frecventă a instituției unde își desfășoară un magistrat activitatea fără justificări plauzibile, poate fi apreciată ca un factor subiectiv care nu trebuie încurajat.

Pe de altă parte, neadmiterea unei astfel de cererii nu are caracter definitiv ea putând fi reiterată oricând, urmând a fi analizată și în raport de elementele concrete de la acea dată, fapt ce permite inclusiv derogări de la principiile generale.

În raport de analiza mai sus expusă, opinia majoritară converge asupra menținerii ca legală și temeinică a Hotărârii Plenului CSM nr. 1270 din 27 octombrie 2016.

Având în vedere faptul că Hotărârea Plenului CSM a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 22 și art. 20 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, contestația urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1270 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2017.

Opinie separată

În dezacord cu opinia majorității membrilor completului de judecată, consider că în cauză se impunea admiterea contestației, pentru următoarele considerente:

Contestatoarea a solicitat eliberarea din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Pitești și numirea sa în funcția de judecător la Tribunalul Argeș, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și al art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006, motivând cererea pe considerente de ordin profesional.

Secția pentru Procurori a CSM a constatat îndeplinirea tuturor condițiilor și a înaintat cererea contestatoarei către Plen.

Prin Hotărârea nr. 1270 din 27 octombrie 2016 a Plenului CSM s-a dispus respingerea cererii, iar în motivarea hotărârii s-a arătat că s-a avut în vedere numărul de posturi de la PÎCCJ - Direcția Națională Anticorupție și încărcătura pe fiecare procuror, dar și cele de la Tribunalul Argeș, precum și avizele exprimate de instituțiile implicate, concluzionându-se că nu este oportună aprobarea solicitării contestatoarei.

Jurisprudența constantă a Înaltei Curți a considerat că limitele dreptului de apreciere al autorității publice sunt determinate de conținutul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, impunându-se ca analiza unei cereri să nu fie formală, ci să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport cu aspectele concrete ale fiecărei situații.

Oportunitatea este ea însăși o condiție de legalitate, fără de care nu se poate vorbi de valabilitatea unui act administrativ, iar legiuitorul a stabilit, în acord cu prevederile constituționale, dreptul judecătorului de a verifica dacă s-a acționat sau nu abuziv, în raport cu legislația în vigoare.

Or, în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a fost definit excesul de putere ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

De aceea, se impune a se verifica dacă prin soluția adoptată în prezenta cauză, intimatul CSM și-a exercitat corect dreptul de apreciere sau a acționat cu exces de putere.

În acest sens trebuie observat că îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 pentru numirea din funcția de procuror în cea de judecător nu creează automat un drept la numire și nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul CSM, dar refuzul de numire trebuie să fie temeinic motivat, pentru că altfel acesta devine abuziv.

Potrivit art. 23 alin. (1

1

) din Regulament, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete, la soluționarea cererilor de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, pot fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită numirea.

În speță, motivarea hotărârii intimatului este sumară și neconvingătoare, limitându-se la expunerea dispozițiilor legale incidente și la redarea unor date statistice, fără o analiză efectivă a acestora.

În opinia mea, nu a fost contestată îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, autoritățile judiciare implicate în procedură, respectiv, DNA și Tribunalul Argeș și-au exprimat acordul cu privire la încetarea calității contestatoarei de procuror și numirea sa în funcția de judecător, iar interesul public nu apare susținut de probele cauzei, volumul de activitate în cadrul parchetului unde funcționează contestatoarea nefiind de natură să justifice refuzul numirii, volumul de activitate fiind foarte mare (peste media națională) și la instanța în discuție.

Chiar dacă schema Direcției Naționale Anticorupție (iar nu doar a Structurii Pitești, care nu a fost prezentată) nu este integral ocupată, nu poate fi ignorat faptul că în mod constant s-au organizat cu succes recrutări de procurori la acest parchet, iar avizul pozitiv al DNA demonstrează că prin numirea în funcția de judecător a contestatoarei nu este afectată activitatea acestui parchet.

Pe de altă parte, neocuparea posturilor vacante nu este imputabilă contestatoarei și nu este rezonabil să fie obligată aceasta să suporte un dezavantaj disproporționat, fiind practic împiedicată să își schimbe profesia.

În plus, intimatul nu a făcut nicio trimitere la motivele invocate de contestatoare, nici aspectele legate de vechimea în magistratură (peste 10 ani vechime) și gradul profesional deținut (de parchet de curte de apel), superior celui al instanței la care ar urma să fie numită și dobândit prin concurs în urmă cu 4 ani (gradul de parchet de pe lângă tribunal fiind dobândit de peste 5 ani).

Analiza intimatului CSM apare formală și neadecvată, fiind o abordare restrictivă, în dezacord cu Recomandarea (2000)19 a Comitetului de Miniștri al Statelor Membre ale Consiliului Europei prin care s-a statuat că "statele ar trebui să ia măsuri pentru a face posibil ca această persoană să desfășoare în mod succesiv funcția de procuror public cu cea de judecător și invers. Astfel de schimbări de funcții sunt posibile doar la cererea expresă a persoanei respective și cu respectarea garanțiilor" (parag. 18).

Pentru toate aceste considerente, hotărârea contestată fiind dată cu exces de putere și având drept consecință vătămarea dreptului contestatoarei, se impunea a fi admisă contestația, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004, anulată Hotărârea nr. 1270 din 27 octombrie 2016 a Plenului CSM, iar intimatul obligat, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de numire a contestatoarei în funcția de judecător la Tribunalul Argeș și să înainteze Președintelui României propunerea în acest sens.

Procesat de GGC - CL