ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1250/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1088 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea formulată de A., procuror la Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Pitești, de eliberare din funcția de procuror și de numire în funcția de judecător la Judecătoria Pitești, Judecătoria Curtea de Argeș, Judecătoria Costești, Judecătoria Slatina sau Judecătoria Răcari.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 iunie 2017, contestatoarea A. a solicitat anularea acestei hotărâri și obligarea intimatului să propună Președintelui României eliberarea din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător, în temeiul art. 23 alin. (3) din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și a procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului CSM.

A apreciat contestatoarea că este nelegală hotărârea de respingere a solicitării sale de eliberare din funcția de procuror și de numire în funcția de judecător la una dintre instanțele menționate, pentru că dreptul pe care îl are Consiliul Superior al Magistraturii de a analiza îndeplinirea cerințelor pentru numirea din funcția de procuror în funcția de judecător, ținând seama de condițiile impuse de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu echivalează cu dreptul de a refuza propunerea de numire.

CSM are competența exclusivă în ceea ce privește propunerile adresate Președintelui României de numire în funcția de judecător/procuror, însă atribuțiile acordate în acest sens se exercită în condițiile impuse de lege, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor și a principiului legalității actelor administrative.

Deși intimatul nu a negat existența unui punct de vedere favorabil obținut de la conducătorul parchetului și, respectiv, obținerea unui aviz favorabil de la conducătorul instituției/instituțiilor la care a solicitat a fi numită, a apreciat că vocația la numirea în funcția de judecător din funcția de procuror se analizează în funcție de toate elementele de fapt și că soluția pe care o poate da are în vedere asigurarea unui echilibru între interesul general, funcționarea în bune condiții a instanțelor și parchetelor, și interesele de ordin profesional și personal ale procurorului care formulează cererea.

În hotărârea contestată s-a menționat că, la data de 01.09.2017, la Judecătoria Pitești erau ocupate 37 de posturi din cele 40 de posturi de judecător, fiind 3 posturi vacante. S-a constatat că încărcătura pe judecător este peste media națională, respectiv 865 de dosare față de media de 741 de dosare. La aceeași dată, la Judecătoria Curtea de Argeș erau ocupate 5 posturi de judecător, din cele 7 posturi prevăzute, și la această instanță constatându-se că încărcătura pe schemă este peste media națională. Aceeași situație, referitoare la încărcătura pe judecător, s-a constatat și la Judecătoria Costești și la Judecătoria Răcari.

Plenul CSM a luat act și de faptul că, atât Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița, Judecătoria Răcari și Direcția Națională Anticorupție, au comunicat puncte de vedere favorabile.

A mai reținut intimatul că nu ar fi oportună reducerea numărului de procurori ce funcționează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

A precizat contestatoarea că a dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești prin examen de promovare organizat- în condițiile legii iar, din 23.03.2015, a fost delegată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, din data de 07.10.2015 fiind numită procuror în cadrul acestei structuri.

Astfel, numirea sa în funcția de judecător nu ar determina o reducere semnificativă a numărului posturilor de execuție ocupate la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție.

De asemenea, argumentul că nu este oportună reducerea numărului de procurori ce funcționează în cadrul DNA în condițiile în care la această instanță se soluționează dosare de o complexitate deosebită nu-i poate fi opus pentru că, potrivit dispozițiilor legale, ar putea formula în orice moment cerere de revenire la unitatea de la care a plecat, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

A mai apreciat contestatoarea că este necesară o analiză obiectivă și imparțială a cererii sale și o motivare în concordanță cu dispozițiile legale, iar nu în funcție de persoana care a formulat cererea.

Trebuie ținut seama și de situația sa că, în calitate de procuror, nu are altă posibilitate de a accede la funcția de judecător, neavând, de exemplu, posibilitatea de a se înscrie la un concurs pentru ocuparea funcțiilor vacante de judecător. Astfel, dacă Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 conține singura modalitate prin care un procuror poate accede la funcția de judecător, această modalitate trebuie să fie recunoscută ca una obiectivă și care să poată fi supusă cenzurii în fața instanțelor de judecată. Actul emis trebuie să respecte cerințele de legalitate și să nu conțină aprecieri subiective, dincolo de rezultatul aplicării unor criterii exprese, și nici rezultatul unei voințe majoritare a membrilor prezenți la ședințele plenului.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

A arătat intimatul că, la soluționarea cererii contestatoarei, au fost avute în vedere dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și cele ale art. 22 și art. 23 din Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, motivele invocate de contestatoare și faptul că secția pentru judecători a sesizat Plenul cu propunere de respingere a numirii în funcția de judecător, în raport cu aspectele care privesc aptitudinile specifice funcției de judecător, dar și de cele motivaționale, rezultate din răspunsurile candidatei, dar și numărul mare de posturi de procuror efectiv vacante la nivelul Direcției Naționale Anticorupție.

Prin Hotărârea nr. 1013 din 29.09.2017, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător a doamnei procuror A., însă a sesizat Plenul CSM cu propunerea de respingere a numirii în funcție de judecător.

Adoptarea hotărârii secției pentru judecători privind îndeplinirea condițiilor legale pentru numirea în funcție de judecător nu creează în mod automat un drept la numire și nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul CSM.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat aspectele necesare pentru a stabili dacă doamna procuror A. poate fi numită în funcția de judecător, și anume volumul de activitate la Direcția Națională Anticorupție, situația posturilor vacante la unitatea de parchet în discuție și la instanțe, vechimea deținută de contestatoarea la unitatea de parchet și vechimea în funcție, precum și punctele de vedere transmise de parchetele și instanțele implicate în procedura de numire în funcția de judecător.

Din evidențele direcției de resort, a rezultat că la DNA, din cele 195 de posturi de procuror prevăzute în schemă (42 posturi de conducere și 153 posturi de execuție), sunt ocupate 21 posturi de conducere și 134 posturi de execuție, fiind vacante 21 posturi de conducere și 19 posturi de execuție. În ceea ce privește volumul de activitate la această unitate de parchet, în semestrul I al anului 2017, s-a înregistrat o încărcătură de 53 de dosare pe procuror.

La Judecătoria Pitești, instanța la care a solicitat numirea în funcția de judecător, din cele 40 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 37 de posturi, fiind vacante 3 posturi de judecător. Încărcătura pe judecător, în semestrul I 2017, a fost de 865 de dosare, față de media națională de 741, iar încărcătura pe schemă a fost de 623 de dosare, spre deosebire de media națională de 551 dosare.

La Judecătoria Curtea de Argeș, din cele 7 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 5 posturi, fiind vacante un post aferent funcției de președinte și un post de execuție. Încărcătura pe judecător, în semestrul I 2017, a fost de 619 dosar, față de media națională de 741, iar încărcătura pe schemă a fost de 601 dosar, spre deosebire de media națională de 551 dosare.

La Judecătoria Costești, din cele 6 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 5 posturi, fiind vacant un post de execuție. Încărcătura pe judecător, în semestrul I 2017, a fost de 894 dosare, față de media națională de 741, iar încărcătura pe schemă a fost de 596 dosare, spre deosebire de media națională de 551 dosare.

La Judecătoria Slatina, din cele 22 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 20 posturi, fiind vacante 2 posturi de execuție. Încărcătura pe judecător, în semestrul I 2017, a fost de 627 dosare, față de media națională de 741, iar încărcătura pe schemă a fost de 556 dosare, față de media națională de 551.

La Judecătoria Răcari, din cele 7 posturi prevăzute în schemă, erau ocupate 3 posturi, fiind vacante un post aferent funcției de președinte și 3 posturi de execuție, din care unul a fost indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură. Pe semestrul I 2017, încărcătura pe judecător a fost de 1094 dosar, față de media națională de 741, iar încărcătura pe schemă a fost de 578 dosar, spre deosebire de media națională de 551 dosare.

Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița, Judecătoria Răcari și Direcția Națională Anticorupție au comunicat puncte de vedere favorabile numirii contestatoarea în funcția de judecător, iar Curte de Apel Pitești, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Olt au comunicat avize negative, în timp ce Judecătoria Slatina a arătat că numirea magistratului în cauză nu este oportună.

A precizat intimatul CSM că avizele pozitive transmise de instanțele menționate nu sunt obligatorii și, prin urmare, nu sunt apte, prin ele însele, făcându-se abstracție de toate celelalte criterii prevăzute de Regulament și de marja de apreciere ce revine CSM, să conducă la admiterea, de plano, a cererii contestatoarei. Plenul CSM a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesul general, funcționarea în bune condiții a instanțelor și parchetelor, și interesele de ordin personal ale contestatoarei.

În ceea ce privește contestația, a arătat intimatul că s-au formulat critici exclusiv din perspectiva neanalizării obiective și imparțiale a cererii de numire în funcția de judecător, însă, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul hotărârii contestate, au fost analizate obiectiv criteriile prevăzute de Regulament, sub aspectul volumului de activitate al instanței sau parchetului, numărul posturilor vacante la instanțele și parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora, vechimea efectivă în funcția de procuror și vechimea la parchetul de la care provine și vechimea în gradul aferent instanței la care se solicită numirea.

Reprezintă atributul exclusiv al CSM în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare, promovare a judecătorilor și procurorilor, numirea procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror.

A precizat intimatul că, la respingerea cererii contestatoarei, s-a avut în vedere, în special, situația unității de parchet la care aceasta funcționează, a cărei bună funcționare ar fi fost afectată în măsura în care ar fi fost admisă solicitarea acesteia, avându-se în vedere numărul foarte mare de posturi vacante.

De asemenea, diversele decizii ale CSM, adoptate în ceea ce privește modalitățile de ocupare a posturilor vacante la parchete și instanțe cu asigurarea echilibrului între interesul general și interesul individual al solicitantului, nu pot fi privite drept măsuri contradictorii sau discreționare.

Sunt neîntemeiate și susținerile contestatoarei referitoare la inexistența posibilităților reale de ocupare a posturilor vacante la judecătoriile la care a solicitat numirea, întrucât acestea sunt avute în vedere la sesiunile de transferuri, la cele de numire a procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror, cât și la concursurile de promovare a judecătorilor în funcții de execuție vacante.

Prin Hotărârea nr. 1088/26.10.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de petenta A., de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Judecătoria Pitești, Judecătoria Curtea de Argeș, Judecătoria Costești, Judecătoria Slatina sau Judecătoria Răcari.

Argumentele pentru care a fost respinsă cererea se referă la aptitudinile specifice funcției de judecător, la aspectele motivaționale, rezultate din răspunsurile contestatoarei, dar și la numărul mare de posturi de procuror efectiv vacante la nivelul Direcției Naționale Anticorupție (21 posturi de conducere și 19 posturi de execuție), în condițiile în care la această unitate se soluționează dosare de o complexitate deosebită.

Din cuprinsul hotărârii contestate reiese faptul că intimatul a analizat toate criteriile prevăzute de disp. art. 23 alin. (1) din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin HPCSM nr. 1923/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Contestatoarea, prin motivele cererii sale, susține nelegalitatea actului administrativ atacat din perspectiva încălcării drepturilor și intereselor sale legitime, precum și a înfrângerii principiului legalității.

În acest sens, contestatoarea arată că îndeplinește criteriile de vechime impuse de lege, că are gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și este delegată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, începând cu data de 07.10.2015, astfel că numirea sa ca judecător nu ar determina o reducere semnificativă a numărului de posturi de execuție ocupate la DNA.

Mai menționează contestatoarea existența unor puncte de vedere favorabile exprimate de Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Dâmbovița, Judecătoria Răcari și Direcția Națională Anticorupție, iar argumentul lipsei de oportunitate nu poate să îi fie opus, deoarece poate formula în orice moment cerere de revenire la unitatea de la care a plecat.

Înalta Curte constată că prin contestația formulată, nu s-a exprimat nicio critică în ceea ce privește unul dinte motivele pentru care a fost respinsă cererea de numire în funcția de judecător și anume lipsa de aptitudini specifice funcției de judecător, coroborată cu aspecte motivaționale.

Cu privire la existența unui număr important de posturi vacante de conducere și de execuție în cadrul DNA, se reține temeinicia argumentului adus în cuprinsul hotărârii atacate ce nu poate fi combătut, deoarece din datele statistice existente la dosar, situația este reală.

În plus, este de notorietate faptul că Direcția Națională Anticorupție se confruntă cu soluționarea unor dosare ce au o complexitate deosebită.

În aceste condiții vacantarea unui post poate perturba semnificativ activitatea direcției, de unde rezultă că este pertinentă concluzia lipsei de oportunitate a reducerii numărului de procurori.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată a fost emisă cu respectarea principiului legalității, la adoptarea sa fiind aplicate întocmai dispozițiile legale incidente.

De asemenea, oportunitatea ce reprezintă o componentă a legalității a fost analizată de către intimat tot prin prisma dispozițiilor legale ce îi conferă posibilitatea de a aprecia asupra cererii formulate, în contextul îndeplinirii atribuției sale de a asigura stabilitatea în sistem, în concordanță cu necesitățile sistemului judiciar.

Este adevărat că oricând contestatoarea poate formula cerere de revenire la unitatea de parchet de la care a plecat, însă o astfel de solicitare se analizează în conformitate cu alte dispoziții legale, diferite de cele aplicabile în prezenta cauză, iar oportunitatea presupune criterii diferite în funcție de situația permisă a fiecărei opțiuni în parte.

În fine, Înalta Curte nu reține în dosar îndeplinirea condițiilor referitoare la excesul de putere, deoarece contestatoarea nu poate invoca un drept absolut de a fi numită în funcția de judecător, cererea sa este analizată în conformitate cu anumite criterii legale, ce au fost respectate de către intimat, în concurs cu interesul general și politica de resurse umane, atribute ale autorității publice intimate.

Față de acestea, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2001, modificată și completată, contestația va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1088 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2018.