ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 21/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H.A. să se constate

existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul, având gradul de maior și funcția de

șef colectiv în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 2, a aprobat următoarele

măsuri operative în dosarul de urmărire informativă deschis asupra unui

cunoscut critic și istoric literar român: "informatorii din cadrul Casei

de Cultură vor fi instruiți să ne semnaleze prezența lui C. la această

instituție, cu cine ia legătura, locul unde se desfășoară discuțiile și dacă în

perioada în care se află obiectivul în localul Casei de Cultură se mai află și

vreun diplomat de la ambasada vest-germană"; "informatoarea A. ne va

semnala prezența lui C. în cadrul obiectivului G. și diplomații cu care ia

legătura"; "informatoarea P. va fi instruită să ne semnaleze

comportarea obiectivului la diferite recepții care au loc și unde este invitat,

precum și persoanele cu care discută"; "în cooperare cu Direcția I,

C. va fi încadrat informativ la locul de muncă"; "se vor folosi

mijloacele T și F (tehnică operativă și filaj - n.n.) în vederea identificării

legăturilor care apar și a controlării discuțiilor care au loc între

aceștia".

Prin Sentința nr.

6479 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis cererea formulată

de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul H.A. și a constatat calitatea de

lucrător al Securității în privința pârâtului H.A..

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență că pârâtul, în calitatea de maior

și funcție de șef colectiv în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 2, a aprobat

măsuri informativ - operative în dosarul de urmărire informativă deschis asupra

unui critic și istoric literar român: "informatorii din cadrul Casei de

Cultură vor fi instruiți să ne semnaleze prezența lui C. la această instituție,

cu cine ia legătura, locul unde se desfășoară discuțiile și dacă în perioada în

care se află obiectivul în localul Casei de Cultură se mai află și vreun

diplomat de la ambasada vest-germană";

De asemenea, prima

instanță a mai reținut că sunt relevante și propunerile, semnate de pârât, de

aprobare a închiderii dosarului de urmărire informativă privind anumite

persoane, clasarea materialelor la C.I.D., dar și menținerea acestora în evidențe

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că așa cum reiese din toate documentele

anexate, activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au ce au avut ca

efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv

dreptul la viața privată, iar prin aceasta încălcându-se concomitent, și

dreptul fundamental la libertatea de opinie și de exprimare, dreptul la

libertatea de conștiință și religie, acțiunile pârâtului fiind grave și

constituind acte de poliție politică în accepțiunea legii.

Conchizând,

judecătorul fondului a constatat că pârâtul deși a fost citat în prezentul

dosar la adresa comunicată de DEPABD, iar odată cu citațiile, pârâtul

recepționând și cererea de chemare în judecată și înscrisurile aferente, totuși

nu s-a prezentat în fața instanței nici personal și nici prin reprezentant și

nu a învederat o situație de fapt contrară celei expuse de către reclamant.

de pârât

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs H.A., criticând

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea

recursului, recurentul a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu

nerespectarea regulilor procedurale de citare corectă pe toată durata

judecății, fiind citat din eroare în București.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent,

precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

În materia nulității

actelor de procedură, dreptul comun îl constituie prevederile art. 105 alin.

(2) C. proc. civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor

legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o

vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.

Dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ. includ toate neregularitățile procedurale care atrag

această sancțiune, cu excepția celor expres prevăzute în art. 304 pct. 1 - 4,

dar și cele care au fost făcute prin nesocotirea unor principii fundamentale, a

căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Verificând actele

dosarului, Înalta Curte constată că într-adevăr, din eroare, instanța de fond a

dispus citarea pârâtului H.A. în București, astfel cum a indicat și Direcția

pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date prin adresa aflată

la dosarul de fond.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., "Judecătorul nu poate hotărî asupra

unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea

nu dispune altfel".

Față de dispozițiile

legale citate, instanța de control judiciar reține că, prin sentința

pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., producând pârâtului

H.A. o vătămare evidentă, întrucât aceasta nu a avut posibilitatea să participe

la judecată și să-și formuleze apărarea, contrar principiilor fundamentale

procesuale ale contradictorialității și dreptului la apărare.

Principiul

contradictorialității presupune faptul că toate elementele procesului trebuie

supuse dezbaterii și discuției părților și că fiecare parte trebuie să aibă

posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură

cu pretenția dedusă judecății.

Nu în ultimul rând,

stabilirea corectă a cadrului procesual și îndeplinirea legală a procedurii de

citare este de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil,

consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut

de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Instanța de fond a

pronunțat, așadar, o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin.

(2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului reglementat de art. 304

pct. 5 C. proc. civ., iar vătămarea produsă nu se poate înlătura decât prin

casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru considerentele

expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) - (3) și art. 313

teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de H.A. împotriva Sentinței civile nr. 6479 din 7 noiembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL