ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 21/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H.A. să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul, având gradul de maior și funcția de șef colectiv în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 2, a aprobat următoarele măsuri operative în dosarul de urmărire informativă deschis asupra unui cunoscut critic și istoric literar român: "informatorii din cadrul Casei de Cultură vor fi instruiți să ne semnaleze prezența lui C. la această instituție, cu cine ia legătura, locul unde se desfășoară discuțiile și dacă în perioada în care se află obiectivul în localul Casei de Cultură se mai află și vreun diplomat de la ambasada vest-germană"; "informatoarea A. ne va semnala prezența lui C. în cadrul obiectivului G. și diplomații cu care ia legătura"; "informatoarea P. va fi instruită să ne semnaleze comportarea obiectivului la diferite recepții care au loc și unde este invitat, precum și persoanele cu care discută"; "în cooperare cu Direcția I, C. va fi încadrat informativ la locul de muncă"; "se vor folosi mijloacele T și F (tehnică operativă și filaj - n.n.) în vederea identificării legăturilor care apar și a controlării discuțiilor care au loc între aceștia". Prin Sentința nr. 6479 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H.A.

și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului H.A..

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că pârâtul, în calitatea de maior și funcție de șef colectiv în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 2, a aprobat măsuri informativ - operative în dosarul de urmărire informativă deschis asupra unui critic și istoric literar român: "informatorii din cadrul Casei de Cultură vor fi instruiți să ne semnaleze prezența lui C. la această instituție, cu cine ia legătura, locul unde se desfășoară discuțiile și dacă în perioada în care se află obiectivul în localul Casei de Cultură se mai află și vreun diplomat de la ambasada vest-germană"; De asemenea, prima instanță a mai reținut că sunt relevante și propunerile, semnate de pârât, de aprobare a închiderii dosarului de urmărire informativă privind anumite persoane, clasarea materialelor la C.I.D., dar și menținerea acestora în evidențe S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că așa cum reiese din toate documentele anexate, activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viața privată, iar prin aceasta încălcându-se concomitent, și dreptul fundamental la libertatea de opinie și de exprimare, dreptul la libertatea de conștiință și religie, acțiunile pârâtului fiind grave și constituind acte de poliție politică în accepțiunea legii.

Conchizând, judecătorul fondului a constatat că pârâtul deși a fost citat în prezentul dosar la adresa comunicată de DEPABD, iar odată cu citațiile, pârâtul recepționând și cererea de chemare în judecată și înscrisurile aferente, totuși nu s-a prezentat în fața instanței nici personal și nici prin reprezentant și nu a învederat o situație de fapt contrară celei expuse de către reclamant. 2. Recursul exercitat de pârât Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs H.A., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea recursului, recurentul a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu nerespectarea regulilor procedurale de citare corectă pe toată durata judecății, fiind citat din eroare în București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. În materia nulității actelor de procedură, dreptul comun îl constituie prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor. Dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. includ toate neregularitățile procedurale care atrag această sancțiune, cu excepția celor expres prevăzute în art. 304 pct. 1 - 4, dar și cele care au fost făcute prin nesocotirea unor principii fundamentale, a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că într-adevăr, din eroare, instanța de fond a dispus citarea pârâtului H.A. în București, astfel cum a indicat și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date prin adresa aflată la dosarul de fond. Or, potrivit dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel". Față de dispozițiile legale citate, instanța de control judiciar reține că, prin sentința pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., producând pârâtului H.A.

o vătămare evidentă, întrucât aceasta nu a avut posibilitatea să participe la judecată și să-și formuleze apărarea, contrar principiilor fundamentale procesuale ale contradictorialității și dreptului la apărare. Principiul contradictorialității presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților și că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. Nu în ultimul rând, stabilirea corectă a cadrului procesual și îndeplinirea legală a procedurii de citare este de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Instanța de fond a pronunțat, așadar, o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar vătămarea produsă nu se poate înlătura decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) - (3) și art. 313 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de H.A. împotriva Sentinței civile nr. 6479 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 ianuarie 2013. Procesat de GGC - CL