ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7256/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7256/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței
de fond
1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Curții de Apel București, la data de 10 mai 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a
solicitat instanței să constate calitatea pârâtului M.I. de lucrător al
Securității.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că pârâtul, având gradul de locotenent colonel și funcția
de șef al Serviciului „F" (profil de filaj și investigații) în cadrul
Inspectoratului Județean Mureș, a obținut, prin filajul efectuat de ofițeri ai
Serviciului pe care-l conducea, informații despre viața privată a unei
persoane.
De asemenea, s-a mai
arătat că în aceeași calitate de locotenent colonel și șef al Serviciului
„F" în cadrul Inspectoratului Județean Mureș, pârâtul a informat
Securitatea Municipiului București, printr-o Adresă din data de 28 mai 1987, cu
informații despre viața privată a unei persoane, precum și despre faptul că
tatăl acesteia „figurează în evidențele de Securitate cu Fond Informativ 95341,
semnalat cu comentarii tendențioase la adresa politicii interne și externe a R.S.R.”.
A mai precizat
reclamantul că în calitate de locotenent colonel și șef al Serviciului „F"
în cadrul Inspectoratului Județean Mureș, pârâtul a obținut, prin filajul
efectuat de ofițeri ai Serviciului pe care-l conducea, informații despre viața
privată a unor persoane, informații exploatate în acțiunea informativă deschisă
asupra unui profesor de limbă germană, semnalat că „vizitează Ambasada R.F.G.,
Casa de Cultură și Biblioteca Germană din București".
1.2. Prin întâmpinare,
pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că activitatea
sa a fost verificată ca urmare a cererii formulate de numitul K.A., în urma
căreia a fost identificat dosarul cota I 234575 (primul dosar din Nota de
constatare nr. DI/1/572 din 15 martie 2011 anexată acțiunii C.N.S.A.S.), însă
verificările au fost extinse, cu încălcarea competenței și procedurii prevăzute
de art. 6, alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, și asupra altor dosare.
1.3. Prin Sentința nr.
2176 din 27 martie 2012, Curtea de Apel București a respins excepția
inadmisibilității invocată de pârât și a respins acțiunea formulată de
reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca
neîntemeiată.
Curtea a respins
excepția invocată de pârât, întrucât, așa cum reiese din înscrisurile de la
dosar, pârâtul a coordonat activitatea de filaj a numitului K.A., la
solicitarea căruia a fost declanșată procedura de verificare.
Pe fondul cauzei,
Curtea a reținut că din probele administrate nu reiese că pârâtul ar fi desfășurat
vreo activitate care, având la bază informațiile obținute în urma filajului, să
fi afectat în vreun fel viața privată sau vreunul din drepturile fundamentale
ale persoanelor vizate, astfel încât, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art.
2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Calea de atac
exercitată
2.1. Împotriva
sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul
C.N.S.A.S., invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C.
proc. civ. - 1865, susținând că soluția instanței de fond este nelegală și
netemeinică, invocând, în esență, următoarele critici:
- instanța de fond a
interpretat și aplicat în mod eronat prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,
cu modificările și completările ulterioare, susținând în mod greșit că
informațiile obținute în urma filajului nu dovedeau că persoana urmărită ar fi
desfășurat activități potrivnice regimului comunist;
- instanța de fond a
reținut în mod greșit că, în cauză, nu s-ar fi dovedit încălcarea dreptului la
viața privată și că activitatea de filaj, prin ea însăși, nu este de natură să
suprime sau să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale;
- oricum, în cauză,
este de necontestat că persoanele filate au fost urmărite fără acordul lor,
ceea ce reprezintă o imixtiune în viața lor privată.
În concluzie,
autoritatea recurentă a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii
acțiunii și constatarea că pârâtul are calitatea de lucrător al fostei
Securități, în condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
2.2. Intimatul-pârât
a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului și a solicitat
respingerea acestuia ca nefondat, susținând, în esență, că soluția instanței de
fond este legală și temeinică.
Soluția instanței
de recurs
Recursul este nefondat,
soluția instanței de fond fiind legală și temeinică pentru considerentele care
vor fi prezentate în continuare.
3.1.În ceea ce
privește limitarea instanței de fond la analizarea activității pârâtului
exclusiv prin raportare la dosarul de urmărire, titular K.A., instanța de
recurs reține că soluția este legală și temeinică.
Astfel, potrivit art.
1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana, subiect al unui dosar din care
rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul la cerere, să afle
identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit
cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității
de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit
la instrumentarea dosarului.
De asemenea, potrivit
art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului
Național pentru Studierea Arhivelor Securității: „Petiționarul îndreptățit,
luând la cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S.
demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a
colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea
dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității
pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea
dosarului”.
Din interpretarea
dispozițiilor legale citate mai sus, rezultă că acțiunea de verificare se
realizează exclusiv, la cererea persoanei îndreptățite și vizează exclusiv
lucrătorul/ lucrătorii care a/ au lucrat la dosarul său de urmărire.
Deci, cu alte
cuvinte, atunci când verificarea nu se face din oficiu, față de persoanele
enumerate la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, acțiunea de verificarea se
limitează la dosarul persoanei îndreptățite care a formulat cerere de
verificare.
3.2. În cauză, din
Nota de constatare întocmită de Direcția de investigații din C.N.S.A.S.,
rezultă că verificările nu s-au limitat la dosarul persoanei îndreptățite care
a formulat cerere de verificare, fiind extinse și la dosarele altei persoane
care, însă, nu au formulat cerere de verificare, potrivit art. 1 alin. (7) din
O.U.G. nr. 24/2008 și art. 27 alin. (1) din Regulament, ceea ce reprezintă o
nerespectare a acestor dispoziții legale.
În ceea ce privește
fondul cauzei, criticile recursului sunt nefondate.
Așa cum a reținut și
instanța de fond, precum și organul de investigații al C.N.S.A.S., în Nota de
constatare, acțiunea de filaj, de urmărire a numitului K.A., profesor de muzică
la Școala Populară de Artă din Miercurea Ciuc, a fost demarată în septembrie
1981 ca urmare a faptului că a fost semnalat „cu manifestări și comentarii
dușmănoase de pe poziții naționaliste maghiare”.
Deci, activitățile de
urmărire/ filare a susnumitului, de organizare a acestei activități, de către
intimatul-pârât a avut în vedere, pe de o parte, apartenența acestuia la etnia
maghiară și, pe de altă parte, manifestări și comentarii dușmănoase care vizau
Statul român.
Oricum, din nici un
document/ act/ lucrare a dosarului nu rezultă că acțiunea de urmărire/ filare a
numitului K.A. ar fi avut în vedere activități sau atitudini (comentarii)
potrivnice regimului totalitar comunist, pe care să le fi realizat sau
manifestat acesta, așa cum cer dispozițiile art. 1 lit. a) coroborat cu art. 1 lit.
b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel fiind, pentru
considerentele prezentate mai sus, soluția instanței de fond este legală și
temeinică și în ceea ce privește fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 2176 din 27 martie 2012 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 noiembrie 2013.