ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1118/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1118/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1118/2017
Deliberând, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/114/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială județul Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Clubul Sportiv A. București și Asociația "B." București, anularea contractului de colaborare din 01 octombrie 2012, restituirea contribuției financiare în sumă de 160.000 lei, cu titlu de debit principal, cât și plata dobânzii legale, în sumă de 9.341,11 lei, calculată până la 30 aprilie 2016 și care să se calculeze în continuare, până la data plății efective, iar în subsidiar a solicitat anularea actului, pentru eroarea de drept, ca viciu de consimțământ, cu efectul plății sumelor solicitate prin capătul de cerere principal.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Buzău
Prin Sentința nr. 665 din 26 octombrie 2016, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea administrativ-teritorială județul Buzău, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul a apreciat că natura juridică a contractului de colaborare a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este aceea de contract administrativ, supus procedurilor speciale reglementate de Legea nr. 554/2004.
În acest sens, respectiva convenție este încheiată de o autoritate publică, în speță reclamanta Unitatea administrativ-teritorială județul Buzău, prin Consiliul județean Buzău, în calitate de organ al unității administrativ-teritoriale, care a acționat pentru satisfacerea unui interes legitim public - promovarea sportului de performanță -, în condițiile în care, potrivit legii, educația fizică și sportul sunt activități de interes național sprijinite de stat.
De asemenea, dat fiind că Sala "C." este în proprietatea publică a statului și în administrarea Direcției județene pentru sport și tineret Buzău, desfășurarea meciurilor de către pârâtul Clubul Sportiv A. București în respectiva locație, pusă la dispoziție de reclamantă, ca urmare a contractului dintre părți, echivalează cu punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
În aceeași măsură, conform normelor legale incidente, pârâtul Clubul Sportiv A. București este o persoană juridică de drept public, care face parte din categoria autorităților publice centrale, astfel încât, de vreme ce contractul administrativ dedus judecății este încheiat cu o autoritate publică centrală, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei de față aparține curții de apel, ca instanță de contencios administrativ și fiscal.
2.2. Hotărârea Curții de Apel Ploiești
Pe rolul Curții de Apel Ploiești cauza a fost înregistrată sub nr. x/42/2016, iar prin Sentința nr. 7 din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.
A constatat existența conflictului negativ de competență pe care l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că, potrivit pct. 21 de la lit. a) a Anexei nr. 2 a H.G. nr. 416/2007, pârâtul Clubul Sportiv A. București face parte dintre unitățile, instituțiile și structurile aflate în subordinea/în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Pârâtul Clubul Sportiv A. este un club sportiv de drept public, cu personalitate juridică, care funcționează și este organizat atât în baza Legii nr. 69/2000, cât și a H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Afacerilor Interne, fiind în subordinea acestuia din urmă, iar instituțiile, structurile și unitățile aflate în structura organizatorică/subordonarea administrativă a ministerelor nu pot fi calificate drept autorități publice centrale, doar pentru că nu ar avea structuri echivalente în teritoriu.
Astfel, întrucât contractul de colaborare din 01 octombrie 2012 nu este un contract încheiat cu o autoritate publică centrală (pentru a fi incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004), competența de soluționare a cauzei revine în fond tribunalului administrativ fiscal în a cărei circumscripția administrativ-teritorială se află sediul social al reclamantei, de vreme ce aceasta din urmă a optat astfel la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speță, prin acțiunea promovată și înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, UAT Jud. Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Asociația "B." București și Clubul Sportiv A. București, constatarea nulității contractului de colaborare din 01 octombrie 2012, restituirea contribuției financiare în sumă de 160.000 lei, reprezentând debit principal, precum și plata sumei de 9.341,11 lei, reprezentând dobânda legală calculată de la data plății până la data de 30 aprilie 2016, aceasta urmând să se calculeze în continuarea până la data plății efective, în baza art. 73.1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale. În subsidiar, s-a solicitat anularea actului, pentru eroare de drept, ca viciu de consimțământ cu efectul plății sumelor solicitate prin capătul de cerere principal.
Natura de contract administrativ a actului a cărui anulare se solicită nu este pusă sub semnul îndoielii de nici una din instanțele ale căror hotărâri au generat conflictul negativ de competență, problema de drept supusă analizei Înaltei Curți fiind rangul pârâtului Clubul Sportiv A. București, de autoritate publică centrală sau locală.
Potrivit art. 1 și art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007, Ministerul Afacerilor Interne este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unitățile subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare.
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 stipulează că educația fizică și sportul sunt activități de interes național sprijinite de stat.
Potrivit art. 29 alin. (1) din același act normativ, cluburile sportive de drept public sunt persoane juridice, înființate ca instituții publice în subordinea organelor administrației de stat sau a instituțiilor de învățământ superior de stat și au drept obiect de activitate performanța, selecția, pregătirea și participarea la competiții interne și internaționale.
La pct. 21 de la lit. a) a Anexei nr. 2 a H.G. nr. 416/2007 se menționează că pârâtul Clubul Sportiv A. București face parte dintre unitățile, instituțiile și structurile aflate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.
Din perspectiva acestor dispoziții, pârâtul Clubul Sportiv A. București se situează la un nivel inferior Ministerului Afacerilor Interne, neputând fi calificat drept organ al autorității publice centrale.
Ca atare, pârâtul nu poate fi încadrat decât în ipoteza unei autorități publice locale.
Astfel, în speța de față, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care menționează următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale."
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău în contradictoriu cu pârâții Asociația "B." București și Clubul Sportiv A. București, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.
Procesat de GGC - NN