ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1640/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1640/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

fața primei instanțe.

Prin acțiunea formulată, reclamanții S.P.G.

și S.P.H. au chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii

reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin.

(7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, urmare a evaluării care a fost efectuată în condițiile art.

16 alin. (5) si (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru partea din

imobilul situat în Brașov, înscris în CF Brașov, compus din grădină de 3961,80

mp și o casă construită înainte de anul 1958, compusă din parter plus etaj, cu

fundații de beton, zid de cărămidă și învelitoare de țiglă, pentru partea din

imobil înstrăinată către numitul M.L., prin contractul de vânzare-cumpărare din

08 noiembrie 1996, de către R. Brașov, care face obiectul Dosarului nr. 1252/CC,

precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în

onorariu de avocat.

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

236 din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții S.P.G. și S.P.H.,

împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în

consecință: a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de

despăgubiri aferente Deciziei nr. 188 din 17 iunie 2003 emisă de SC R. SRL

Brașov, ce face obiectul Dosarului nr. 1252/CC și a obligat pârâta să

achite reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a apreciat că admiterea primului capăt de

cerere al reclamanților se impune deoarece, prin netrimiterea dosarului la

evaluator și implicit neparcurgerea etapei evaluării întru-un interval destul

de mare, în raport de data emiterii deciziei, respectiv 17 iunie 2003 și data

înregistrării dosarului la Comisie, este evidentă depășirea termenului

rezonabil de finalizare a procedurii administrative pentru emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei,

Comisia Centrală, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens,

fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei

activități a autorităților administrative.

Este incontestabil că

soluționarea cererilor de acordarea despăgubirilor rezultate din aplicarea

Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în

care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen. De asemenea, odată ce

beneficiarul dispoziției de acordare de măsuri reparatorii a fost înștiințat cu

privire la transmiterea dosarului entității prevăzute de lege în vederea

demarării procedurilor administrative de stabilirea despăgubirilor, acestuia i

se creează convingerea și speranța legitimă că cererea sa va fi soluționată

într-un termen rezonabil și previzibil.

Este bine cunoscut

faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale statuează că orice persoană

fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Cu privire la

drepturile de creanță Curtea a decis cu valoare de principiu că acestea

constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.

În cauză, dreptul de

creanță născut în favoarea reclamanților prin emiterea dispozițiilor de

restituirea prin echivalent, reprezintă o valoare patrimonială și are

caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenție.

Prin nesoluționarea

într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire, autoritatea

administrativă în cauză încalcă reclamanților dreptul la respectarea bunurilor

acestora, iar în considerarea art. 6 din C.E.D.O., precum și a dispozițiilor art.

1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, autoritatea administrativă are

obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și

de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a

cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale

cetățenilor.

În concluzie,

datorită nerezolvării într-un termen rezonabil a cererii reclamanților de

emitere a titlului de despăgubire, aceștia au sesizat în condițiile art. 8 alin

(1) teza finală din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ,

care a reținut că aceștia au fost vătămați într-un drept legitim, prin

nesoluționarea în termen a unei cereri, fiindu-le astfel încălcat interesul

legitim privat, respectiv posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în

considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil prefigurat

așa cum acesta este definit de art. 2 lit. p) din Legea nr. 554/2004.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, recurenta susține că aspectele reținute de instanța de fond potrivit

cărora, urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei, sunt neîntemeiate,

deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor omului prevede

unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv complexitatea cauzei,

conduita reclamantului, a autorităților competente și importanța litigiului pentru

reclamant.

Recurenta precizează că,

în etapa analizării legalității respingerii în natură a imobilului notificat,

s-a constatat că acesta trebuie completat, iar referitor la etapa evaluării,

arată că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului în

ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16

septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie

care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a

persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta critică, pe

de altă parte, sentinta și sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de

judecată.

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse

în continuare.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul

Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și

(2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în

natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire

în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului

sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de

evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul a

menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului

de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de

evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a

titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care

urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de

despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse,

actualizate cu indicele de inflație.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt nefondate.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența C.E.D.O. se constată că sunt nefondate

criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata

excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a

titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Pe de altă parte,

Înalta Curte reține faptul că, în mod corect, instanța de primă

jurisdicție a constatat că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, motiv pentru

care a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 236/2011 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2012.