ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1497/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia - Secția contencios administrativ și

fiscal, reclamantul H.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata-pârâtă

Judecătoria Brașov, anularea actului administrativ reprezentat de sentința

civilă nr. 4556 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Brașov, în

dosarul nr. 17555/197/2008.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că, deși a exercitat calea de atac împotriva

sentinței civile sus menționate, această sentință figurează ca legalizată și

învestită cu formulă executorie, apreciind astfel că învestirea este abuzivă,

încălcându-se dispozițiile legale. A mai arătat reclamantul că la învestirea cu

formulă executorie apare un alt număr de dosar, respectiv nr. 13845/197/2009.

Ulterior, reclamantul

a formulat cerere completatoare prin care a invocat excepția de nelegalitate cu

privire la legalizarea și învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr.

4556 din 29 aprilie 2009 a Judecătoriei Brașov, apreciind acest act ca ilegal,

vremelnic, abuziv și obținut prin trafic de influență.

de apel

Prin sentința nr. 103/F

din 18 mai 2010, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și

fiscal a respins excepția de nelegalitate cu privire la legalizarea și

învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 4556 din 29 aprilie 2009,

pronunțată de Judecătoria Brașov, invocată de reclamantul H.A.

Prin aceeași

sentință, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul H.A. în contradictoriu

cu pârâta Judecătoria Brașov.

Cu privire la

excepția de nelegalitate, prima instanță a constatat că, aceasta are același

obiect ca și cererea de chemare în judecată, or, reprezentând un mijloc de

apărare, o cale indirectă de control a legalității unui act, a reținut că

excepția nu poate avea același obiect cu cel al acțiunii principale,

legalitatea actului urmând a fi verificată ca urmare a formulării acțiunii.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că Judecătoria Brașov a constatat în mod irevocabil

îndeplinirea condițiilor art. 376 raportat la art. 269 C. proc. civ. și faptul

că încheierea din data de 15 iulie 2009, pronunțată de aceeași judecătorie, în

dosarul nr. 13845/197/2009, confirmă legalitatea efectuării mențiunilor

administrative în privința legalizării și învestirii cu formulă executorie.

Așadar, prima

instanță a reținut că nu se poate cenzura, pe această cale, o hotărâre

judecătorească, partea având la îndemână alte căi prevăzute de lege, prin care

se pot aduce critici în ceea ce privește greșita soluționare a cererii de

învestire cu formulă executorie.

Judecătorul fondului

a constatat astfel că operațiunile administrative au fost efectuate în baza

unei hotărâri judecătorești și că, dincolo de dispozițiile instanței, nu există

alte elemente care să conducă la concluzia că respectivele operațiuni au fost

îndeplinite în afara cadrului legal.

în cauză de către H.A.

Împotriva

sentinței primei instanțe a formulat recurs reclamantul H.A., fără a-l motiva

în drept.

Sistematizând

aspectele invocate de recurent, Înalta Curte reține că hotărârea primei

instanțe este combătută din perspectiva încălcării dreptului său la un proces

echitabil, prin aceea că nu s-a atașat la dosarul cauzei dosarul „fantomă” nr. 13845/2009,

nu s-au anulat înscrisurile nelegale și nu s-a observat că este victima unor abuzuri

politice.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru motivele expuse în continuare.

1.

Considerente de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect

anularea unei încheieri, pronunțată la data de 15 iulie 2009, în dosarul Judecătoriei

Brașov nr. 13845/197/2009 prin care, în baza art. 376 alin. (1) C. proc. civ. raportat

la art. 269 din același cod, s-a dispus învestirea cu formulă executorie a

sentinței civile nr. 4556 din data de 29 aprilie 2009.

Prima

instanță a reținut corect că actul juridic atacat, încheierea unei instanțe judecătorești,

nu este susceptibil de control pe calea reglementată de Legea nr. 554/2004.

Într-adevăr, obiectul acțiunii judiciare reglementat în art. 8 alin. (1) din

acest act normativ vizează acte administrative tipice sau asimilate, încheierea

atacată neîncadrându-se în niciuna dintre aceste categorii, așa încât acțiunea

judiciară de față este inadmisibilă.

Eventuala

eroare de care se plânge reclamantul putea fi remediată numai în condițiile exercitării

căilor de atac prevăzute de lege, cum ar fi contestația la executare reglementată

de art. 399 alin. (2

1

) C. proc. civ.

De

asemenea, în măsura în care recurentul considera că există indicii temeinice

ale săvârșirii unor infracțiuni avea calea unei plângeri penale. Din

înscrisurile prezentate în recurs rezultă că recurentul a și valorificat

această din urmă posibilitate, însă prin Rezoluția din data de 10 februarie 2011

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov i s-a respins ca nefondată

plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului de caz care dispusese, în

baza art. 228 alin. (4) raportat a art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de M.L., relativ la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale,

cu motivarea că fapta nu există.

Cât

privește excepția de nelegalitate a „înscrisurilor juridice administrative

nelegale de pe versoul actului menționat”, adică a mențiunilor care conferă putere

executorie hotărârii judecătorești, și aceasta este inadmisibilă, pentru aceleași

argumente.

Conchizând,

Înalta Curte reține că acțiunea formulată de reclamantul H.A., ca și excepția de

nelegalitate sunt inadmisibile, sens în care va substitui parțial

considerentele sentinței atacate cu considerentele instanței de recurs.

Cum

însă soluția adoptată, de respingere, atât a acțiunii cât și a excepției de

nelegalitate, este legală, Înalta Curte o va menține.

Cât

privește celelalte aspecte invocate de recurent, care conturează ideea că la curtea

de apel nu i s-ar fi respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6

lipsite de suport.

Prima

instanță a dat dovadă de rol activ în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

i-a solicitat reclamantului să-și precizeze acțiunea, individualizând temeiul

de drept, i-a încuviințat proba cu înscrisuri în temeiul art. 167 C. proc. civ.

(încheierea din 16 aprilie 2010); de asemenea, i s-a acordat posibilitatea

formulării de concluzii scrise (încheierea din 14 mai 2010). Ca atare, Înalta

Curte nu decelează nicio încălcare a dreptului la care se referă art. 6 § 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

2.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru

toate considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va

respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de H.A. împotriva sentinței nr. 103/F din 18 mai 2010 a Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 martie 2011.