ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1497/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia - Secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul H.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Judecătoria Brașov, anularea actului administrativ reprezentat de sentința civilă nr. 4556 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr. 17555/197/2008. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, deși a exercitat calea de atac împotriva sentinței civile sus menționate, această sentință figurează ca legalizată și învestită cu formulă executorie, apreciind astfel că învestirea este abuzivă, încălcându-se dispozițiile legale.

A mai arătat reclamantul că la învestirea cu formulă executorie apare un alt număr de dosar, respectiv nr. 13845/197/2009. Ulterior, reclamantul a formulat cerere completatoare prin care a invocat excepția de nelegalitate cu privire la legalizarea și învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 4556 din 29 aprilie 2009 a Judecătoriei Brașov, apreciind acest act ca ilegal, vremelnic, abuziv și obținut prin trafic de influență. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 103/F din 18 mai 2010, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate cu privire la legalizarea și învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 4556 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Brașov, invocată de reclamantul H.A.

Prin aceeași sentință, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul H.A. în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Brașov. Cu privire la excepția de nelegalitate, prima instanță a constatat că, aceasta are același obiect ca și cererea de chemare în judecată, or, reprezentând un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalității unui act, a reținut că excepția nu poate avea același obiect cu cel al acțiunii principale, legalitatea actului urmând a fi verificată ca urmare a formulării acțiunii. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că Judecătoria Brașov a constatat în mod irevocabil îndeplinirea condițiilor art. 376 raportat la art. 269 C. proc. civ. și faptul că încheierea din data de 15 iulie 2009, pronunțată de aceeași judecătorie, în dosarul nr. 13845/197/2009, confirmă legalitatea efectuării mențiunilor administrative în privința legalizării și învestirii cu formulă executorie.

Așadar, prima instanță a reținut că nu se poate cenzura, pe această cale, o hotărâre judecătorească, partea având la îndemână alte căi prevăzute de lege, prin care se pot aduce critici în ceea ce privește greșita soluționare a cererii de învestire cu formulă executorie. Judecătorul fondului a constatat astfel că operațiunile administrative au fost efectuate în baza unei hotărâri judecătorești și că, dincolo de dispozițiile instanței, nu există alte elemente care să conducă la concluzia că respectivele operațiuni au fost îndeplinite în afara cadrului legal. 3. Recursul declarat în cauză de către H.A. Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs reclamantul H.A., fără a-l motiva în drept.

Sistematizând aspectele invocate de recurent, Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe este combătută din perspectiva încălcării dreptului său la un proces echitabil, prin aceea că nu s-a atașat la dosarul cauzei dosarul „fantomă” nr. 13845/2009, nu s-au anulat înscrisurile nelegale și nu s-a observat că este victima unor abuzuri politice. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele expuse în continuare. 1. Considerente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea unei încheieri, pronunțată la data de 15 iulie 2009, în dosarul Judecătoriei Brașov nr. 13845/197/2009 prin care, în baza art. 376 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la art. 269 din același cod, s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 4556 din data de 29 aprilie 2009. Prima instanță a reținut corect că actul juridic atacat, încheierea unei instanțe judecătorești, nu este susceptibil de control pe calea reglementată de Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, obiectul acțiunii judiciare reglementat în art. 8 alin. (1) din acest act normativ vizează acte administrative tipice sau asimilate, încheierea atacată neîncadrându-se în niciuna dintre aceste categorii, așa încât acțiunea judiciară de față este inadmisibilă. Eventuala eroare de care se plânge reclamantul putea fi remediată numai în condițiile exercitării căilor de atac prevăzute de lege, cum ar fi contestația la executare reglementată de art. 399 alin. (2 1 ) C. proc.

civ. De asemenea, în măsura în care recurentul considera că există indicii temeinice ale săvârșirii unor infracțiuni avea calea unei plângeri penale. Din înscrisurile prezentate în recurs rezultă că recurentul a și valorificat această din urmă posibilitate, însă prin Rezoluția din data de 10 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov i s-a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului de caz care dispusese, în baza art. 228 alin. (4) raportat a art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de M.L., relativ la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, cu motivarea că fapta nu există. Cât privește excepția de nelegalitate a „înscrisurilor juridice administrative nelegale de pe versoul actului menționat”, adică a mențiunilor care conferă putere executorie hotărârii judecătorești, și aceasta este inadmisibilă, pentru aceleași argumente.

Conchizând, Înalta Curte reține că acțiunea formulată de reclamantul H.A., ca și excepția de nelegalitate sunt inadmisibile, sens în care va substitui parțial considerentele sentinței atacate cu considerentele instanței de recurs. Cum însă soluția adoptată, de respingere, atât a acțiunii cât și a excepției de nelegalitate, este legală, Înalta Curte o va menține. Cât privește celelalte aspecte invocate de recurent, care conturează ideea că la curtea de apel nu i s-ar fi respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că sunt lipsite de suport. Prima instanță a dat dovadă de rol activ în sensul art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., i-a solicitat reclamantului să-și precizeze acțiunea, individualizând temeiul de drept, i-a încuviințat proba cu înscrisuri în temeiul art. 167 C. proc. civ. (încheierea din 16 aprilie 2010); de asemenea, i s-a acordat posibilitatea formulării de concluzii scrise (încheierea din 14 mai 2010). Ca atare, Înalta Curte nu decelează nicio încălcare a dreptului la care se referă art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.A. împotriva sentinței nr. 103/F din 18 mai 2010 a Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.