ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1286/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 162 din 16 septembrie

2002, Tribunalul Bihor a respins contestația la executare formulată de

condamnatul V.T.

S-a reținut că, prin sentința penală

nr. 71/1996 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia nr. 1434/1997 a

Curții Supreme de Justiție, secția penală, contestatorul a fost condamnat la 14

ani închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Prin contestația la executare

formulată, condamnatul a solicitat audierea a doi martori în vederea stabilirii

corecte a stării de fapt și a încadrării juridice a faptei.

Motivele invocate de condamnat, nu

privesc însă un incident ivit în cursul executării pedepsei, în sensul

dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., ci o problemă de fond și anume

încadrarea juridică, ce nu poate fi rezolvată pe această cale.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 224/ A din 14 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de către

contestator împotriva hotărârii instanței de executare, ca nefondat, cu motivarea

că în mod corect prima instanță a apreciat în sensul neîndeplinirii în cauză a

cerințelor art. 461 C. proc. pen.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

contestatorul a declarat recurs, reiterând motivele contestației la executare.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport de dispozițiile art. 461

C. proc. pen., reglementând cazurile în care se poate contesta executarea unei

hotărâri penale, contestația la executare are caracterul unui procedeu

jurisdicțional care nu privește legalitatea și temeinicia hotărârii penale puse

în executare ci nelegalități ivite ca urmare a punerii în executare.

Ca atare, acestui procedeu pus la

îndemâna părții vătămate prin executarea unei hotărâri penale nu i se poate

acorda natura juridică a unei căi de atac având ca finalitate declanșarea unui

control jurisdicțional și înlăturarea consecințelor eventualelor erori de

judecată, cu referire la fondul cauzei.

Așadar, cum prin contestația la

executare formulată, contestatorul viza soluționarea unei probleme de fond, în

mod judicios instanțele au reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile

art. 461 C. proc. pen.

Așa fiind, hotărârile pronunțate în

cauză nu sunt supuse nici unuia din cazurile de casare reglementate de legea

procesuală penală.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursul declarat de către contestatorul V.T. care, în baza art.

192 alin. (2) din același cod, va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de condamnatul V.T. împotriva

deciziei nr. 224 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 martie 2003.