ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2015

Decizia nr. 3620/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr. x/290/2014 din data de 14.10.2014, petenta A. a contestat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, procesul-verbal de contravenție din 19 august 2014.

În ședința publică din data de 04.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Reșița.

Prin sentința civilă nr. 846 din data de 29.04.2015, excepția necompetenței teritoriale a fost admisă, iar competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Salonta.

Prin sentința nr. 458 din 15 septembrie 2015, Judecătoria Salonta a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Salonta, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Reșița competența soluționării cererii formulate de către petenta A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect plângere contravențională, a constatat conflict negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Salonta a reținut că, în ceea ce privește competența teritorială, potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul.

S-a mai reținut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ca excepție de la această regulă, instituie o competență teritorială specială, astfel că, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Având în vedere că petenta are calitatea de judecător la Tribunalul Timiș, s-a apreciat că devin aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

A reținut instanța că, în cazul instituit de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., necompetența este de ordine publică, astfel că poate fi invocată inclusiv de către instanță din oficiu, însă, dacă petentul nu a respectat aceste prevederi legale, doar intimatul poate solicita declinarea competenței de soluționare a cauzei.

Instanța a apreciat că, în atare condiții, dreptul de opțiune în alegerea instanței care urmează a soluționa cauza în cazul declinării aparține intimatului, în limitele stabilite de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., nu petentei și nici instanței.

Judecătoria Salonta a reținut astfel că, atâta timp cât intimatul nu a solicitat declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale și nu a indicat instanța judecătorească de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea petentul judecător, instanța sesizată nu are dreptul de opțiune în alegerea instanței competente și, ca atare, competența în soluționarea prezentei plângeri contravenționale aparține Judecătoriei Reșița.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Salonta a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Petenta A. a învestit instanța de judecată, respectiv Judecătoria Reșița, cu o plângere contravențională formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 19 august 2014, întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând repunerea în termenul de formulare a plângerii și constatarea ca prescrisă a sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul-verbal contestat.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.: „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie, pe de o parte, un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini, iar, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Deoarece reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, rezultă că textul legal sus menționat instituie și o competență teritorială alternativă (facultativă), ceea ce corespunde denumirii marginale a textului, însă această alegere a uneia dintre instanțele competente dintre cele prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., trebuie exercitată de reclamant la data sesizării instanței.

Rațiunea acestui text legal constă în asigurarea unei proceduri echitabile, în sensul că la judecarea unei pricini în care un judecător are calitate de reclamant să nu existe niciun element de natură a putea altera garanțiile de imparțialitate ce trebuie să însoțească orice procedură judiciară, ori de a crea vreo aparență de soluționare părtinitoare a cauzei, astfel cum în mod corect a reținut Judecătoria Reșița.

În analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător de la o instanță, trebuie avută în vedere nu numai instanța la care funcționează acesta, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea.

Or, în cauză, petenta A. are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Timiș, iar această instanță, precum și Judecătoria Reșița, mai întâi învestită cu soluționarea cauzei, se află în circumscripția Curții de Apel Timișoara.

Astfel, Judecătoria Reșița nu este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, competența revenind judecătoriilor aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Timișoara.

În acest sens există jurisprudență relevantă la nivelul instanței supreme, menționându-se decizia nr. 271/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, și decizia nr. 2091/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În raport de considerentele expuse anterior, judecătorul ce are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea trebuie să se adreseze de la început uneia dintre instanțele arătate în art. 127 alin. (1) C. proc. civ., invocând situația sa personală.

De altfel, judecătorul de la Judecătoria Reșița i-a cerut reclamantei să precizeze altă judecătorie din raza Curților de apel învecinate și aceasta a refuzat.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Salonta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. și pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în favoarea Judecătoriei Salonta.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2015.