ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3443/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3443/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia
nr. 3443/2015
Asupra conflictului
negativ de competență;
Din examinarea
lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de
chemare în judecată
Prin cererea înregistrată
la data de 10 octombrie 2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, petentul A.,
în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și
Drumuri Naționale din România SA, a formulat plângere împotriva procesului-verbal
de constatare a contravenției din 22 septembrie 2014.
Hotărârile
care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința
civilă nr. 3762 din 16 aprilie 2015, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția
necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi,
reținând, în esență, că sunt incidente prevederile art. 32 din
O.G. nr. 2/2001, conform cărora plângerea se soluționează de judecătoria
în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
2.2. Prin sentința
civilă nr. 870 din 09 iunie 2015, Judecătoria Brezoi a admis excepția
necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul
negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație
și Justiție în vederea soluționării conflictului, reținând,
în esență, că, potrivit art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002,
competența aparține judecătoriei în a cărei circumscripție
domiciliază sau își are sediul contravenientul.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și
art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul
de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile
legale incidente.
Din expunerea
rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că petentul a învestit
instanța cu o plângere împotriva procesului-verbal de contravenție prin
care s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de
art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.
Conform art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002:
„Art. 101. - Prin
derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările
ulterioare, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România,
plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce
la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază
sau își are sediul”.
Potrivit dispozițiilor
citate, care au caracter derogatoriu de la prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă se
determină în funcție de domiciliul sau sediul contravenientului.
În raport cu mențiunile
din procesul-verbal de contravenție și din plângerea contravențională,
rezultă că domiciliul contravenientului este în municipiul Cluj-Napoca
aflat pe raza teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel că,
potrivit dispozițiilor citate anterior, în temeiul art. 135 alin. (4) C.
proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei
în favoarea instanței respective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și intimata
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din
România SA în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 03 noiembrie 2015.