ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1210/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1210/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 1210/2015
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rupea, la data de 30 iunie 2014, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CN B. SA, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din 2 iunie 2014 întocmit de autoritatea pârâtă.
Prin sentința nr. 743 din 15 septembrie 2014, Judecătoria Rupea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform cărora, „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta”.
Prin sentința nr. 15185 din 8 decembrie 2014, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rupea, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, conform cărora competența de judecată
aparține judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul sau domiciliază contravenientul.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.
Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Rupea, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, obiectul acțiunii în cauza de față îl constituie anularea procesului-verbal de contravenție din 2 iunie 2014 întocmit de autoritatea pârâtă, prin care petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002
privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, conform cărora „
Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă
”
.
Conform dispozițiilor art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002, ce constituie temeiul juridic al emiterii actului contestat, „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (…) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.
Aceste dispoziții legale, derogatorii de la O.G. nr. 2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie contravențională, precum și de la dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, au fost introduse prin Legea nr. 2/2013, fiind în vigoare de la data de 15 februarie 2013 și, deci, aplicabile în cauza de față, în care acțiunea a fost introdusă la data de 30 iunie 2014.
Cum din actele depuse la dosar rezultă că petentul își are domiciliul în localitatea Dacia, județul Brașov,
competența de soluționare a plângerii contravenționale
va fi stabilită, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, în favoarea Judecătoriei Rupea, în a cărei circumscripție se află domiciliul contravenientului
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimata CN B. SA București - C., în favoarea Judecătoriei Rupea.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 martie 2015.