ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 464/2014

HOTĂRÂRE
31.01.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 464/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4100/2013 din 24 mai

2013, Judecătoria Cornetu a a

dmis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

Cornetu, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe

petenta SC M.E.S. SRL

și pe intimatul C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N.,

în favoarea Judecătoriei

Craiova

.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002,

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de

drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013,

”(…) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul”, dispoziții procedurale de imediată aplicare, iar, așa cum rezultă

din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenienta are sediul în localitatea

Craiova, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Craiova.

Judecătoria Cornetu a

apreciat că, întrucât art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 stabilește o competență

teritorială exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura, sunt incidente prevederile

art. 159 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel că, în baza art. 158 C. proc.

civ., a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Prin sentința civilă

nr. 12354 din 27 septembrie 2013 Judecătoria Craiova, secția civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată de instanță din oficiu,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu și,

constatând intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Craiova

și Judecătoria Cornetu, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel,

Judecătoria Craiova a reținut că, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare

a contravenției din data de 10 aprilie 2012, locul săvârșirii faptei contravenționale

ce i se impută petentei prin procesul-verbal contestat este A2 km. 12+450 m, G.,

județul Ilfov, or, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor, competența de soluționare a plângerilor contravenționale

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Față de data înregistrării

dosarului pe rolul Judecătoriei Cornetu, respectiv 10 mai 2012, instanța a reținut

că legea procedurală aplicabilă în speță este C. proc. civ. de la 1865 și, prin

urmare, având în vedere că presupusa faptă contravențională a fost constatată pe

A2 km. 12+450 m, G., județul Ilfov, precum și caracterul absolut al competenței

teritoriale reglementate în materie contravențională, instanța a apreciat întemeiată

excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență între Judecătoria Craiova și Judecătoria Cornetu,

potrivit art. 20 C. proc. civ., în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanța

a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța superioară

comună, în vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Cornetu, secția civilă.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesul-verbal de

contravenție din 10 aprilie 2012, întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R.,

C.E.S.T.R.I.N., SC M.E.S. SRL a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în

cuantum de 250 RON, fiind obligată să achite și tariful de despăgubire indicat în

înștiințarea de plată.

S-a constatat că la data

de 9 noiembrie 2011, vehiculul aparținând petentei a circulat pe A2 Km 12+450 m,

în localitatea G., județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal rezultă

că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost A2 Km 12+450

m, în localitatea G., județul Ilfov, situată în raza de competență teritorială a

Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.

Înalta Curte constată

că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea

împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii

era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în

temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, plângerea contravențională

a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10 mai 2012, anterior

intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere

al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul

proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și,

prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate

după data de 15 februarie 2013.

Înalta Curte apreciază

că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu

pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres

aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale

întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea

declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea

art. 10

1

în acest act normativ.

Cu toate că prin art.

XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței

legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei

legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor

contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul

nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ

și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între

cele două materii în Secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată

„Modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în

materia contenciosului administrativ și fiscal”.

Pe cale de consecință,

dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente

în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea,

pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile

O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013.

Raportat la circumstanțele

cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul

săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea G., județul

Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu

și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta SC M.E.S. SRL și pe intimata C.N.A.D.N.R.

în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-02-17
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 668/2015
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 10 mai 2013, petenta SC R.T. SRL a solicitat, în contradicto
ÎCCJ 2014-04-01
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1690/2014
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, petenta SC H. SRL a solicitat, în contradictoriu cu in
ÎCCJ 2014-01-31
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2014
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 97 din 16 ianuarie 2012, Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de insta
ÎCCJ 2014-02-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 625/2014
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin acțiunea primită și înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 20
ÎCCJ 2014-03-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1653/2014
Decizia nr. 1653/2014 Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2.768 din 17 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invo
Sursă