ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 464/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 464/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4100/2013 din 24 mai
2013, Judecătoria Cornetu a a
dmis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei
Cornetu, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind
pe
petenta SC M.E.S. SRL
și pe intimatul C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N.,
în favoarea Judecătoriei
Craiova
.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța a reținut că potrivit art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002,
privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de
drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013,
”(…) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,
se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul
contravenientul”, dispoziții procedurale de imediată aplicare, iar, așa cum rezultă
din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenienta are sediul în localitatea
Craiova, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Craiova.
Judecătoria Cornetu a
apreciat că, întrucât art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002 stabilește o competență
teritorială exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura, sunt incidente prevederile
art. 159 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel că, în baza art. 158 C. proc.
civ., a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Prin sentința civilă
nr. 12354 din 27 septembrie 2013 Judecătoria Craiova, secția civilă, a admis excepția
necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată de instanță din oficiu,
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu și,
constatând intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Craiova
și Judecătoria Cornetu, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție,
în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel,
Judecătoria Craiova a reținut că, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare
a contravenției din data de 10 aprilie 2012, locul săvârșirii faptei contravenționale
ce i se impută petentei prin procesul-verbal contestat este A2 km. 12+450 m, G.,
județul Ilfov, or, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravențiilor, competența de soluționare a plângerilor contravenționale
aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Față de data înregistrării
dosarului pe rolul Judecătoriei Cornetu, respectiv 10 mai 2012, instanța a reținut
că legea procedurală aplicabilă în speță este C. proc. civ. de la 1865 și, prin
urmare, având în vedere că presupusa faptă contravențională a fost constatată pe
A2 km. 12+450 m, G., județul Ilfov, precum și caracterul absolut al competenței
teritoriale reglementate în materie contravențională, instanța a apreciat întemeiată
excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Constatând intervenit
conflictul negativ de competență între Judecătoria Craiova și Judecătoria Cornetu,
potrivit art. 20 C. proc. civ., în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanța
a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța superioară
comună, în vederea soluționării acestuia.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22
alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Cornetu, secția civilă.
Pentru a adopta această
soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin procesul-verbal de
contravenție din 10 aprilie 2012, întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R.,
C.E.S.T.R.I.N., SC M.E.S. SRL a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției
prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în
cuantum de 250 RON, fiind obligată să achite și tariful de despăgubire indicat în
înștiințarea de plată.
S-a constatat că la data
de 9 noiembrie 2011, vehiculul aparținând petentei a circulat pe A2 Km 12+450 m,
în localitatea G., județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă
că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost A2 Km 12+450
m, în localitatea G., județul Ilfov, situată în raza de competență teritorială a
Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.
Înalta Curte constată
că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea
împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii
era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în
temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, plângerea contravențională
a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10 mai 2012, anterior
intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere
al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul
C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai
proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și,
prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate
după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază
că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu
pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres
aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale
întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea
declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea
art. 10
1
în acest act normativ.
Cu toate că prin art.
XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și
căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată
la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței
legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei
legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor
contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul
nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ
și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între
cele două materii în Secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată
„Modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în
materia contenciosului administrativ și fiscal”.
Pe cale de consecință,
dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente
în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea,
pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile
O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii
nr. 2/2013.
Raportat la circumstanțele
cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul
săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea G., județul
Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu
și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.
În consecință, având în
vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.
(3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare
a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe petenta SC M.E.S. SRL și pe intimata C.N.A.D.N.R.
în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.